O suprafață de peste 250 de hectare din cea totală a județului Giurgiu, de 3.526 de kilometri pătrați, este arie naturală protejată de interes național și a fost desemnată prin lege rezervație pentru protejarea bujorului românesc, pentru că aici crește în mod liber Paeonia peregrina varianta romanica.

'La nivelul județului Giurgiu au fost desemnate începând cu anul 2000 mai multe arii naturale protejate de interes național iar prin Legea 5/ 2000 privind amenajarea teritoriului național, Pădurea Oloaga Grădinari, Pădurea Padina Tătarului, Pădurea Manafu și Rezervația Teșila au fost declarate zone protejate ca rezervații naturale. Rezervațiile Pădurea Oloaga Grădinari și Pădurea Padina Tătarului sunt incluse în limitele Parcului Natural Comana. Două dintre rezervațiile amintite anterior, Rezervația Pădurea Manafu, situată pe teritoriul localității Ghimpați, în suprafață totală de 28 de hectare și Pădurea Padina Tătarului, din zona administrativă a comunei Comana, în suprafață de 230 de hectare, au fost desemnate arii pentru protejarea bujorului românesc, Paeonia peregrina varianta romanica', a declarat pentru AGERPRES reprezentanta Biroului de Comunicare al Agenției Județene de Mediu Giurgiu, Daniela Neagu.

Comana este o comună situată la 35 de kilometri de București, acolo unde râul Neajlov se varsă în Argeș și formează Delta Neajlovului, considerată a doua deltă, după cea a Dunării, prin multitudinea de pești, păsări și flori care numără câteva sute de specii.

În Parcul Natural Comana se regăsesc trei păduri, Călugăreni — Fântânele, Oloaga — Grădinari, Padina Tătarului, în suprafață totală de aproximativ 500 de hectare. Aici cresc tei, arțari, stejari seculari, frasini, dar sunt întâlnite și poieni cu flori în care pot fi văzute floarea de mărgăritar, ghimpele, dar și bujorul de pădure, acesta din urmă întinzându-se pe cea mai mare suprafață.

Parcul Natural Comana a fost înființat prin Hotărârea de Guvern numărul 2.151 din decembrie 2004. Decizia de constituire a parcului a fost adoptată în baza documentației tehnice și științifice elaborată încă din anul 1954 de Academia Română în vederea delimitării și protejării a două arii de importanță floristică deosebită, Rezervația Științifică de ghimpe (Ruscus aculeatus) și Rezervația Științifică de bujor (Paeonia peregrina). Acestor două rezervații li s-a adăugat, începând cu anul 2004, Balta Comana, ca rezervație naturală și zonă de protecție avifaunistică.

Bujorul românesc (Paeonia peregrina varianta romanica) este o specie de bujor din familia Paeonia prezentă în pădurile de câmpie sau la marginea acestora, în Dobrogea, Muntenia și sudul Moldovei.

Floarea de bujor de la Comana are petale mai puține față de bujorul de grădină, petalele crescând doar pe marginea florii, nu și în interiorul acesteia, iar culoarea sa este de un roșu aprins.

Locuitorii din zonă organizează chiar o sărbătoare în cinstea acestei flori, "Festivalul bujorului", iar femeile, în vechime, coseau pe cămășile populare brâuri de bujori roșii cu frunze verzi, ce reprezentau specificul zonei, dar care simbolizau și tinerețea, viața lungă și îmbelșugată.

"Festivalul bujorului" este o manifestare organizată de obicei în ultima decadă a lunii mai, în Pădurea Comana, acolo unde se găsește bujorul românesc. Cu această ocazie sunt organizate concerte și spectacole de muzică populară în aer liber și târguri cu obiecte tradiționale sau de uz gospodăresc.

'Îmi place bujorul românesc, este o floare delicată, mai plăpândă față de bujorul de grădină, parcă te îndeamnă să o protejezi; tija are o înălțime de aproximativ 20 de centimetri și nu este atât de mirositor ca alte specii de bujor, dar culoarea lui este deosebită, puternică, în poiană sclipește ca un rubin', a declarat pentru AGERPRES o locuitoare a comunei Comana.

'În trecut, la horele din sat, fetele își împleteau în păr flori de bujori iar băieții le prindeau la pălărie. Cusute pe cămășile populare ale fetelor, reprezentau faptul că tinerele erau pregătite pentru căsătorie', a completat și tanti Ileana, din Comana.

Bujorul românesc de la Comana înflorește în luna mai și este o plantă ocrotită de lege, nu trebuie distrusă sau colecționată, deși unii dintre cei care străbat aceste păduri mai adună aceste flori, care se ofilesc însă imediat ce au părăsit cadrul lor natural.

AGERPRES/(A/AS-Camelia Bigan, editor: Antonia Niță, editor online: Anda Badea)