Mănăstirea Radu Vodă, cu hramurile Sfânta Treime şi Sfântul Ierarh Nectarie al Eghinei, este situată în apropierea Pieţei Unirii din capitală - pe strada Radu Vodă, nr. 24A, în sectorul 4 - şi a fost ctitorită de voievodul Alexandru al II-lea Mircea (1568-1577) şi doamna sa, Ecaterina, pentru a mulţumi lui Dumnezeu că i-a dăruit victoria în lupta pe care a dat-o pe aceste locuri împotriva lui Vintilă-Vornicul şi Dumbravă-Vornicul. Vodă a ridicat-o cu gândul de a fi Mitropolia Capitalei, conform site-ului https://manastirearaduvoda.ro/.

 

La vremea întemeierii, purta numele Sfânta Troiţă. Sfântul aşezământ a căzut, în 1595, în mâinile turcilor. După victoria lui Mihai Viteazul la Călugăreni, Sinan Paşa a fortificat-o cu palisade, cu valuri de pământ şi cu bastioane. Despre aceste fortificaţii numite palanga, un hrisov de la Radu Vodă Mihnea precizează că se aflau "din josul oraşului Bucureşti (...), lângă mănăstire unde este palanga pe care a facut-o Sinan Paşa, însă de lângă crucea lui Ştefan din sus şi ţine palanga în jos pe drumul Văcăreştilor până la hotarul grecilor şi din drumul Văcăreştilor în jos până la Dâmboviţa şi de la palanga în jos iar la Dâmboviţa". Urmele fostei palangi de la Mănăstirea Sfânta Troiţă au fost scoase la iveală cu ocazia săpăturilor arheologice iniţiate în anii 1953-1954, conform site-ului https://arhiepiscopiabucurestilor.ro.

 

 În octombrie 1595, după ce Mihai Viteazul a învins din nou turcii la Târgovişte, Sinan Paşa s-a retras din faţa armatelor biruitoare, însă înainte de a pleca, a distrus toate fortificaţiile pe care le ridicase şi a dărâmat până în temelie Mânăstirea Sfintei Troiţe. Călugării au abandonat-o şi s-au refugiat la Mănăstirea Mihai-Vodă. Reconstrucţia a început în 1614, la iniţiativa voievodului Radu Mihnea (1601-1602, 1611-1616, 1620-1623), păstrându-se planurile şi elevaţia edificiului de origine. Biserica este cunoscută de atunci sub numele ctitorului - Radu Vodă. Fiul şi urmaşul său la domnie, Alexandru Coconul (1623-1627) a avut grijă ca biserica să fie zugrăvită. 

 

Planul şi formele arhitectonice ale bisericii Radu Vodă sunt inspirate din cele ale bisericii episcopale de la Curtea de Argeş, cu diferenţa că materialul de construcţie întrebuinţat nu este piatra, ci cărămida. Planul este triconc, cu turlă pe naos, cu un pronaos lărgit, acoperit cu trei turle dintre care cea principală se sprijină pe 12 coloane, simbolizând cei 12 apostoli, ca şi la modelul de la Curtea de Argeş. Faţadele, împărţite în două registre de înălţime inegală printr-un brâu, au o decoraţie simplă, constând din firide cu arhivolte intrânde, însoţind plăcut suprafeţele tencuite cu alb. Înfăţişarea actuală a bisericii este datorată ultimei restaurări, condusă de arhitectul Ştefan Balş între anii 1967-1974 (după care biserica a fost repictată), precizează site-ul https://manastirearaduvoda.ro/.

 

    Restaurarea a adus edificiul la formele sale arhitectonice iniţiale, întrucât ruinându-se partea superioară a bisericii, aceasta fusese reconstruită către mijlocul secolului al XIX-lea în stilul neogotic la modă în acea epocă. Tot atunci i-a fost adăugat şi pridvorul, care se păstrează şi în prezent. În interior sunt demne de văzut frumosul iconostas de expresie barocă şi pietrele de mormânt din pronaos: una dintre cele mai vechi este cea a lui Vlad Voievod, fiul lui Mihnea Turcitul, mort la sfârşitul secolului al XVI-lea.

 

 

Poza 1 - Biserica Radu-Vodă din Capitală, 1996/Autor: AUREL VIRLAN/Credit: Arhiva istorică AGERPRES

Poza 2 - Biserica Radu-Vodă din Bucureşti, 2020/Autor: CRISTIAN NISTOR / AGERPRES FOTO/Credit: AGERPRES FOTO

---

Mormântul ctitorului se găseşte pe dreapta, în nişa dintre pronaos şi naos. Pe piatra aşezată de fiul său, o lungă inscripţie aminteşte domniile glorioase ale "celuia ce au fost binecinstit şi de Hristos iubit Domn creştin Radu Voevod ce au fost Domnu Ţării Româneşti şi Moldovei şi multe războaie au biruit şi iar au venit de la cinstita Poartă ş-au fost al doilea rându Domnul Ţării Româneşti şi şi-au lăsat steagul fiului său ce e mai sus scris şi iar s-au dus de-au fost Domn Ţării Moldovei; şi acolo s-au pristăvit întru cetatea Hârlău în luna Ghenarie 13 zile şi cu mare cinste i-au adus trupul dumnealui şi l-au îngropat în luna lui Februarie în 5 zile duminică. Aicea zac oasele dumnealui. Dumnezeu să-l iarte în Împărăţia Cerului adevărat; ani 7134" (1626), scrie site-ul https://manastirearaduvoda.ro/.

 

Clopotniţa era socotită cel mai frumos turn din capitală. A fost înălţată din nou după cutremurul din 1802, după ce mai suferise grave avarii în urma cutremurelor din secolul al XVIII-lea ajungând ca, în 1793, să fie atât de fisurată, încât egumenul de atunci să fie obligat fie să o repare fie să o demoleze. Cutremurul din 1802 a marcat profund construcţiile capitalei, Nicolae Iorga îl socotea "cel mai teribil cutremur pe care poporul român îl încercase până atunci (...) când frumoasa clopotniţă de la Radu Vodă s-a dărâmat". Clopotniţa este a doua clădire ca vechime, după biserică, se află în partea de nord a incintei, în linie cu reşedinţa arhierească. Alipit de clopotniţă, un turn cilindric, mai mic, cu acoperiş propriu, duce printr-o scară spiralată, cu trepte din lemn masiv, către nivelul de mijloc, menţionează site-ul https://arhiepiscopiabucurestilor.ro.

 

Clădirea internatului teologic a fost construită între anii 1894-1897 în locul vechilor case şi chilii, complet demolate. La începutul Primului Război Mondial, în 1916, în locul internatului a funcţionat un spital românesc al Crucii Roşii. În timpul ocupaţiei, s-a instalat aici un spital german şi apoi unul bulgar. La plecare, bulgarii au devastat complet localul, luând lenjeria, vesela şi cărţile din bibliotecă şi au distrus mobilierul. Biserica a fost devastată, luându-i-se şi clopotele, încât, după război, a stat închisă câţiva ani pentru reparaţii. Cutremurul din noaptea de 9 spre 10 noiembrie 1940 a avariat grav biserica, iar internatului, construit în forma literei "T", i s-au dezlipit braţele.

 

În ianuarie 1949, la Mănăstirea Radu-Vodă s-a instalat al doilea Centru de cursuri pentru îndrumarea misionară a preoţilor, iar în februarie, acelaşi an, Şcoala de cântăreţi bisericeşti, după ce Seminarul Central fusese desfiinţat. Biserica a fost restaurată între anii 1968-1973, fiind adusă la forma iniţială, şi repictată între anii 1974-1977 în stil neo-bizantin, precizează site-ul https://arhiepiscopiabucurestilor.ro.

 

La 5 iunie 2000, Arhiepiscopia Bucureştilor anunţa redeschiderea Mănăstirii Radu-Vodă. Doi ani mai târziu, mănăstirea a primit în dar, din insula Eghina, o părticică din moaştele Sfântului Ierarh Nectarie care a devenit astfel al doilea ocrotitor al mănăstirii.

 

Poza 1 - Biserica Radu-Vodă din Capitală, 1996/Autor: AUREL VIRLAN/Arhiva istorică AGERPRES

 

Poza 2 - Biserica Radu-Vodă din Bucureşti, 2020/Autor: CRISTIAN NISTOR / AGERPRES FOTO/Credit: AGERPRES FOTO

---

Clădirea veche a internatului a revenit mănăstirii, în ea s-au amenajat chilii, trapeza şi un paraclis în care se săvârşeşte Sfânta Liturghie pentru surdo-muţi. Ulterior a fost restaurată pictura din altarul bisericii, a fost înlocuit parţial acoperişul în aceeaşi zonă, s-au turnat patru clopote noi, acţionate electric. Tot atunci s-au cumpărat icoane, veşminte şi obiecte noi de cult, s-a aurit şi pictat baldachinul de deasupra sfintei mese, s-a desăvârşit dublarea cu icoane a catapetesmei pe interior, au fost confecţionate porţi noi de lemn pentru ambele intrări ale mănăstirii, s-a reamenajat curtea mănăstirii, mai recent ridicându-se în partea de nord o cruce de marmură de mari dimensiuni, în cinstea şi amintirea stareţilor mănăstirii.

 

De asemenea, a fost pictată clopotniţa pe interior şi au fost ridicate trei troiţe din cărămidă, având reprezentate chipurile Mântuitorului Iisus Hristos, al Maicii Domnului şi al Sf. Ier. Nectarie de la Eghina, ocrotitorul mănăstirii.

 

În toamna anului 2014, mănăstirea a primit un fragment din moaştele Sf. Mucenic Cuvios Efrem cel Nou de la Nea Macri, care au fost aşezate spre închinare în biserica mănăstirii într-o nouă raclă din argint. În 2017, în latura de vest a incintei mănăstirii, a fost construit un altar de vară şi s-au încheiat lucrările de consolidare şi restaurare la fostele beciuri ale Casei Domneşti, începute în anul 2015, acestea fiind transformate într-un muzeu - lapidariu. Aceste lucrări au fost binecuvântate de către Preafericitul Părintele Patriarh Daniel în 2018, cu prilejul hramului istoric al mănăstirii, Sfânta Treime, ocazie cu care a fost sfinţit altarul de vară şi a fost dezvelit bustul Patriarhului Justinian Marina, conform site-ului https://arhiepiscopiabucurestilor.ro/. AGERPRES/(Documentare - Marina Bădulescu, redactori Arhiva Foto: Florin Vlădescu, Mihaela Tufega, editor: Irina Andreea Cristea, editor online: Andreea Preda)