Urmareste

Modifică dimensiunea fontului:

Biserica romano-catolică Saint-Sulpice din Paris, situată în Cartierul Latin al Arondismentului 6, este puţin mai mică decât Catedrala Notre-Dame şi, prin urmare, a doua ca mărime din capitala Franţei. Construcţia clădirii actuale, a doua biserică de pe amplasament, a început în anul 1646. În secolul al XVIII-lea, în biserică a fost construit un gnomon (instrument antic folosit pentru a determina meridianul locului, fiind cel mai vechi tip de cadran solar) - "Gnomon" Saint-Sulpice.

Saint-Sulpice a fost construită pe o perioadă de 130 de ani, începând din 1646 în timpul regenţei reginei Ana de Austria, mama lui Ludovic al XIV-lea, potrivit www.wmf.org. Biserica a fost extinsă ulterior de o serie de arhitecţi care au făcut ca statura sa să fie remarcabilă în peisajul stradal din Paris. Saint-Sulpice este renumită pentru "Capela Îngerilor" ("La Chapelle des Saints-Anges") şi picturile murale izbitoare pictate de Eugéne Delacroix.

Sacristia este un exemplu strălucitor de măiestrie franceză şi design structural. Sub arcurile din Saint-Sulpice, Victor Hugo s-a căsătorit cu Adéle Fouché, iar biserica a asistat şi la botezurile multor figuri importante, precum marchizul de Sade şi Charles Baudelaire.

Actuala biserică Saint-Sulpice a luat locul unui mic sanctuar dedicat Saint-Sulpice-des-Champs, care datează din secolul al XII-lea, notează www.patrimoine-histoire.fr, sanctuar care a fost reconstruit, apoi lărgit în secolele al XIV-lea şi al XVI-lea. În 1660, arhitectul şi inginerul regelui, Daniel Gittard (1628-1686), a elaborat planurile construcţiei noii biserici, care vor fi respectate, excluzând faţada, până la final. Stilul ales este clasicismul cu o abundenţă de elemente corintice.

 


Foto: (c) Julien de Rosa/EPA



Arhitectura lăcaşului de cult este un exemplu al clasicismului. Decoraţiunile au evoluat considerabil din secolul al XVIII-lea până în secolul al XIX-lea. Fiecare capelă are pictorul său dedicat. Construcţia bisericii a început cu capela axială, ambulatorul, apoi corul, transeptul şi naosul. În 1726, arhitectul, pictorul şi decoratorul Jean-Nicolas Servandoni (1695-1766) a câştigat concursul pentru faţada bisericii. Proiectul său, în stil clasic, prezintă conceptul inovator al celor două peristiluri suprapuse, mărginite de două turnuri laterale. Decorul a fost executat de fraţii Sébastien-Antoine Slodtz (1695-1742) şi Paul-Ambroise Slodtz (1702-1758). În 1723-1724, arhitectul Gilles-Marie Oppenordt a creat portalurile nordice şi sudice ale transeptului. De asemenea, el a construit un turn-clopotniţă deasupra trecerii transeptului (circa 1725), dar care a trebuit să fie îndepărtat din cauza greutăţii.

Gilles-Marie Oppenordt este în general creditat că a adus proiectul aproape de finalizare, iar arhitectul italian Giovanni Servandoni a fost responsabil pentru edificiul baroc distinctiv al bisericii. Jean Chalgrin, care a proiectat Arcul de Triumf, a ajutat la continuarea construcţiei şi a finalizat turnul nordic al bisericii în 1780. Cu toate acestea, în acel moment, construcţia bisericii Saint-Sulpice a fost abandonată, iar turnul sudic a rămas incomplet până în prezent. La fel ca multe clădiri proeminente din Paris, biserica a fost deteriorată în timpul Revoluţiei Franceze. Ulterior, clădirea a fost restaurată în secolul al XIX-lea.

Marea Orgă din Saint-Sulpice datează din 1781 şi are 6.588 de ţevi, fiind una dintre cele mai mari din lume. Beneficiind de o serie de îmbunătăţiri şi restaurări de-a lungul secolelor, instrumentul muzical este încă în folosinţă.

 


Foto: (c) MOHAMMED BADRA/EPA



La 17 martie 2019, biserica a luat foc. Incendiul a deteriorat grav uşile, vitraliile, o scară şi un basorelief. La 30 septembrie 2019 a avut loc o slujbă funerară în biserică pentru Jacques Chirac, fost preşedinte al Franţei.

Biserica Saint-Sulpice a jucat, mai recent, un rol important în best-seller-ul "Codul lui Da Vinci", scris de Dan Brown (2003), menţionează www.parisperfect.com. Sfântul Sulpice, episcop din secolul al VII-lea, este prezentat în mod proeminent în capitolele 19 şi 22 din "Codul lui Da Vinci". În carte, călugărul Silas vizitează biserica în încercarea de a afla secretul Sfântului Graal. El urmează linia gnomon (meridian) de pe podeaua bisericii până la un obelisc, unde apoi loveşte un obstacol de-a lungul căutării sale. Departe de a oferi indicii despre Sfântul Graal, gnomon-ul din secolul al XVIII-lea a fost de fapt construit pentru a calcula data Paştelui în fiecare an. AGERPRES/(Documentare - Cristian Anghelache, editor: Liviu-Ioan Tatu)

Urmăreşte ştirile AGERPRES pe WhatsApp şi pe GoogleNews


Conținutul website-ului www.agerpres.ro este destinat exclusiv informării publice. Toate informaţiile publicate pe acest site de către AGERPRES sunt protejate de dispoziţiile legale incidente. Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea, precum şi orice modalitate de exploatare a conţinutului acestui website. Informaţiile transmise pe www.agerpres.ro pot fi preluate, în conformitate cu legislaţia aplicabilă, în limita a 500 de semne. Detalii în secţiunea Condiţii de utilizare. Dacă sunteţi interesaţi de preluarea ştirilor AGERPRES, vă rugăm să contactaţi Direcţia Marketing - marketing@agerpres.ro.

Monitorizare
Setări

DETALII DESPRE TINE

Dacă ai cont gratuit te loghezi cu adresa de email. Pentru a crea un cont gratuit accesează secțiunea “Crează cont”.

Dacă ai cont plătit te loghezi cu username. Pentru a vă crea un cont plătit vă rugăm să contactați:

Dacă nu puteți vizualiza această știre, contactați echipa AGERPRES pentru a vă abona la fluxurile de știri.