Fiecare păstrează cu el în viaţă câte ceva din copilărie. O jucărie, un gest, o năzbâtie. Unii sunt maturi mult prea devreme, alţii rămân copii chiar şi târziu.

"De fapt, fiecare rămâne măcar puţin copil, pe ici, pe colo", spune Dora Gaitanovici, finalistă a concursului Vocea României în 2018. De 1 Iunie, AGERPRES a vorbit cu ea despre copilărie, despre şcoală, despre pasiuni şi mai ales despre muzică.

"Copilăria mea a fost frumoasă, plină de muzică. E locul cald din sufletul meu, în care mă simt în siguranţă, apărată, odihnită, răsfăţată. Vacanţele mele erau marcate de tot felul de festivaluri - sarea şi piperul copiilor cântăcioşi. Iar pasiunea pentru muzică a fost în interiorul meu de când mă ştiu. Nu cred să fie vreo etapă în care muzica să îmi lipsească. Dar asta cred că e valabil pentru mulţi copii", mărturiseşte Dora Gaitanovici.

Îşi aminteşte că părinţii i-au intuit pasiunea pentru muzică şi "au început să ia lucrurile în serios destul de devreme".

"M-au dat să învăţ un instrument (o făceau şi fără să urmărească o carieră în muzică). Mai târziu, dacă au înţeles că îmi place mult, m-au dus la canto şi tot aşa", povesteşte artista.

Pe la "opt - nouă ani" îşi aminteşte că a urcat pe scenă cu o piesă "complet atipică pentru astfel de competiţii" şi "îndrăzneala" ei a fost răsplătită cu un trofeu.

"Am abordat, la un mare festival, o piesă complet atipică pentru astfel de competiţii, dar nu îmi păsa. Era minunată. O melodie fascinantă, o poveste cântată, dar lipsită de elementele de dificultate aşteptate de juriu şi cunoscute de orice concurent. La strofa a doua m-am blocat şi am uitat două versuri, dar o persoană minunată din juriu a continuat să cânte în locul meu şi eu am prins firul. Surprinderea oamenilor de muzică din acel juriu a fost mare. Îndrăzneala mea a fost răsplătită cu un trofeu, cu tot incidentul acela. Aşa am procedat mereu - am căutat să aduc cu mine ineditul, să pun câteva din ideile mele în piese vechi, făcându-le astfel să pară altceva", recunoaşte Dora Gaitanovici.

Ea spune că fiecare etapă din copilăria sa a fost marcată de anumiţi artişti, pe care îi admiră pentru ceea ce reuşesc să aducă la lumină. "Nu îi pot aminti pe toţi. Fiecare etapă din copilăria mea a fost marcată de anumiţi artişti, dar permanent în mintea şi sufletul meu sunt MJ, Freddie Mercury şi fascinanta Angela Gheorghiu. Plus artişti, muzicieni pe care îi admir din tot sufletul", afirmă cântăreaţa.

A terminat Colegiul Naţional "Bogdan Petriceicu Haşdeu" din Buzău şi mărturiseşte că nu a avut niciodată probleme în a-şi gestiona timpul. Şi şcoala, şi pasiunea ei pentru muzică aveau "timpul lor, un timp care nu se amesteca".

"Eu am făcut un colegiu teoretic, Colegiul Naţional 'B. P. Haşdeu' din Buzău, am fost acolo 8 ani, inclusiv gimnaziul. A fost minunat. Dar nu am simţit că îmi dă vreun profesor note pe activitatea mea extraşcolară. Sigur că eram prezentă la toate spectacolele şcolii, mă implicam mult, dar la şcoală nu mai conta. În perioada liceului - nici atât. Am fost însă o elevă destul de bună şi îmi plăcea şcoala. Nu am avut niciodată probleme cu gestionarea timpului. Important era şi încă este să îmi stabilesc permanent prioritatea: dacă aveam teză, lucrare la ceva, aceea era prioritatea nr. 1; dacă urma un concert - acela devenea prioritar. În rest, încerc să păstrez un echilibru, să nu neglijez nimic, deşi tot rămâne câte ceva la urma listei", admite ea.

Dora Gaitanovici povesteşte că a fost un copil cuminte şi nu prea a făcut şotii, un episod "mai deosebit" fiind atunci când s-a înscris şi a participat la un concurs important fără să aibă vârsta cerută. "Eram prea mică, dar îmi doream mult şi am riscat", subliniază ea. "Am fost un copil vesel, dar cuminte, apoi o adolescentă tot cam aşa", precizează artista.

Azi, îi este "foarte greu" să aleagă momentele cele mai fericite din copilărie.

"M-au făcut fericită momentele de glorie, legate de muzică, dar şi banalele drumeţii la munte, pe drumuri redescoperite de mine. Au fost în timp însă momente memorabile: un concurs câştigat, un prieten care avea o reuşită, absolvirea a fost iar senzaţională, reuşita la Conservator", menţionează Dora Gaitanovici.

Din copilărie îşi păstrează jucăriile de pluş şi, uneori, le mai "inventariază", le întreabă din când în când "de viaţa lor".

"Nu mă simt adult sub nicio formă. Mă gândesc că au mai fost oameni care au rămas copii toată viaţa. De fapt, fiecare rămâne măcar puţin copil pe ici, pe colo. Eu îmi păstrez jucăriile, le mai inventariez uneori, mai ales pe cele de pluş, le 'întreb' de viaţa lor şi mă fac fericită. În ceea ce priveşte copilul de altădată - el e aici, cu mine, mereu. Până la urmă, totul ţine de atitudine, de modul cum te raportezi la viaţă. Am prieteni de 20 de ani, care îmi pare că s-au născut bătrâni, dar şi un prieten de 80, care este de o prospeţime spirituală senzaţională, care călătoreşte enorm, a învăţat limba germană la 70 de ani. Mereu îmi doresc să ne revedem şi să mai punem ţara la cale", se destăinuie artista.

Şi-ar fi dorit să aibă timp să danseze, dar şi să se ocupe mai mult de o altă pasiune a sa - pictura.

"Îmi pare rău că nu am avut şi nu am timp pentru a mă ocupa şi de alte arte. Aş fi vrut să dansez. Dansul mi se pare senzaţional şi mă uimeşte de fiecare dată un moment de dans contemporan. Este extraordinar de expresiv, dar... Regret că nu am suficient timp pentru pictură. Este o altă pasiune a mea, care va rămâne într-un colţişor de suflet, pentru că nu am timp suficient. Totuşi, spre deosebire de dans, pentru desen mai fur câteva minute din când în când. (...) Nu pot sta departe de muzică, de artă. Nici când plec în vacanţă nu stau departe de muzică, 'cercetez', ascult, discut", povesteşte Dora Gaitanovici. AGERPRES/(AS - autor: Petronius Craiu, editor: Andreea Rotaru, editor online: Anda Badea)

Sursa foto: Dora Gaitanovici / Facebook

Citiţi şi:

Ziua internaţională a copilului (ONU)