"Simfonia fantastică", cu subtitlul "Un episod din viaţa unui artist... în cinci părţi" ("Symphonie fantastique: Épisode de la vie d'un artiste ... en cinq parties") este semnată de compozitorul francez Hector Berlioz (1803-1869).

Lucrarea este considerată un exemplu strălucit ale perioadei romantice timpurii. A fost scrisă în 1830 şi a avut premiera în acelaşi an, la Conservatorul din Paris, în ziua de 5 decembrie. A fost dedicată Împăratului Rusiei, Nicolae I.

Cele cinci părţi sunt intitulate: "Vise şi pasiuni", "Balul", "Scenă câmpenească", "Marşul spre supliciu" şi "Visul unei nopţi de sabat". Simfonia este una programatică, cele cinci episoade alcătuind, împreună, o poveste de dragoste neîmpărtăşită, cu urmări neaşteptate.

Muzica descrie trăirile unui tânăr muzician amorezat, acestea începând cu stări de reverie, de bucurie exuberantă, transformate, treptat, în stări de îngrijorare apăsătoare, dezamăgire şi chiar delir cauzat de consumul de opium, conform site-ului hberlioz.com.

Cel mai probabil, tânărul este chiar autorul, muzica descriind tumultul său interior provocat de pasiunea pentru actriţa irlandeză Harriet Smithson. De altfel, se pare că "Simfonia fantastică" a fost scrisă special pentru Harriet, deşi aceasta avea să o asculte de abia doi ani mai târziu de la data premierei, potrivit classical-music.com. Impresionată de frumuseţea muzicii, Harriet acceptă cererea în căsătorie a compozitorului, ceremonia având loc în octombrie 1833.

În 1831, Berlioz a compus o continuare a "Simfoniei fantastice", cu titlul "Lelio sau întoarcerea la viaţă". Cântată pentru prima dată la Conservatorul din Paris în decembrie 1832, "Lelio", nu a avut parte de aprecierea şi popularitatea celei dintâi. AGERPRES (Documentare - Horia Plugaru, editor: Irina Andreea Cristea)

Explicatie fotografie din deschidere: Spectacolul Simfonia Fantastică, realizat de coregraful Gigi Căciuleanu, după muzica lui Hector Berlioz; protagonoştii spectacolului au fost balerina Corina Dumitrescu, balerinul Răzvan Mazilu şi actorul Dan Puric