Pictorul Octav Băncilă, înscris în istoria picturii româneşti printre deschizătorii de drumuri ai secolului al XX-lea, a îmbrăţişat tendinţele progresiste ale epocii sale aducând imagini noi, teme neabordate până la el.

S-a născut în ianuarie 1872, la Botoşani, într-o familie de ţărani. Rămas orfan la vârsta de patru ani, a fost crescut în casa surorii lui mai mari, Sofia, căsătorită cu Ion Nădejde (redactor al revistei "Contemporanu") cel ce avea să-i descopere "vocaţia picturală", potrivit lucrărilor "Octav Băncilă" de Marie Epure (Ed. de Stat pentru Literatură şi Artă, 1956) şi "Octav Băncilă" de Anton Coman (Ed. de Stat pentru Literatură şi Artă, 1954).

A urmat la Iaşi, şcoala primară, cursuri gimnaziale la "Ştefan cel Mare", iar mai târziu cursurile Şcolii de Arte Frumoase unde i-a avut ca profesori pe pictorii Panaiteanu Bardasare şi C. Stahi (1887-1893).

În anul 1894 a plecat în Italia şi la Paris, stabilindu-se în cele din urmă la Munchen unde s-a înscris la Academia de arte frumoase, studiind cu maeştrii Gys şi Raub. Revenit în ţară în a doua jumătate a anului 1898, a organizat prima expoziţie personală la Teatrul Naţional din Iaşi (1900), urmată de o altă expoziţie, în acelaşi loc, în anul următor. A pictat tablouri cu teme muncitoreşti şi revoluţionare ("Înainte de 1907" şi ciclul de picturi "1907"), peisaje ("Gura Holdiţei" - 1912), dar şi un mare număr de portrete ("Ţiganca" - 1914).

În 1913 a pictat la Agapia, unde l-a cunoscut pe Gala Galaction, devenind prieteni. A avut cea de-a patra expoziţie personală, în 1914, la Ateneul Român, cu 60 de pânze, iar anul următor a organizat o nouă expoziţie cu 100 de lucrări. În timpul războiului se află la Cartierul general al Armatei şi participă la expoziţia "Arta Română" cu peste 130 de tablouri, prilej cu care a fost elogiat de Nicolae Tonitza. De asemenea, în 1924 a participat la expoziţia "Arta română" şi la câteva expoziţii colective la Iaşi. Ultima expoziţie personală a organizat-o în 1943, la Bucureşti, unde se mutase definitiv, în 1940.

Între lucrările sale amintim: "Moara din Broşteni" - 1906, "Cap de ţăran" - 1907, "Peticarul" - 1908, "Muncitorul" - 1911, "Grevistul" - 1914, "Spălătoreasa" - 1915, "Pax" - 1916.

Octav Băncilă a murit la 3 aprilie 1944. După moartea sa, cele mai renumite lucrări au fost selecţionate pentru expoziţiile din străinătate, de la Paris, Budapesta, Moscova. AGERPRES/(Documentare - Cerasela Bădiţă, editor: Liviu Tatu, editor online: Simona Aruştei)