''Fire de iarbă'' (''Leaves of Grass'') este titlul unei colecţii de poezii scrise de americanul Walt Whitman (1819-1892).

Prima ediţie a cărţii cuprindea 12 poezii şi a fost publicată în anul 1855, însă de-a lungul a patru decenii, timp în care lucrarea a fost reeditată de opt ori, Whitman a adăugat, revizuit şi modificat unele dintre ele, astfel încât ediţia finală ajunsese să conţină peste 400 de poezii.

"Fire de iarbă" a devenit cunoscută atât datorită talentului literar al autorului, cât şi pentru tematica abordată, Whitman slăvind fiinţa omenească în întregul ei, şi trupul şi materialul, nu doar mintea şi spiritul. Alte subiecte abordate de Whitman în versurile sale sunt democraţia, natura, iubirea, în special cea erotică, precum şi prietenia.

O poezie reprezentativă pentru colecţia "Fire de iarbă" este "Pe om îl cânt": "Pe el îl cânt, omul simplu, omul independent, / Cu toate acestea proclam cuvântul: Democratic, cuvântul Mase, / Cânt omul material din creştet până-n tălpi, / Căci vrednic de muze nu numai chipul îi este, ori numai mintea, eu spun: / Făptura lui întreagă-i mult mai demnă, / Şi-o cânt: femeia şi bărbatul deopotrivă." (traducere de Leon Leviţchi).

Versurile lui Whitman sunt cunoscute şi pentru lipsa rimei, a structurii ritmice şi a măsurii.

Alte poezii faimoase ale autorului american, cuprinse în ediţia finală a "Firelor de iarbă" sunt: "Song of Myself", "To Think of Time", "A Boston Ballad", "Great Are the Myths", "I Sing the Body Electric".

Walt Whitman este considerat unul dintre cei mai importanţi poeţi americani ai secolului XIX, alături de Emily Dickinson şi a fost o sursă constantă de inspiraţie pentru autori precum Ezra Pound şi Allen Ginsberg, potrivit www.poetryfoundation.org. AGERPRES (Documentare - Horia Plugaru, editor: Cerasela Bădiţă, editor online: Gabriela Badea)