"Persistenţa memoriei" ("La persistencia de la memoria"), cunoscută şi sub denumirea "Ceasurile topite" ("Los relojes blandos") este o pictură a artistului spaniol Salvador Dali (1904-1989).

Lucrarea este realizată în tehnica uleiului pe pânză. A fost finalizată în 1931 şi expusă, în premieră, un an mai târziu, la galeria Julien Levy din New York. Din 1934, poate fi admirată la Muzeul de Artă Modernă din New York, potrivit www.moma.org. Este una dintre cele mai cunoscute picturi ale suprarealismului, curent literar şi artistic apărut în prima jumătate a secolului XX în Franţa şi răspândit ulterior în toate ţările lumii, care pune accentul pe activitatea spontană a imaginaţiei şi pe exploatarea zonelor iraţionalului în creaţia artistică, potrivit dexonline.ro.

Lucrarea prezintă trei ceasuri de buzunar lipsite de consistenţă, care lasă impresia că se topesc. Unul dintre ele atârnă de creanga unui măslin. Un al patrulea ceas, metalic, este invadat de furnici. În fundal, se vede un deşert, iar în centrul imaginii este o figură deformată, ce pare a fi profilul unei persoane care doarme.

O interpretare definitivă a imaginii este greu de dat, dar tabloul poate fi înţeles ori ca sugerând percepţia distorsionată pe care o avem asupra timpului atunci când dormim, ori ca o reprezentare a teoriei relativităţii spaţiului şi timpului. AGERPRES (Documentare - Horia Plugaru, editor: Ruxandra Bratu, editor online: Anda Badea)