Radiodermita este un efect advers comun al radioterapiei. Se pare că aproape 95% dintre pacienţii oncologici care urmează tratament cu radiaţii experimentează un anumit grad de radiodermită. Dintre aceştia, 20-25% se confruntă cu consecinţe grave, în funcţie de intensitate, durată, unghi de incidenţă şi doze, zona de piele expusă etc.

 

Când radiaţia trece prin piele, celulele pielii din zona supusă tratamentului se pot deteriora. După tratamente frecvente cu radiaţii, celulele pielii nu au suficient timp pentru a se repara şi regenera între tratamente.

 

De ce apare radiodermita?
Scopul principal al tratamentului cu radiaţii (radioterapie) este de a furniza o doză specifică de radiaţii către o tumoră, deteriorând ADN-ul celulelor canceroase. Acest lucru afectează creşterea celulelor canceroase şi duce la moartea lor. Deşi radioterapia este administrată astfel încât să fie minimizate daunele asupra ţesuturilor din jur, celulele sănătoase din câmpul radiaţiilor sunt adesea afectate de expunerea la radiaţii, ducând la această radiodermită. Se vehiculează chiar ideea că radioterapia poate creşte riscul de cancer de piele, fiind un posibil risc al tratamentului care trebuie luat în considerare când se calculează beneficiile şi riscurile tratamentului, dar de cele mai multe ori riscul de apariţie a cancerului secundar de la tratament este redus şi depăşit de beneficiile tratării cancerului existent, dar asta nu înseamnă că riscul este nul. Radioterapia se alege ca metodă de tratament atunci când beneficiile depăşesc posibilele efecte adverse.

 

De cele mai multe ori, ţesuturile au capacitatea de a se autoregenera, dar atunci când expunerea la radiaţii este repetată sau prelungită, este compromisă capacitatea ţesuturilor sănătoase de a se repara înainte de următoarea doză de radiaţii.

 

Deşi aceste răni ar putea să arate şi să se simtă ca arsuri, termenul este un nume greşit, deoarece tratamentul nu arde pielea, efectele fiind date de faptul că pielea nu beneficiază de timpul necesar pentru regenerare şi este afectată inclusiv capacitatea de auto-vindecare.

 

Cum se manifestă radiodermita?
Simptomele radiodermitei pot include:
•    eritem cutanat – înroşirea pielii;
•    umflare şi inflamaţie a ţesutului cutanat;
•    piele uscată;
•    iritaţii ale pielii;
•    căderea părului în zona expusă radiaţiilor;
•    ulceraţii ale pielii;
•    îngroşarea ţesutului cutanat;
•    pete pigmentare;
•    necroză – moartea prematură a celulelor pielii.

 

Manifestările radiodermitei includ o iritaţie cutanată indusă de radiaţie şi un răspuns inflamator la locul de intrare şi ieşire al razelor. De obicei apare la 1-4 săptămâni de la iniţierea tratamentului şi persistă timp de câteva săptămâni sau luni. Efectele radioterapiei pot să apară chiar după 3 luni de la finalizarea tratamentului, mai ales în metastazele canceroase şi este folosită cel mai frecvent, împreună cu chimioterapia pentru a reduce tumorile.

 

Există două forme ale afecţiunii - faza acută şi faza cronică:
•    Faza acută - apariţia imediată a eritemului cu sau fără descuamare, în decurs de 24 de ore de la iradiere, cu grade diferite de severitate, vizibile în termen de 30 de zile de la expunere;
•    Faca cronică - fază subcutanată mai prelungită a stării în care radiaţiile penetrează mai profund epiderma şi dermul, iar expunerile prelungite la radiaţie provoacă dermatită cu severitate variabilă, caracterizată în cea mai mare parte de pete uscate şi dure pe piele.

 

Iată care sunt cele 4 grade pentru clasificarea radiodermitei:
•    Gradul 1 - eritem slab şi uşoară descuamare (descuamare uscată);
•    Gradul 2 - eritem moderat cu descuamare umedă, neregulată, care se limitează la pliurile pielii, însoţită de o uşoară umflare;
•    Gradul 3 - descuamare neregulată, umedă, care nu se limitează la pliurile de piele, şi edem sever;
•    Gradul 4 - necroză cutanată sau ulceraţie severă.

 

Factori de risc:
•    deficienţe nutriţionale şi probleme de dezvoltare;
•    sensibilitatea pielii la radiaţii;
•    tipul de radiaţii folosite şi dozele de radiaţii;
•    o boală de piele preexistentă;
•    doze de radiaţii mai mari de 55Gy;
•    volumul de ţesut supus terapiei;
•    alte terapii administrate concomitent – ca chimioterapice;
•    terapia concomitentă cu cetuximab, la pacienţii cărora li se administrează radiaţii pentru afecţiuni maligne ale capului şi gâtului;
•    alte afecţiuni preexistente, ca anemia, diabetul, boli ce afectează imunitatea etc.;
•    vârsta pacientului;
•    fumatul;
•    obezitatea - o suprafaţă mai mare este expusă acestor radiaţii.

 

Tratament
Igienă şi prevenţie:
•    Spălaţi, curăţaţi şi uscaţi atent zona de piele, pentru a preveni contactul cu agenţi ce pot cauza infecţii.
•    Evitaţi produsele de îngrijire cu coloranţi sau parfum.
•    Uscaţi uşor pielea prin tamponare cu un prosop moale şi curat.
•    Nu îndepărtaţi pielea care se descuamează, pentru că poate cauza sângerări.
•    Nu folosiţi creme sau pansamente în acea zonă decât dacă acestea au fost prescrise de medic.
•    Nu aplicaţi pudră de talc, deoarece poate cauza dureri severe.
•    Evitaţi contactul zonei afectate cu produse sau ţesături dure şi abrazive.
•    Nu radeţi zona afectată.
•    Purtaţi haine lejere şi evitaţi ţesăturile aspre şi strânse pe corp.
•    Evitaţi expunerea zonei respective la soare.
•    Evitaţi înotul în piscine sau mare.

 

Medicaţie
Tratamentul constă în medicamente analgezice orale şi topice. De asemenea, se pot prescrie antibiotice pentru combaterea infecţiilor. În cazul reacţiilor cutanate severe, cum ar fi o roşeaţă care se transformă în leziune, subţierea pielii sau infecţii, se poate recomanda întreruperea tratamentului cu radiaţii pentru o perioadă de timp pentru a permite ca pielea să se vindece. Corticosteroizii topici pot fi prescrişi pentru radiodermită timp de 2 - 4 săptămâni.

 

Dacă iritaţia pielii este însoţită de urticarie, care duce la senzaţii de mâncărime cu pete albe sau roşii pe piele, scurtarea respiraţiei sau umflarea gâtului sau a feţei, ar putea fi o reacţie alergică. Această reacţie necesită asistenţă medicală de urgenţă. De asemenea, se recomandă produse emoliente pe bază și apă, cum ar fi cele pe bază de petrolatum, iar pentru descumare se pot folosi şi produse hidrocoloidale şi hidrogeluri.

 

Zattara este un tratament medical ce are rol regenerativ, hidratant şi de reducerea a sensibilităţii pielii afectate. Ingredientele de bază din acest produs sunt vitamina K1, care are rolul de a reduce inflamaţia şi de a normaliza keratinizarea pielii şi hialuronatul de sodiu care redă elasticitatea pielii, grăbeşte vindecarea ţesuturilor şi reduce înroşirea şi pruritul.

 

Produsul se aplică pe pielea afectată, unde formează un strat de protecţie pentru ţesutul iritat şi lezat. Se masează uşor pe piele până este absorbit şi acţionează până în straturile profunde de ţesut.

 

Despre GTS Solution
Platforma de informare www.cancer360.ro reprezintă iniţiativa GTS Solution, companie care oferă servicii şi soluţii integrate pentru piaţa farmaceutică din România. Terapia reacţiilor adverse reprezintă una dintre principalele arii terapeutice ale GTS Solution, compania dezvoltând o expertiza de 18 ani în domeniul comunicării medicale.

 

Misiunea GTS Solution este de a contribui la îmbunătăţirea calităţii vieţii şi a stării de sănătate a pacienţilor, prin promovarea unor produse farmaceutice şi servicii de înaltă calitate.