Simfonia a IX-a op.125, cunoscută şi sub denumirea "Simfonia corală", este ultima simfonie completă scrisă de compozitorul german Ludwig van Beethoven (1770-1827).

Capodopera a fost concepută între 1822 şi 1824, la solicitarea din 1817 a Societăţii Filarmonicii Londoneze. A avut premiera la Viena, la 7 mai 1824, în prezenţa compozitorului.

Este considerată opera de căpătâi a lui Beethoven şi este una dintre cele mai cunoscute şi apreciate compoziţii din repertoriul clasic occidental, realizări cu atât mai impresionante cu cât acesta îşi pierduse complet auzul în anii în care a scris-o.

Prin Simfonia a IX-a, Beethoven a rămas în istorie şi ca primul compozitor important care a folosit vocile într-o simfonie. Cuvintele sunt cântate în timpul ultimei mişcări, cea de-a patra, versurile aparţinând, cu mici modificări, poemului "Odă bucuriei" (An die Freude) al lui Friedrich Schiller (1759-1805). "Tema bucuriei îşi face, astfel, o intrare discretă, aproape tandră, la corzile grave şi îşi începe expansiunea. Această temă, cea mai cunoscută întregii lumi din muzica tuturor timpurilor, a fost obiectul unor cercetări neobosite din partea compozitorului; sunt cunoscute două sute de stadii prin care aceasta a trecut", indică ''Dicţionarul marilor muzicieni'' (Ed. Univers Enciclopedic, 2006).

În 1972, un extras din Simfonia a IX-a a devenit imnul Consiliului Europei, iar în 1985, liderii europeni au adoptat fragmentul muzical ca imn oficial al Uniunii Europene, conform www.europa.eu. AGERPRES/(Documentare - Horia Plugaru, editor: Liviu Tatu, editor online: Ada Vîlceanu)