În funcţie de climă şi de zonă, dar şi de soiurile de grâu existente la noi în ţară la începutul secolului al XX-lea, recoltatul grâului începea la sfârşitul lunii iunie şi se încheia, în zonele răcoroase, în luna august.

Foto: (c) AGERPRES FOTO - La secerat (placă fotografică); 1940

---

Seceratul păioaselor (grâul, secara, orzul) era însoţit de obiceiuri de mare spectacol. Cele mai multe practici agrare şi, în acelaşi timp, cele mai bogate în simboluri se concentrau la începutul şi la sfârşitul recoltatului.

 

Foto: (c) AGERPRES FOTO/ARHIVA ISTORICA - Munci agricole în judeţul Ilfov (seceratul şi treieratul grâului)

---

De la sămânţa semănată până la sămânţa recoltată, iar de aici până la transformarea ei în pâine, grâul este prezent în toate obiceiurile calendaristice şi însoţeşte zi de zi viaţa omului, inclusiv în momentele sale de răscruce: naşterea, căsătoria şi moartea ("Sărbători şi obiceiuri româneşti", Ion Ghinoiu, Ed. Elion, 2002). Nu există plantă, în afară de grâu, şi nici aliment, în afară de pâine, să adune în jur atâtea obiceiuri şi tradiţii populare.

 

Foto: (c) AGERPRES FOTO - La secerat (placă fotografică); 1940

---

La fel ca sufletul omului, spiritul grâului străbate trei lumi: preexistenţa, de la sămânţa semănată la sămânţa încolţită; existenţa, de la sămânţa încolţită la sămânţa recoltată; postexistenţa, de la sămânţa recoltată şi măcinată la pâinea sacră. Viaţa grâului şi viaţa omului sunt cosite de moarte cu aceleaşi unelte: secera sau coasa.

 

Foto: (c) AGERPRS FOTO - Munci agricole în judeţul Ilfov (seceratul şi treieratul grâului)

---

 

La moartea (seceratul) grâului, oamenii încercau să se asigure că rodul nu se va pierde prin două practici magice: lăsarea unui mănunchi de spice netăiate pe ogor, numite Barba Pământului, Barba lui Dumnezeu, Barba Popii, Iepurele (în ţinuturile extracarpatice) şi prin tăierea ultimelor spice şi păstrarea lor sub formă de mănunchi, snop sau împletitură din spice de grâu, numită Cununa Grâului, Buzdugan sau Peană (în ţinuturile intracarpatice). 

 

Foto: (c) AGERPRES FOTO/ARHIVA ISTORICA - Munci agricole în judeţul Ilfov, (seceratul si treieratul grâului)

---

Cununa Grâului, împletită din spice şi împodobită cu flori într-un ceremonial cu acelaşi nume, era un simbol al fertilităţii şi al rodului bogat care se păstra, precum icoana, ca un obiect sacru, de mare valoare.

În vremea semănatului, boabele scuturate din Cunună erau amestecate cu cele care urmau a fi semănate, Cununa era îngropată sub brazda plugului, aşezată la Crăciun peste colacul dat feciorilor colindători, împodobea steagul de nuntă sau era aşezată pe fruntea tinerilor la căsătorie (Transilvania, Banat). 

 

Foto: (c) SILVIU MATEI / AGERPRES FOTO 

---

La fel, din făina primelor spice secerate şi măcinate, în Oltenia, ţinutul Romanaţilor, se făcea un colac pe care se aplica o cruciuliţă modelată din aluat, închinată lui Dumnezeu, Maicii Domnului şi Arhanghelilor. Colacul, împodobit cu fir roşu şi ban de argint, se punea în ciutură (găleata) fântânii şi se scufunda în apă. După ce se scotea din apă, crucea din aluat copt se păstra la icoană până la vremea semănatului când se fărâmiţa şi se semăna împreună cu boabele de grâu. 

 

Foto: (c) ADRIAN CUBA / AGERPRES FOTO

---

Grâul, pâinea şi coliva au un rol extrem de important şi în practica liturgică a  Bisericii.

 

Foto. (C) ALEX MICSI / AGERPRES/FOTO

---

Simbol al vieţii, al morţii, dar şi al învierii, grâul poate fi privit şi ca un simbol al creştinului care, asemenea sămânţei celei bune, rodeşte aducând roadă însutită. (surse: "Sărbători şi obiceiuri româneşti", Ion Ghinoiu, Ed. Elion, 2002; "Panteonul Românesc. Dicţionar", Ion Ghinoiu, Ed. Enciclopedică, 2001; hhttps://doxologia.ro/)