Vezi mai mult
Vezi mai putin

Urmareste

Modifică dimensiunea fontului:

Descoperirile realizate de telescopul spaţial Hubble, aflat de 30 de ani pe orbita Pământului, sunt considerate de comunitatea astronomilor cel puţin la fel de importante ca descoperirile realizate în urmă cu mai bine de 400 de ani de vizionarul om de ştiinţă italian Galileo Galilei.

La fel ca gestul lui Galileo Galielei de a-şi îndrepta telescopul spre cerul nopţii, lansarea Telescopului Spaţial Hubble în cala navetei spaţiale Discovery, în 1990, a reprezentat o revoluţie în astronomie.

Construit în cadrul unui parteneriat între NASA şi Agenţia Spaţială Europeană (ESA), Hubble orbitează Pământul de la distanţa de 547 de kilometri, departe de atmosfera care blochează anumite lungimi de undă ale luminii venite din cosmos. De la această înălţime orbitală, Hubble poate detecta şi observa fenomene astronomice şi corpuri cereşti cu o claritate neegalată de observatoarele terestre.

Prezentăm în continuare câteva dintre cele mai importante descoperiri realizate cu ajutorul lui Hubble, conform informaţiilor publicate de NASA.

Dezvăluirea unor mistere din jurul materiei întunecate

Sursa foto: NASA & ESA / nasa.gov


 

Materia întunecată este o formă invizibilă de materie ce alcătuieşte majoritatea masei Universului şi creează structura sa internă. Gravitaţia materiei întunecate determină materia obişnuită (gaze şi praf) să se grupeze şi să formeze stele şi galaxii. Deşi astronomii nu pot vedea materia întunecată, ei pot să îi detecteze influenţa prin observarea felului în care gravitaţia roiurilor galactice masive, care conţin materie întunecată, curbează şi distorsionează lumina galaxiilor mai îndepărtate şi aflate în spatele acelor roiuri galactice. Acest fenomen a fost denumit lentilă gravitaţională.

"Vederea" extrem de ascuţită a telescopului Hubble a permis astronomilor să cartografieze distribuţia materiei întunecate în spaţiu folosind lentila gravitaţională. Marile roiuri galactice conţin atât materie întunecată, cât şi materie obişnuită. Prin observarea zonelor din jurul roiurilor galactice masive, astronomii pot să identifice galaxiile curbate din fundal şi să corecteze distorsiunile acestora pentru a identifica locurile în care se află cele mai dense concentraţii de materie. Modelele matematice bazate pe aceste rezultate au dezvăluit localizarea şi proprietăţile materialului-lenticular, atât cel vizibil cât şi cel invizibil (întunecat). Universul pare să aibă de cinci ori mai multă materie întunecată decât materie obişnuită şi pare să fie organizat în jurul unei imense reţele de filamente de materie întunecată, care au crescut de-a lungul timpului. La intersecţiile dintre acele filamente au fost descoperite structuri vizibile masive, precum roiurile galactice.

Monstruoase găuri negre sunt peste tot

Sursa foto: NASA and the Hubble Heritage Team (STScI/AURA) / nasa.gov


 

Hubble a furnizat dovada decisivă pentru a demonstra că în centrele celor mai multe dintre galaxii se află găuri negre uriaşe, care au o masă echivalentă cu milioane sau chiar miliarde de stele. Nu doar că găurile negre sunt "rezidenţi" în aproape fiecare galaxie, dar, cumva, mărimile lor corespund. Un recensământ al galaxiilor făcut de telescopul Hubble a arătat că masa unei găuri negre depinde de masa grupului de stele aflate în centrul galaxiei-gazdă: cu cât galaxia e mai mare, cu atât şi gaura neagră e mai mare. Această relaţie strânsă ar putea fi dovada că găurile negre cresc odată cu galaxiile, devorând o parte din masa galaxiei.

De asemenea, Hubble a oferit astronomilor primele imagini ale materiei care înconjoară găurile negre şi care apare sub forma unor discuri mari şi plate, dar şi imagini detaliate cu fluxurile de particule subatomice alimentate de găurile negre şi care călătoresc prin Univers cu viteze ce se apropie de cea a luminii.

Corpuri cereşti îngheţate, în Centura Kuiper

 Sursa foto: NASA, ESA, and M. Showalter (SETI Institute) / nasa.gov


 

În timp ce monitoriza planeta pitică Pluto aflată la periferia Sistemului Solar, telescopul Hubble "a spionat" şi patru luni ale acestui corp ceresc acoperit de gheaţă, până atunci necunoscute. Micile luni Nix şi Hydra au fost primele detectate, urmate de Kerberos şi Styx, care au dimensiuni încă şi mai mici. Astronomii au descoperit recent că Nix şi Hydra se rotesc haotic - deci, imprevizibil - în timp ce orbitează planeta pitică Pluto.

O sondă construită de NASA, New Horizons, a trecut pe lângă Pluto în iulie 2015, realizând observaţii detaliate ale suprafeţei sale, care este surprinzător de variată şi de interesantă. Telescopul spaţial Hubble a jucat un rol crucial, ajutându-i pe astronomi să pregătească acea misiune de survolare. Pe baza observaţiilor frecvente făcute de Hubble între anii 1990 şi 2010, oamenii de ştiinţă au rafinat apoi harta ce prezintă suprafaţa planetei pitice. Inginerii care participă la misiunea New Horizons au utilizat acele hărţi pentru a pregăti scurta dar importanta "întâlnire" pe care sonda americană a avut-o cu Pluto şi cu lunile sale.

Scrutând Universul chiar şi mai departe, până la extremităţile cele mai îndepărtate ale Sistemului Solar, telescopul Hubble a descoperit două noi corpuri cereşti în Centura Kuiper, pe care sonda New Horizons ar putea să le exploreze în timpul călătoriei sale. Specialiştii din misiunea New Horizons au ales să se concentreze asupra unui candidat selectat de Hubble, denumit 2014 MU69 - cunoscut în trecut sub numele Ultima Thule şi redenumit pe 12 noiembrie 2019 Arrokoth -, realizând imagini de la mică distanţă, care au dezvăluit în detalii de mare precizie structura acestuia cu doi lobi şi o suprafaţă presărată de fracturi şi găuri.

De asemenea, Hubble a descoperit o lună cu diametrul de 160 de kilometri pe orbita lui Makemake, a doua planetă pitică din Centura Kuiper prin prisma strălucirii. Aflată la o distanţă de 7,7 miliarde de kilometri de Soare, planeta pitică Makemake, ce are un diametru de 1.400 de kilometri, a fost descoperită în 2005 cu ajutorul Observatorului Palomar. În mod bizar, luna nou descoperită, denumită MK 2, este la fel de neagră ca o bucată de cărbune, în timp ce Makemake e la fel de albă ca zăpada proaspătă.AGERPRES/(AS - autor: Florin Bădescu, editor: Mariana Ionescu, editor online: Anda Badea)

 

Citiţi şi:

 

Hubble 30 - Principalele descoperiri (I)

 

Hubble 30 - Principalele descoperiri (III)

Conținutul website-ului www.agerpres.ro este destinat exclusiv informării publice. Toate informaţiile publicate pe acest site de către AGERPRES sunt protejate de către dispoziţiile legale incidente. Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea, precum şi orice modalitate de exploatare a conţinutului acestui website. Detalii în secţiunea Condiții de utilizare. Dacă sunteţi interesaţi de preluarea ştirilor AGERPRES, vă rugăm să contactați Departamentul Marketing – marketing@agerpres.ro.

Utilizarea secţiunii Comentarii reprezintă acordul dumneavoastră de a respecta termenii şi condiţiile AGERPRES în ceea ce priveşte publicarea comentariilor pe www.agerpres.ro.

Monitorizare
Setări

DETALII DESPRE TINE

Dacă ai cont gratuit te loghezi cu adresa de email. Pentru a crea un cont gratuit accesează secțiunea “Crează cont”.

Dacă ai cont plătit te loghezi cu username. Pentru a vă crea un cont plătit vă rugăm să contactați:

Dacă nu puteți vizualiza această știre, contactați echipa AGERPRES pentru a vă abona la fluxurile de știri.