Bucureşti, 5 mar /Agerpres/ - Alpinistul Adrian Vălean, organizatorul Campionatului Naţional de schi-alpinism a declarat, într-un interviu acordat AGERPRES, că anul acesta intenţionează să meargă într-o expediţie în Himalaya în care să urce pe schiuri pe vârful Cho-Oyu, de 8.200 de metri, şi apoi să coboare tot pe schiuri.

Preşedintele Vertical Sport, alpinistul şi ghidul montan Adrian Vălean a mai vorbit despre formarea sa ca alpinist, despre organizarea Campionatului Naţional de schi-alpinism şi despre alcătuirea unei hărţi detaliate a Masivului Făgăraş, precum şi proiectele în care este implicat.

AGERPRES: Eşti un alpinist experimentat, cu multe expediţii la activ şi o contribuţie însemnată în educaţia montană a iubitorilor de munte. Cum s-a născut această pasiune a ta?
Adrian Vălean: Fiind din Sibiu, îmi aduc aminte de când eram copil, de când mergeam la grădiniţă, cum se vedea creasta Făgăraşului iarna, albă toată, şi de atunci mă întrebam, oare ar putea merge cineva pe acolo, oare cum a fi? Şi ăsta e un vis de foarte mult timp, chiar m-a urmărit chestia asta şi în momentul în care am avut ocazia, în liceu, am mers cu un coleg care avea un unchi salvamontist, am urcat la Suru, prin aprilie aşa, pe zăpadă, şi din momentul ăla pentru mine a fost clar ce vreau să fac. Eram în clasa a XI-a, cred ca era prin 1991. Apoi (...) m-am apucat de căţărat în Cheile Turzii, iar iarna făceam ture în Făgăraş. La început mai mergeam cu nişte prieteni, colegi. Practic nu am avut pe nimeni care să ne îndrume şi pot să zic că am avut mare noroc, pentru că în primii trei ani am făcut toate prostiile care se puteau face (...). Visul meu era să fac toată creasta Făgăraşului iarna şi am făcut-o de mai multe ori, prima dată am făcut-o în 1995, apoi în 1996 şi în 2000, cu echipamentul de atunci. Prima dată cred că a fost cel mai greu, am făcut-o în vreo şapte zile şi aveam cam 20 de kg echipamentul din rucsac.

AGERPRES: Şi cum ai început schiatul?
Adrian Vălean: Cu schiul am început de la 6 ani şi mergeam des la schi, mai mult prin Cindrel, la Păltiniş. Apoi mergând iarna prin Făgăraş - mă duceam la trasee de perete - căutam o modalitate de a ajunge mai repede şi de retragere mai rapidă, şi schiul de tură a fost alegerea cea mai simplă, aşa că din '97 am început să merg la ture pe schiuri, făceam ture de schi-alpinism. Urcam cu schiurile până la perete, le lăsam acolo, ne căţăram, ne întorceam unde lăsasem schiurile şi după aia coboram pe ele. Am început apoi să facem ture mai complexe pe schiuri, traversări de creste, în Retezat, prin Făgăraş, era un obiectiv în sine asta. Anul acesta vreau să merg într-o expediţie în Himalaya în aprilie-mai. Obiectivul e să fac o expediţie de schi-alpinism pe vârful Cho-Oyu, de 8.200 de metri, să urc pe schiuri până pe vârf şi să cobor pe schiuri.

AGERPRES: Ce expediţii de alpinism ai făcut până acum?
Adrian Vălean: În 2002 am fost în Caucaz, atunci am urcat pe Elbrus, în 2003 am fost din nou în Caucaz, am urcat vreo două vârfuri de peste 4.000 de metri şi pe vârful estic al Elbrus. În 2004 am început să merg în Alpi şi din 2004 până în prezent am fost în Alpi în fiecare an, cel puţin 2-3 săptămâni şi acolo am făcut trasee, vârfuri. Am urcat pe Mont Blanc de opt sau nouă ori, pe trei rute diferite. Cred că am urcat 10 sau 12 vârfuri de peste 4.000 de metri în Alpi. Am mai fost în Anzi în 2005, în Pamir, pe Vf. Lenin în 2006, în Himalaya în 2012 pe Kangchenjunga până la 7.000 de metri, pe Manaslu până la 7.400 de metri. Cea mai grea expediţie, de departe, a fost aia de pe Kangchenjunga, care e un vârf şi periculos şi foarte tehnic, cu multe porţiuni de perete, expuse, vremea e foarte schimbătoare, noi nici n-am avut noroc de vreme bună, au fost foarte multe precipitaţii şi vânt foarte puternic şi nu am putut ajunge pe vârf. Iar pe Manaslu am încercat pe ruta normală, fără şerpaşi şi fără oxigen suplimentar, treburile au mers destul de bine, dar chiar înainte de tentativa de vârf s-a stricat vremea, am prins o furtună de zăpadă, a trebuit să ne retragem şi după furtuna aia o avalanşă foarte mare a distrus ultima tabără pe care o aveam şi apoi ne-am retras de tot.

AGERPRES: Cum ai ajuns să organizezi Campionatul Naţional de schi-alpinism?
Adrian Vălean: Legat de educaţia montană, pentru că a fost o pauză foarte lungă în care s-a făcut foarte puţin alpinism în România - alpinism tehnic, de perete, mai ales iarna -, împreună cu nişte prieteni din Timişoara am încercat să facem nişte şcoli de alpinism tehnic de iarnă, la început în Retezat, apoi în Făgăraş şi apoi, încet-încet, chestia asta s-a transformat într-o tradiţie şi acum organizez mai multe ediţii, cu fiecare curs iarna. Practic toate cursurile pe care le facem iarna includ şi modulul de curs de avalanşă, pentru că inevitabil ai nevoie de astfel de informaţii ca să mergi în siguranţă şi asta e o bază foarte bună ca să obţii şi licenţa de schi-alpinism care se foloseşte pentru a participa la orice competiţie de schi-alpinism din România şi din străinătate. În 2014 am vrut să revigorăm un pic mişcarea de schi-alpinism competiţională şi am organizat un concurs pe care înainte îl organiza ''Joe Indianul'' (Janos Torok) din Cluj şi am preluat organizarea concursului, care a devenit şi Campionatul Naţional de schi-alpinism. În 2014 a fost prima ediţie, în 2015 a doua, acum ne pregătim de următoarea.

AGERPRES: Cum a apărut clubul Vertical Sport, al cărui preşedinte eşti?
Adrian Vălean: Iniţial, ideea clubului Vertical Sport a fost să coagulăm un pic comunitatea oamenilor care practică sporturi de munte în zona Sibiului. Există mai multe competiţii pe care le organizăm: 2X2, de alergare montană - care parcurge distanţa între Bâlea - Capra şi vârfurile Moldoveanu şi Negoiu, în aceeaşi cursă, apoi mai este Maratonul Cindrel, care are şi o cursă de semimaraton, şi Campionatul Naţional de schi-alpinism. Am zis că ar fi foarte bine să ne adunăm cu toţi la un loc şi să avem mai multe resurse, să ne putem ajuta ca voluntari şi să putem să organizăm mai bine aceste concursuri. În foarte scurt timp multă lume a aderat la ideea noastră, pentru a practica alergare montană şi schi-alpinism la un nivel competiţional. Acum văd că treaba merge bine, avem rezultate bune şi la nivel competiţional. Acum nu mai este doar un club din Sibiu, suntem distribuiţi la Braşov, la Sibiu şi la Cluj. Avem câţiva sportivi tineri care trebuie susţinuţi, pentru că e foarte greu pentru un sportiv să se autosusţină în sporturi aşa costisitoare cum sunt schi-alpinismul şi alergarea montană. Aşa că îi ajutăm, cu echipament, cu cantonamente, cu ce putem. Pentru că noi nu avem un buget, nu primim bani de la stat, nu avem un sponsor care să ne asigure un buget şi atunci încercăm să ne ajutăm între noi, ne mai ajută firmele de echipament sportiv cu discount-uri şi în felul ăsta reuşim cumva să susţinem un nivel cel puţin un nivel decent pentru sport. În România există foarte mult talent pentru sporturile montane. Deocamdată, alergarea montană a avut o explozie în România. Dacă în 2005 la o competiţie participau 40-50 de persoane, acum aproape în fiecare weekend este câte o competiţie şi la cele mai importante se adună circa 800 de persoane.

AGERPRES: În ce proiecte legate de munte mai eşti implicat?
Adrian Vălean: În 20 şi ceva de ani de mers iarna pe munte se adună destule evenimente şi am făcut destul de multe prostii, tânăr fiind şi destul de needucat, am fost prins de câteva ori în avalanşe, pe care eu le-am declanşat, din imprudenţă. Concluzia, văzând şi accidente la alţi montaniarzi, a fost că suferim foarte mult în ceea ce priveşte educaţia. Din păcate, nu am avut pe cineva care să ne educe corect, care să se implice şi să aibă grijă un pic, să ne ne dea nişte sfaturi ca lumea, să ne ajute să progresăm. În general, mentalitatea era una de genul ''n-aveţi ce căuta, e periculos, staţi acasă, nu vă mai băgaţi''. Or, nu poţi să opreşti pe cineva care e pasionat de munte, de alpinism, să iasă pe munte. Cel mai logic pas pe care poţi să-l faci e să-l ajuţi să meargă în siguranţă şi să-l sfătuieşti, să-i oferi informaţii corecte, şi atunci am început un proiect de studiu şi de informare în ceea ce priveşte activitatea avalanşelor şi condiţiile de zăpadă. Din 2009 am creat un site, unde adunăm informaţii şi de la ceilalţi oameni care merg pe munte - schiori, alpinişti - şi în momentul în care apar evenimente de genul avalanşe, noi le postăm pe site, cu informaţii detaliate care ulterior pot fi folosite pentru studiu, de către oricine: meteorologi, salvamontişti, ghizi, turişti, schiori. Pe lângă asta, periodic când mergem pe munte, postăm informaţii legate şi de condiţiile de pe munte, observaţii personale pe care le facem în teren, şi ajută comunitatea să aibă informaţii din cât mai multe zone. (...) Vreau să încerc să fac o hartă de risc, cu zonele care, statistic vorbind, adună mai multe evenimente de genul acesta.

AGERPRES: Ai lucrat mult şi la o hartă a Munţilor Făgăraş. Cât ţi-a luat tot proiectul?
Adrian Vălean: Acesta e un proiect foarte-foarte mare, pe care nu l-am abordat ca să câştig foarte mulţi bani, ci în primul rând pentru mine, ca om de munte şi ghid, mi se părea foarte important să am o imagine de ansamblu asupra masivului (Făgăraş). A fost o oportunitate pentru mine să parcurg toate traseele marcate din Făgăraş. Practic există o sumă, pe la 30% dintre traseele care sunt destul de des frecventate, sunt traseele din zona de creastă sau traseele de acces de pe partea nordică, în schimb traseele sudice sunt mai rar parcurse, multe din ele, din păcate, sunt aproape pierdute, potecile sunt în multe locuri distruse, dispărute, acoperite de vegetaţie, marcajele nu se mai văd. În ultimii ani au fost nişte programe destul de ample de remarcare şi curăţare la cele mai importante trasee şi ăsta e un lucru foarte bun, dar mai e destul de mult de lucru, mai ales în Făgăraş, mai ales în partea sudică, unde încă sunt trasee pierdute. Lucrul care a influenţat foarte mult, negativ, calitatea traseelor îl reprezintă defrişările masive, drumurile de exploatare, care nu au o logică pentru turişti, nu conduc undeva, intersectează la un moment dat traseul, după care o iau în altă direcţie şi de aceea în multe locuri e haos. La hartă am început să lucrăm în 2014, la sfârşitul lunii mai, şi cred că ultima zi a fost la jumătatea lui noiembrie, când au apărut ninsorile masive. În total am parcurs 1.600 km şi aproximativ 100 de km verticali, în aproximativ 40 de zile, nu mai ştiu exact, dar pot să spun că toate zilele de weekend din mai până în septembrie, am fost în Făgăraş.

AGERPRES: Cum s-a desfăşurat acest proces?
Adrian Vălean: Treaba noastră era să mergem cu GPS-ul, să facem track-ul traseului, care apoi a fost aplicat pe o hartă georeferenţiată şi în felul acesta eroarea este aproape inexistentă. Trebuia apoi descrisă starea traseelor şi făcute fotografii. O editură din Cluj, care a preluat colecţia ''Munţii Noştri'' şi ei se ocupă cu întocmirea de hărţi pentru toate masivele din ţară. Există şi o aplicaţie, ''Munţii Noştri'', care se poate instala pe telefon şi poţi să vezi exact unde eşti, cu ajutorul locaţiei de pe telefon, pe hărţile astea turistice. Am mai avut un pic de lucru şi, în 2015, când s-a dus zăpada, am mai făcut câteva trasee, dar puţin, sub 100 km în total. Prin iunie 2015 a apărut harta, cât şi aplicaţia de pe telefon.

AGERPRES: Eşti şi un activist, implicat în semnalarea tăierilor de copaci. Care este situaţia în această privinţă?
Adrian Vălean: Eu am adunat un album cu poze din tot Făgăraşul şi în zonele pe care eu le-am identificat, am marcat pur şi simplu cu nişte cercuri roşii toate zonele de defrişate la ras şi clar e o problemă acolo şi a fost o oarecare reacţie la chestiile astea. Dar pur şi simplu oamenii nu-şi imaginează ce se întâmplă. Am vorbit cu un secretar de stat de la Garda de Mediu, în urma unor sesizări făcute pe baza fotografiilor mele - au fost câteva sute de oameni care au făcut sesizări atunci -, a fost o recţie, am fost contactat de mai multe ori de cei de la Garda de Mediu, dar nu s-a concretizat, nu am niciun fel de feedback, să fi existat vreun fel de reacţie de la ei, într-adevăr din teren. Aşa, la nivel declarativ, toată lumea era extrem de îngrijorată şi susţineau că vor să ia măsuri. Cert e că şi-acum dacă mă duc în zonele în care am semnalat că sunt probleme, defrişările continuă în acelaşi ritm, nu s-a schimbat nimic. În presă şi la televiziune am văzut foarte multe schimbări. Toată lumea declară că asta e o problemă, am văzut că mai nou e o problemă de siguranţă naţională. În teren, problema continuă, toţi defrişează, camioanele cu lemn merg în toate direcţiile, cei de la Sebeş văd că au de lucru, lucrează în trei schimburi.

AGERPRES: Cum se împacă meseria pe care o ai cu expediţiile şi proiectele tale? Când ai timp pentru toate?
Adrian Vălean: Eu de meserie sunt inginer IT şi aproape 20 de ani am lucrat la birou. În toată perioada asta, aproape weekend de weekend am fost pe munte. Concediile, vacanţele, toate le-am petrecut pe munte sau în expediţii, iar în momentul în care mi-am dat seama că trebuie să fac o alegere - ori aleg cariera de IT, ori partea asta de munte... alegerea nu a fost complicată de loc. Din 2009 mi-am luat atestatul de ghid şi de atunci am mai lucrat ocazional, iar în momentul în care am fost pus în situaţia să aleg, am ales, fără prea multe ezitări. N-am fost niciodată o persoană cheltuitoare, aşa că n-am avut un şoc atunci când a trebuit să strâng cureaua. Lucrurile au venit firesc. Într-adevăr, renunţi la comoditate, renunţi la vacanţe scumpe, renunţi la destul de multe lucruri din punct de vedere material, dar câştigul pe care-l ai nu are neapărată legătură cu partea materială. Nu prea se compară o zi de muncă la birou cu stres şi cu telefoane nesfârşite, cu teleconferinţe şi videoconferinţe şi cu probleme mai mult sau mai puţin urgente, cu oameni mai mult sau mai puţin înţelegători, sau pregătiţi... Dacă ar fi să alegi între asta şi o zi de tură pe munte, chiar şi o zi de tură la -20 de grade, pe viscol, pare o plăcere. Şi e o plăcere. Într-adevăr, fizic vorbind, e mult mai greu, dar tot fizic vorbind, eşti mult mai sănătos. Aşa că acum biroul meu este pe munte, în funcţie de zonele unde am treabă.
AGERPRES/(A - autor: Daniel Alexandru Florea, editor: Mihai Ţenea)