Alyn - spital în Orientul Mijlociu fără știri TV, unde copii conectați la ventilator se joacă pe tiroliană

 •  Social
1831 afişări

Pacienți cu arsuri severe învață să facă exerciții terapeutice dureroase hrănind un papagal, copii cu dizabilități fizice fac eforturi să își câștige autonomia dând comenzi unui cățel pufos și blând sau urcă pereți de escaladă înlocuind forța musculară care le lipsește cu strategia fiecărui pas. Toate acestea se întâmplă la spitalul Alyn, din Ierusalimul de Vest, ce are ca beneficiari copii și tineri suferinzi care învață să trăiască autonom.

6fcb9e86-1b19-4fb6-897c-59cad9e931c3

Sursa foto: facebook.com/ALYN-Hospital-Pediatric-Adolescent-Rehabilitation-Center

Instituția medicală are 120 de paturi, dar găzduiește — pentru cursuri și terapie — 300 de pacienți pe zi și este singura din Orientul Mijlociu ce tratează tineri cu dizabilități fizice. Aici, spune directoarea Maurit Beeri, nu se fac discriminări în ceea ce privește națiunea din care provin pacienții.

Beeri mărturisește că "a avut norocul" de a fi director general al spitalului timp de șapte ani. Fiică a lui Michael Shafir, cunoscut profesor al Universității "Babeș-Bolyai" din Cluj-Napoca, aceasta se scuză că nu vorbește română. În spitalul împărțit în camere de terapie, camere de rugăciune pentru personal, părinți și pacienți, camere în care se inventează soluții pentru a-i ajuta pe tineri sau pur și simplu săli de clasă "se face bine cu toate resursele disponibile", mai spune ea.

"În partea aceasta a lumii avem un amestec de bine și rău. Aici, în regiune, încercăm să facem bine cu ce avem. Nu ne alegem pacienții în funcție de locul din care provin", declară ea. Maurit Beeri își amintește că au existat momente în spital când au fost în același salon victime ale unor atacuri armate și persoane din tabăra opusă.

"Familiile vorbesc între ele. Unul dintre lucrurile pe care a trebuit să le facem pentru a calma lucrurile în spital a fost să interzicem televiziunile de știri. Nu vrem ca părinții să se certe dacă vor să vadă Al Jazeera sau televiziunea israeliană sau CNN. Toată lumea poate afla știrile pe telefonul mobil. Copiii nu au nevoie să fie expuși la așa ceva. Nu este un lucru bun pentru ei. Și acasă ar trebui respectate aceleași reguli. Copiii nu trebuie să fie expuși la tot ce apare la televizor. Nu așa se formează un adult cu încredere în sine, arătându-i lumea în care trăim. O să aibă destul timp să afle aceste lucruri", spune hotărâtă medicul.

Pacienți ai spitalului, însă, au fost subiecte de știri. O fetiță din Gaza, victimă a unui atac cu rachete lansate de Israel, a ajuns la spital cvadruplegică. Timp de trei ani, povestește medicul, copilul a stat în spital alături de fratele și tatăl ei iar în prezent, la 16 ani, respiră ajutată de un pacemaker. "Israelul și-a asumat vina și acum fetița și familia ei au cetățenie israeliană", spune ea.

În timp ce face turul spitalului, trecând rapid prin camere de terapie, săli de sport cu pereți de escaladă tapetați cu pietre de plastic în formă de animăluțe, camere unde copii mici stau conectați la aparate de respirat sau monitoare de funcții vitale, Maurit Beeri salută vechi pacienți veniți la tratament sau spune povești ale unor cazuri de succes. În dreptul unei săli unde personalul medical face rugăciunea de dimineață, o fetiță împinge hotărât un scaun cu rotile, în care stă un tânăr conectat la un aparat de respirat. Tânăra este, potrivit directoarei spitalului, supraviețuitoare a unui accident dintre o cisternă și un autobuz plin cu copii.

"Mult timp nu a avut față și a suferit operații multiple. Ultima dată a suferit o intervenție prin care i s-a construit un nas. Nu a putut să meargă la nicio școală, pentru că celorlalți copii le este teamă de ea. Este o fată inteligentă, scrie, citește, poate face orice. Vine dintr-o familie arabă săracă. Acum îi ajută pe ceilalți copii, pentru că a realizat că ea poate face mai multe lucruri decât ei", povestește Maurit Beeri.

De altfel, unul dintre scopurile principale ale personalului este să ajute tinerii cu dizabilități să fie persoane autonome, care să trăiască la nivelul potențialului lor. Pentru directorul spitalului, un copil cu dizabilități se va ridica la nivelul așteptărilor de la el iar acestea trebuie să fie cât mai mari.
"Sunt doctor, nu sunt asistent social, nu sunt psiholog și nu sunt politician, dar dacă îmi doresc ca acești copii să fie sănătoși când vor avea 50 de ani, nu este destul să îmi pese doar de sănătatea oaselor sau mușchilor lor. Trebuie să te gândești la motivația lor pe termen lung", subliniază Maurit Beeri.

Pentru ca pacienții să rămână, totuși, copii, eforturile pe care aceștia le fac în cadrul terapiei au motivații legate de universul lor. Astfel, pentru a face exercițiile necesare în recuperare, un copil ce a suferit arsuri pe braț este pus în fața unui papagal și i se spune "Uite, îi e foame, hrănește-l!".

"Chiar dacă sunt evoluții minuscule, copilul trebuie să se simtă valorizat", arată Maurit Beeri. Animalele sunt folosite și pentru a-i ajuta pe cei mici să spună clar și răspicat ce vor. Într-o clasă mică, un câine alb, blând se plimbă printre copii. Faptul că el răspunde prompt la comenzile micilor pacienți îi va face pe aceștia să fie adulți încrezători. "Așa învață să ceară de la cei din jur ce au nevoie", crede Maurit Beeri. Dar prezența unui cățel într-o sală de clasă a însemnat și trecerea unor bariere culturale. Pentru copiii din comunități arabe, locul câinelui nu este printre oameni, ci lângă turme. În final, însă, ajutorul canin a ajuns să fie iubit de toți pacienții.

În sala de sport, munca este recompensată cu rezultate uimitoare. Copii cu dificultăți locomotorii pot urca pe un perete de escaladă mai repede decât un copil fără asemenea probleme, pentru că ei își calculează mai atent efortul și pașii. În afara sălii cu pereți moi, albaștri este o tiroliană pe care îndrăznesc să alunece inclusiv copii conectați la ventilator. De altfel, din spital sunt externați, anual, aproximativ 50 de tineri conectați la ventilator. Familia este instruită cum să aibă grijă de echipament, iar copilul își poate trăi viața normal — merge la școală, se întâlnește cu prietenii, povestește directoarea.

Cu ședințe de terapie dure, care cer multă voință din partea micuților, activitățile din spital se concentrează și pe faptul că pacienții sunt, totuși, copii. Priorități sunt cărucioarele sau protezele personalizate create aici, dar și soluțiile legate de activități mai plăcute — transportul instrumentelor muzicale, ce le sunt necesare pentru studii și distracție.

Joshua Mendel, un expert în calculatoare pensionat, voluntar la spital, a creat un "dulap cu muzică" pentru cei mici. Bărbatul s-a născut în România, în Deva, dar a părăsit țara când era copil. Descrie cu răbdare toate instrumentele muzicale din dulapul mobil — o harpă mică, o chitară acoperită de o husă, așezată într-un lăcaș lateral — iar din sertare scoate mici tamburine. Spune, în română, că munca în atelierul spitalului i-a dat șansa să facă un lucru care are impact. Unele obiecte create de el sunt cerute de profesori iar altele, de copii — precum un dispozitiv mic pentru hrănirea iepurilor. "Am căutat să fac ceva semnificativ după ce m-am pensionat și cred că ăsta e locul", mărturisește el.

Atelierul de inovații din spital nu servește doar copiii internați, ci aduce și fonduri instituției. O parte dintre soluțiile găsite aici — scaune rulante cu design prietenos, proteze realizate la imprimantă 3D — sunt patentate și vândute internațional. Din bugetul anual al spitalului, de 19 milioane de euro, o cincime provine din donații. Numele fiecărui donator este scris pe plachetele de sticlă ce tapetează regiuni bune din clădire. "Dacă, într-o zi, nu am mai primi bani din donații, nu știu ce s-ar întâmpla", declară directoarea Alyn.

În spital este oferită asistență familiilor din întreaga lume. Familiile copiilor cu probleme trebuie să trimită un e-mail iar cazul este analizat de o echipă de medici. "Trebuie să vedem dacă putem rezolva situația lor și apoi le răspundem", precizează directoarea. După ce cazul copilului este acceptat, familiile copiilor sau tinerilor trebuie să găsească fonduri pentru a susține tratamentul, singurii care beneficiază de subvenții fiind cetățenii israelieni și cei palestinieni, adaugă Maurit Beeri.

Pentru ea, un copil care a ieșit din spitalul pe care îl conduce trebuie să se integreze în societate. "Îl ajutăm să își consolideze abilitățile, îl ajutăm să își continue studiile. Probabil nu va fi un sportiv de performanță, probabil nu va fi soldat, dar poate va fi avocat sau parlamentar sau își va construi propria familie, va avea un rol în societate. Vrem să schimbăm modul în care societatea se uită la acești oameni. Nu vrem ca membrii societății să vadă un copil în scaun cu rotile și să pretindă că acesta nu există", afirmă ea.

AGERPRES/(A — autor: Oana Ghiță, editor: Florin Marin)

Etichete:
Conținutul website-ului www.agerpres.ro este destinat exclusiv informării publice. Toate informaţiile publicate pe acest site de către AGERPRES sunt protejate de către dispoziţiile legale incidente. Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea, precum şi orice modalitate de exploatare a conţinutului acestui website. Detalii în secţiunea Condiții de utilizare. Dacă sunteţi interesaţi de preluarea ştirilor AGERPRES, vă rugăm să contactați Departamentul Marketing – marketing@agerpres.ro.

Utilizarea secţiunii Comentarii reprezintă acordul dumneavoastră de a respecta termenii şi condiţiile AGERPRES în ceea ce priveşte publicarea comentariilor pe www.agerpres.ro.

Comentează


Articole recomandate


Știrile momentului

Știri recente din Social

Cele mai citite din Social

Tu actualizezi lumea.

Ai filmat sau fotografiat un eveniment ieșit din comun? Noi îţi publicăm știrea.

Află mai multe