COD GALBEN: 06-06-2025 ora 10 Intre 7 și 8 iunie, intervalul orar 12 – 21Fenomene vizate se va semnala 7 și 8 iunie, intervalul orar 12 – 21Fenomene vizate COD GALBEN: 07-06-2025 Intre 04:30 si 09:00 se va semnala Local ceață ce determină vizibilitate redusă sub 200 m și izolat sub 50 m. in Județul Constanta , Județul Tulcea;
Alba Iulia, 15 oct /Agerpres/ - O serie de manifestări au loc duminică în Alba Iulia sub genericul 'Ziua Încoronării', în prezenţa principesei Maria, în amintirea evenimentelor petrecute în urmă cu exact 95 de ani, când regele Ferdinand şi regina Maria au fost încoronaţi ca suverani ai României Mari.
Cea mai mică dintre fiicele regelui Mihai, principesa Maria, a mai fost prezentă şi în urmă cu doi ani la Alba Iulia la evenimentele organizate în 15 octombrie.
Programul manifestărilor a debutat cu un Te Deum în Catedrala Ortodoxă, ridicată tocmai cu scopul de a oferi un cadru adecvat încoronării, urmat, la Sala Unirii, de expoziţia 'Catedrala Încoronării - Istorie şi Har' şi de Ceremonialul schimbului de gardă.
Sala Unirii găzduieşte, de asemenea, conferinţa '95 de ani de la Încoronare. Provocările de azi la adresa statului naţional', urmând ca, în cursul după-amiezei, Fanfara 'Augustin Bena' a Judeţului Alba să susţină un concert extraordinar, deschis de 'Imnul Regal'. Concertul va fi urmat de proiecţia filmului ,"Regina Maria, ultima romantică, prima femeie modernă" , regizat de Sorin Ilieşiu.
Manifestările se vor încheia, seara, cu Concertul extraordinar 'Vă place Beethoven?', susţinut de violoncelistul Răzvan Suma şi pianistul Daniel Goiţi.
În urmă cu trei ani, a fost semnat un protocol, cu o durată de zece ani, între Casa Regală a României, Consiliul Judeţean Alba şi Primăria municipiului Alba Iulia, document ce vizează modul de colaborare dintre cei trei parteneri, respectiv un calendar de activităţi care se vor desfăşura în luna octombrie a fiecărui an în Alba Iulia.
* Evenimentul care a avut loc la 15 octombrie 1922, supranumit "Întabularea Transilvaniei pe România", a consfinţit actul istoric de la 1 Decembrie 1918.
Zeci de mii de persoane, printre care reprezentanţi ai corpului diplomatic, trimişi speciali din mai multe ţări şi jurnalişti străini, au fost prezente în urmă cu 95 de ani, la 15 octombrie 1922, la Alba Iulia, la încoronarea ca suverani ai României Mari a regelui Ferdinand şi reginei Maria, ceremonie concepută ca un spectacol de neuitat.
Încoronarea ar fi trebuit să aibă loc cu un an mai devreme, în 28 septembrie 1921, dată care corespundea zilei urcării pe tron a regelui Ferdinand, dar acest lucru nu s-a concretizat la data convenită din cauza certurilor dintre liderii partidelor politice, potrivit volumului "Catedrala Încoronării - Istorie şi Har", semnat de Ionela Simona Mircea.
De altfel, şi la 15 octombrie 1922, la Încoronare, au absentat liderii unor partide politice din Opoziţie.
Ideea încoronării lui Ferdinand ca rege al tuturor românilor a apărut în 1920.
"Organizarea unei ceremonii fastuoase, puternic mediatizată, pentru încoronarea "Regelui Ferdinand cel Loial şi a Reginei Maria cea Mare" ar fi marcat, de data aceasta, simbolic, unirea istorică a teritoriilor româneşti sub un singur sceptru, asigurând ţării, în acelaşi timp, creşterea prestigiului la nivel internaţional. Ideea încoronării, lansată de regină, deşi a generat unele dispute între partidele politice ale vremii, reflectate de altfel în paginile gazetelor timpului, a fost rapid preluată şi susţinută de guvernul în funcţie, încoronarea fiind privită ca o emblemă necesară pentru o Românie reunificată pentru prima oară după patru secole", scrie Ionela Simona Mircea în volumul amintit.
Oraşul pentru acest eveniment a fost ales, simbolic, Alba Iulia, unde, în 1600, Mihai Viteazul a proclamat unirea Ţării Româneşti, Ardealului şi a Moldovei, formând prima Românie Mare din istorie.
Viziunea reginei Maria, care dorea ca ceremoniile să fie concepute ca un spectacol grandios, de neuitat, a fost întru totul preluată de şeful Guvernului, generalul Alexandru Averescu (martie 1920 - decembrie 1921), dornic să se bucure de onoarea de a înmâna personal monarhului său Coroana de Oţel.
Ea a fost realizată la cererea lui Carol I, care a purtat-o la încoronarea sa, ca prim rege al României, în 1881, fiind realizată, după un desen de Theodor Aman, din oţel provenit dintr-un tun turcesc capturat la Plevna, în timpul Războiului de Independenţă din 1877-1878.
În ceea ce priveşte coroana reginei Maria, aceasta a fost făcută din aur masiv, în Franţa, şi cântăreşte în jur de două kilograme, fiind încrustată cu pietre preţioase, iar pe lateral, cu două pandantive. Coroana a fost executată special pentru încoronarea din 1922, iar modelul a fost inspirat din iconografia bisericească şi din coroana soţiei domnitorului Neagoe Basarab, pe baza picturii de la Biserica Domnească din Curtea de Argeş.
Ca modele de ceremonie de încoronare au fost alese încoronarea ţarului Nicolae al II-lea al Rusiei, a lui Eduard al VII-lea şi a lui George al V-lea, în cele din urmă, regina optând pentru luxul ceremoniilor britanice. În acest sens s-a solicitat documentaţia necesară - organizare, regulamente, protocoale, servicii de publicitate etc, aflăm din acelaşi volum.
Vestimentaţia şi bijuteriile trebuiau însă să amintească de vechiul Bizanţ.
Pentru organizarea încoronării a fost înfiinţată o comisie guvernamentală, preşedinte fiind ales, la 8 iulie 1920, generalul Constantin Coandă.
Pentru evenimentul de la Alba Iulia, principalele lucrări trebuiau să fie, în primul rând, 'amenajările pentru o staţie de cale ferată specială, cu 20 de linii pe care să poată gara trenurile cu invitaţi', arhitectul Victor Ghe. Ştefănescu ocupându-se de prospecţiuni, planurile de sit, măsurători, devize. De asemenea, s-a hotărât construirea unei porţi monumentale pe zidurile de vest ale cetăţii, precum şi a 'altarului definitiv ce urma să servească pentru slujba religioasă a încoronării şi care urma să fie înglobat în viitoarea Catedrală a întregirii'.
Absolut necesare erau 'tribunele şi decoraţiunile platoului, decoraţiunile provizorii ale oraşului, amenajarea localului în care urmau să se desfăşoare banchetele oficiale, amenajarea tuturor locuinţelor în care urmau să se cazeze oaspeţii oficiali'.
Studiile şi lucrările preliminare pentru Alba Iulia au fost estimate, la început, la 558.000 de lei şi, după decizia construirii Catedralei, la 10 milioane de lei, sumă cerută de arhitect Preşedinţiei Consiliului de Miniştri, arată Ionela Simona Mircea, care îl citează pe Mircea Hortopan, autor al articolului 'Organizarea ceremoniilor Încoronării (1920-1922)'.
Deoarece, din cauza disputelor politice, evenimentul s-a amânat cu un an, a fost luată hotărârea urgentării construirii bisericii de încoronare, ridicată printr-un uriaş volum de muncă într-un an şi jumătate.
După ce Ionel Brătianu a ajuns premier, în ianuarie 1922, locul comisiei guvernamentale a fost luat de un comitet de direcţie, compus din oameni cu atribuţii tehnice foarte precise. Preşedintele comitetului a fost ales Anghel Saligny. Din comitet au făcut parte, printre alţii, George Enescu, care urma să se ocupe de partea muzicală, Octavian Goga, istoricii Nicolae Iorga şi Alexandru Lapedatu, ce urmau să redacteze Proclamaţia Regală şi materialele de promovare, sculptorul Ion Jalea, academician Ion Bianu, pictorul Costin Petrescu, arhitectul Ştefănescu, mitropolitul Miron Cristea.
Au fost organizate inclusiv licitaţii publice pentru fotografierea şi filmarea evenimentului, prin intermediul presei şi al cinematografului, evenimentul încoronării de la Alba Iulia ajungând cunoscut în întreaga lume.
La 15 octombrie 1922 urmau să se desfăşoare slujbe de Te Deum în toate bisericile din ţară, indiferent de confesiune, urmând să fie trase clopotele, pentru a marca Încoronarea, în toate comunele.
În toate oraşele reşedinţă de judeţ, Încoronarea a fost anunţată cu 101 salve de tun, iar seara au fost retrageri cu torţe şi cu muzică militară. Timp de trei zile, cât au durat manifestările de la Alba Iulia şi Bucureşti, toate fabricile şi magazinele au fost închise în ţară.
Încoronarea a avut loc într-o zi ploioasă de duminică. Regina Maria a menţionat în caietele sale de însemnări că "cerul era întunecat, străzile erau pline de noroi, dar oricum nu ploua tare". Ea a mai spus că, "din păcate, adevărat nostru soare românesc n-a dat culoare ceremoniei şi decorului pitoresc".
Trenul regal a sosit la Alba Iulia în dimineaţa aceleiaşi zile, la fel ca alte garnituri care aduceau invitaţii, membri ai caselor regale, ai guvernului, peste 400 de parlamentari, membri ai misiunilor diplomatice şi presă străină.
Familia regală a fost întâmpinată cu pâine şi sare, după care întregul alai, cu regele şi regina într-o caleaşcă închisă, trasă de patru cai, s-a pus în mişcare spre catedrala ortodoxă.
Încă din 1921, viitorul patriarh Miron Cristea întocmise un tipic al încoronării, în cadrul căruia mitropolitul primat ţinea foarte mult săvârşirea ungerii cu mir a monarhilor, intenţia sa stârnind însă opoziţia nunţiului papal, regele Ferdinand fiind catolic.
Până la urmă, nici încoronarea propriu-zisă nu a avut loc în interiorul catedralei, construită special în acest scop. Biserica Catolică a refuzat să-i permită lui Ferdinand să se încoroneze într-o biserică ortodoxă, existând riscul că dacă va încerca, să fie anatemizat. Atunci, regina Maria a propus ca încoronarea să se desfăşoare în afara catedralei, sub pretextul ca ceremonia să aibă loc în faţa întregului popor. De asemenea, regele Ferdinand a fost cel care şi-a pus singur coroana pe cap.
Mai întâi a avut loc, totuşi, un Te Deum în interiorul bisericii, în cadrul căruia au fost sfinţite coroanele.
"Slujba a fost frumoasă, sobră, nu prea lungă, corul excelent. După ce s-a terminat slujba, Nando (regele Ferdinand - n.r.) şi cu mine, urmaţi de cei care ne duceau coroanele şi mantiile, am ieşit în faţă, în marele scuar din partea cealaltă a bisericii, unde se ridicase o estradă cu un baldachin deasupra. Toţi oaspeţii au luat loc în jurul estradei unde doar Nando şi cu mine stăteam singuri", îşi amintea regina.
Coroanele au fost aduse de către preşedintele Senatului, Mihail Pherekide, şi de către cel al Camerei Deputaţilor, M. Orleanu, doi generali ducând mantiile concepute de pictorul Costin Petrescu.
După încoronare, regele a semnat Actul de Încoronare, scris pe pergament, după care invitaţii oficiali s-au îndreptat spre Sala Unirii.
Pentru dejunul de gală s-a stabilit că erau necesare 386 de tacâmuri în Sala Unirii, pentru înalţii oaspeţi, şi 408 tacâmuri, pentru alţi invitaţi, plus 40 de locuri pentru presă în Sala Teatrului, actualmente Casa de Cultură a Studenţilor. Nu a lipsit nici ceea ce numim azi masa populară, cu friptură la proţap, fiind pregătite peste 30.000 de porţii de mâncare pentru oamenii simpli, veniţi din toate provinciile româneşti.
"A fost o masă extraordinar de bine organizată, serviciul foarte prompt şi mâncarea excelentă. Nu a durat mai mult de o oră şi jumătate, ceea ce este un lucru remarcabil dacă se are în vedere că erau cam 400 de persoane (dejunul oficial din Sala Unirii -n.r.). Când s-a terminat masa, ne-am dus înapoi la palat unde ne-am schimbat îmbrăcămintea, eu cu uniforma mea, ceilalţi cu pălării elegante şi veşminte pentru marea trecere în revistă a trupelor', îşi amintea regina Maria în memoriile sale.
Călare pe caii favoriţi, cei doi suverani au făcut apoi o trecere în revistă a trupelor. Parada, condusă de generalul Cihovski, comandantul Corpului VII Armată Sibiu, a reprezentat punctul culminant al solemnităţii laice, impresionante fiind cele 154 de drapele ale regimentelor participante la Marele Război şi care erau 'sfârtecate şi ciuruite de gloanţe'. În timpul defilării au zburat deasupra cetăţii peste 20 de aeroplane.
'A fost o paradă lungă. Spre sfârşit, a trecut Regimentul 4 Roşiori, al meu (Maria era comandant al Regimentului 4 Roşiori, cu grad de colonel - n.r.), şi, lăsându-mi deoparte îndatoririle mele regale, m-am dus să-i întâmpin şi să călăresc în fruntea lor. Am primit ovaţii frenetice şi, după aceea, bătrâni şi tineri m-au felicitat entuziast', detalia regina Maria momentul respectiv în însemnările sale.
În aceeaşi după-amiază, înalţii oaspeţii au plecat, tot cu trenul, de la Alba Iulia spre Bucureşti, unde au urmat alte două zile dedicate actului Încoronării.
Încoronarea de la Alba Iulia, în absenţa unei tradiţii, a unui precedent de acest fel în România, a dat multora dintre invitaţii străini impresia de scenariu de film hollywoodian, se mai arată în volumul 'Catedrala Încoronării - Istorie şi Har', apărut cu sprijinul Consiliului Judeţean Alba cu prilejul împlinirii a 95 de ani de la acel eveniment. AGERPRES/(AS - autor: Marinela Brumar, editor: Florin Marin)
Cea mai mică dintre fiicele regelui Mihai, principesa Maria, a mai fost prezentă şi în urmă cu doi ani la Alba Iulia la evenimentele organizate în 15 octombrie.
Programul manifestărilor a debutat cu un Te Deum în Catedrala Ortodoxă, ridicată tocmai cu scopul de a oferi un cadru adecvat încoronării, urmat, la Sala Unirii, de expoziţia 'Catedrala Încoronării - Istorie şi Har' şi de Ceremonialul schimbului de gardă.
Sala Unirii găzduieşte, de asemenea, conferinţa '95 de ani de la Încoronare. Provocările de azi la adresa statului naţional', urmând ca, în cursul după-amiezei, Fanfara 'Augustin Bena' a Judeţului Alba să susţină un concert extraordinar, deschis de 'Imnul Regal'. Concertul va fi urmat de proiecţia filmului ,"Regina Maria, ultima romantică, prima femeie modernă" , regizat de Sorin Ilieşiu.
Manifestările se vor încheia, seara, cu Concertul extraordinar 'Vă place Beethoven?', susţinut de violoncelistul Răzvan Suma şi pianistul Daniel Goiţi.
În urmă cu trei ani, a fost semnat un protocol, cu o durată de zece ani, între Casa Regală a României, Consiliul Judeţean Alba şi Primăria municipiului Alba Iulia, document ce vizează modul de colaborare dintre cei trei parteneri, respectiv un calendar de activităţi care se vor desfăşura în luna octombrie a fiecărui an în Alba Iulia.
* Evenimentul care a avut loc la 15 octombrie 1922, supranumit "Întabularea Transilvaniei pe România", a consfinţit actul istoric de la 1 Decembrie 1918.
Zeci de mii de persoane, printre care reprezentanţi ai corpului diplomatic, trimişi speciali din mai multe ţări şi jurnalişti străini, au fost prezente în urmă cu 95 de ani, la 15 octombrie 1922, la Alba Iulia, la încoronarea ca suverani ai României Mari a regelui Ferdinand şi reginei Maria, ceremonie concepută ca un spectacol de neuitat.
Încoronarea ar fi trebuit să aibă loc cu un an mai devreme, în 28 septembrie 1921, dată care corespundea zilei urcării pe tron a regelui Ferdinand, dar acest lucru nu s-a concretizat la data convenită din cauza certurilor dintre liderii partidelor politice, potrivit volumului "Catedrala Încoronării - Istorie şi Har", semnat de Ionela Simona Mircea.
De altfel, şi la 15 octombrie 1922, la Încoronare, au absentat liderii unor partide politice din Opoziţie.
Ideea încoronării lui Ferdinand ca rege al tuturor românilor a apărut în 1920.
"Organizarea unei ceremonii fastuoase, puternic mediatizată, pentru încoronarea "Regelui Ferdinand cel Loial şi a Reginei Maria cea Mare" ar fi marcat, de data aceasta, simbolic, unirea istorică a teritoriilor româneşti sub un singur sceptru, asigurând ţării, în acelaşi timp, creşterea prestigiului la nivel internaţional. Ideea încoronării, lansată de regină, deşi a generat unele dispute între partidele politice ale vremii, reflectate de altfel în paginile gazetelor timpului, a fost rapid preluată şi susţinută de guvernul în funcţie, încoronarea fiind privită ca o emblemă necesară pentru o Românie reunificată pentru prima oară după patru secole", scrie Ionela Simona Mircea în volumul amintit.
Oraşul pentru acest eveniment a fost ales, simbolic, Alba Iulia, unde, în 1600, Mihai Viteazul a proclamat unirea Ţării Româneşti, Ardealului şi a Moldovei, formând prima Românie Mare din istorie.
Viziunea reginei Maria, care dorea ca ceremoniile să fie concepute ca un spectacol grandios, de neuitat, a fost întru totul preluată de şeful Guvernului, generalul Alexandru Averescu (martie 1920 - decembrie 1921), dornic să se bucure de onoarea de a înmâna personal monarhului său Coroana de Oţel.
Ea a fost realizată la cererea lui Carol I, care a purtat-o la încoronarea sa, ca prim rege al României, în 1881, fiind realizată, după un desen de Theodor Aman, din oţel provenit dintr-un tun turcesc capturat la Plevna, în timpul Războiului de Independenţă din 1877-1878.
În ceea ce priveşte coroana reginei Maria, aceasta a fost făcută din aur masiv, în Franţa, şi cântăreşte în jur de două kilograme, fiind încrustată cu pietre preţioase, iar pe lateral, cu două pandantive. Coroana a fost executată special pentru încoronarea din 1922, iar modelul a fost inspirat din iconografia bisericească şi din coroana soţiei domnitorului Neagoe Basarab, pe baza picturii de la Biserica Domnească din Curtea de Argeş.
Ca modele de ceremonie de încoronare au fost alese încoronarea ţarului Nicolae al II-lea al Rusiei, a lui Eduard al VII-lea şi a lui George al V-lea, în cele din urmă, regina optând pentru luxul ceremoniilor britanice. În acest sens s-a solicitat documentaţia necesară - organizare, regulamente, protocoale, servicii de publicitate etc, aflăm din acelaşi volum.
Vestimentaţia şi bijuteriile trebuiau însă să amintească de vechiul Bizanţ.
Pentru organizarea încoronării a fost înfiinţată o comisie guvernamentală, preşedinte fiind ales, la 8 iulie 1920, generalul Constantin Coandă.
Pentru evenimentul de la Alba Iulia, principalele lucrări trebuiau să fie, în primul rând, 'amenajările pentru o staţie de cale ferată specială, cu 20 de linii pe care să poată gara trenurile cu invitaţi', arhitectul Victor Ghe. Ştefănescu ocupându-se de prospecţiuni, planurile de sit, măsurători, devize. De asemenea, s-a hotărât construirea unei porţi monumentale pe zidurile de vest ale cetăţii, precum şi a 'altarului definitiv ce urma să servească pentru slujba religioasă a încoronării şi care urma să fie înglobat în viitoarea Catedrală a întregirii'.
Absolut necesare erau 'tribunele şi decoraţiunile platoului, decoraţiunile provizorii ale oraşului, amenajarea localului în care urmau să se desfăşoare banchetele oficiale, amenajarea tuturor locuinţelor în care urmau să se cazeze oaspeţii oficiali'.
Studiile şi lucrările preliminare pentru Alba Iulia au fost estimate, la început, la 558.000 de lei şi, după decizia construirii Catedralei, la 10 milioane de lei, sumă cerută de arhitect Preşedinţiei Consiliului de Miniştri, arată Ionela Simona Mircea, care îl citează pe Mircea Hortopan, autor al articolului 'Organizarea ceremoniilor Încoronării (1920-1922)'.
Deoarece, din cauza disputelor politice, evenimentul s-a amânat cu un an, a fost luată hotărârea urgentării construirii bisericii de încoronare, ridicată printr-un uriaş volum de muncă într-un an şi jumătate.
După ce Ionel Brătianu a ajuns premier, în ianuarie 1922, locul comisiei guvernamentale a fost luat de un comitet de direcţie, compus din oameni cu atribuţii tehnice foarte precise. Preşedintele comitetului a fost ales Anghel Saligny. Din comitet au făcut parte, printre alţii, George Enescu, care urma să se ocupe de partea muzicală, Octavian Goga, istoricii Nicolae Iorga şi Alexandru Lapedatu, ce urmau să redacteze Proclamaţia Regală şi materialele de promovare, sculptorul Ion Jalea, academician Ion Bianu, pictorul Costin Petrescu, arhitectul Ştefănescu, mitropolitul Miron Cristea.
Au fost organizate inclusiv licitaţii publice pentru fotografierea şi filmarea evenimentului, prin intermediul presei şi al cinematografului, evenimentul încoronării de la Alba Iulia ajungând cunoscut în întreaga lume.
La 15 octombrie 1922 urmau să se desfăşoare slujbe de Te Deum în toate bisericile din ţară, indiferent de confesiune, urmând să fie trase clopotele, pentru a marca Încoronarea, în toate comunele.
În toate oraşele reşedinţă de judeţ, Încoronarea a fost anunţată cu 101 salve de tun, iar seara au fost retrageri cu torţe şi cu muzică militară. Timp de trei zile, cât au durat manifestările de la Alba Iulia şi Bucureşti, toate fabricile şi magazinele au fost închise în ţară.
Încoronarea a avut loc într-o zi ploioasă de duminică. Regina Maria a menţionat în caietele sale de însemnări că "cerul era întunecat, străzile erau pline de noroi, dar oricum nu ploua tare". Ea a mai spus că, "din păcate, adevărat nostru soare românesc n-a dat culoare ceremoniei şi decorului pitoresc".
Trenul regal a sosit la Alba Iulia în dimineaţa aceleiaşi zile, la fel ca alte garnituri care aduceau invitaţii, membri ai caselor regale, ai guvernului, peste 400 de parlamentari, membri ai misiunilor diplomatice şi presă străină.
Familia regală a fost întâmpinată cu pâine şi sare, după care întregul alai, cu regele şi regina într-o caleaşcă închisă, trasă de patru cai, s-a pus în mişcare spre catedrala ortodoxă.
Încă din 1921, viitorul patriarh Miron Cristea întocmise un tipic al încoronării, în cadrul căruia mitropolitul primat ţinea foarte mult săvârşirea ungerii cu mir a monarhilor, intenţia sa stârnind însă opoziţia nunţiului papal, regele Ferdinand fiind catolic.
Până la urmă, nici încoronarea propriu-zisă nu a avut loc în interiorul catedralei, construită special în acest scop. Biserica Catolică a refuzat să-i permită lui Ferdinand să se încoroneze într-o biserică ortodoxă, existând riscul că dacă va încerca, să fie anatemizat. Atunci, regina Maria a propus ca încoronarea să se desfăşoare în afara catedralei, sub pretextul ca ceremonia să aibă loc în faţa întregului popor. De asemenea, regele Ferdinand a fost cel care şi-a pus singur coroana pe cap.
Mai întâi a avut loc, totuşi, un Te Deum în interiorul bisericii, în cadrul căruia au fost sfinţite coroanele.
"Slujba a fost frumoasă, sobră, nu prea lungă, corul excelent. După ce s-a terminat slujba, Nando (regele Ferdinand - n.r.) şi cu mine, urmaţi de cei care ne duceau coroanele şi mantiile, am ieşit în faţă, în marele scuar din partea cealaltă a bisericii, unde se ridicase o estradă cu un baldachin deasupra. Toţi oaspeţii au luat loc în jurul estradei unde doar Nando şi cu mine stăteam singuri", îşi amintea regina.
Coroanele au fost aduse de către preşedintele Senatului, Mihail Pherekide, şi de către cel al Camerei Deputaţilor, M. Orleanu, doi generali ducând mantiile concepute de pictorul Costin Petrescu.
După încoronare, regele a semnat Actul de Încoronare, scris pe pergament, după care invitaţii oficiali s-au îndreptat spre Sala Unirii.
Pentru dejunul de gală s-a stabilit că erau necesare 386 de tacâmuri în Sala Unirii, pentru înalţii oaspeţi, şi 408 tacâmuri, pentru alţi invitaţi, plus 40 de locuri pentru presă în Sala Teatrului, actualmente Casa de Cultură a Studenţilor. Nu a lipsit nici ceea ce numim azi masa populară, cu friptură la proţap, fiind pregătite peste 30.000 de porţii de mâncare pentru oamenii simpli, veniţi din toate provinciile româneşti.
"A fost o masă extraordinar de bine organizată, serviciul foarte prompt şi mâncarea excelentă. Nu a durat mai mult de o oră şi jumătate, ceea ce este un lucru remarcabil dacă se are în vedere că erau cam 400 de persoane (dejunul oficial din Sala Unirii -n.r.). Când s-a terminat masa, ne-am dus înapoi la palat unde ne-am schimbat îmbrăcămintea, eu cu uniforma mea, ceilalţi cu pălării elegante şi veşminte pentru marea trecere în revistă a trupelor', îşi amintea regina Maria în memoriile sale.
Călare pe caii favoriţi, cei doi suverani au făcut apoi o trecere în revistă a trupelor. Parada, condusă de generalul Cihovski, comandantul Corpului VII Armată Sibiu, a reprezentat punctul culminant al solemnităţii laice, impresionante fiind cele 154 de drapele ale regimentelor participante la Marele Război şi care erau 'sfârtecate şi ciuruite de gloanţe'. În timpul defilării au zburat deasupra cetăţii peste 20 de aeroplane.
'A fost o paradă lungă. Spre sfârşit, a trecut Regimentul 4 Roşiori, al meu (Maria era comandant al Regimentului 4 Roşiori, cu grad de colonel - n.r.), şi, lăsându-mi deoparte îndatoririle mele regale, m-am dus să-i întâmpin şi să călăresc în fruntea lor. Am primit ovaţii frenetice şi, după aceea, bătrâni şi tineri m-au felicitat entuziast', detalia regina Maria momentul respectiv în însemnările sale.
În aceeaşi după-amiază, înalţii oaspeţii au plecat, tot cu trenul, de la Alba Iulia spre Bucureşti, unde au urmat alte două zile dedicate actului Încoronării.
Încoronarea de la Alba Iulia, în absenţa unei tradiţii, a unui precedent de acest fel în România, a dat multora dintre invitaţii străini impresia de scenariu de film hollywoodian, se mai arată în volumul 'Catedrala Încoronării - Istorie şi Har', apărut cu sprijinul Consiliului Judeţean Alba cu prilejul împlinirii a 95 de ani de la acel eveniment. AGERPRES/(AS - autor: Marinela Brumar, editor: Florin Marin)
Urmăreşte ştirile AGERPRES pe WhatsApp şi pe GoogleNews
Conținutul website-ului www.agerpres.ro este destinat exclusiv informării publice. Toate informaţiile publicate pe acest site de către AGERPRES sunt protejate de dispoziţiile legale incidente. Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea, precum şi orice modalitate de exploatare a conţinutului acestui website. Informaţiile transmise pe www.agerpres.ro pot fi preluate, în conformitate cu legislaţia aplicabilă, în limita a 500 de semne. Detalii în secţiunea Condiţii de utilizare. Dacă sunteţi interesaţi de preluarea ştirilor AGERPRES, vă rugăm să contactaţi Direcţia Marketing - marketing@agerpres.ro.