COD GALBEN: 21-02-2018 Intre 04:00 si 10:00 se va semnala intensificări ale vântului care la rafală vor depăși local 75-85 km/h, iar la munte 95-100 km/h in Județul Caraş-Severin, Județul Caraş-Severin;

Vezi mai mult
Vezi mai putin

Urmareste

Modifică dimensiunea fontului:

Bacău, 17 iul /Agerpres/ - Copii cu nevoi speciale dintr-o comună din Moldova care beneficiază de o curriculă creată pentru ei şi tineri ce continuă să înveţe în ciuda condiţiilor precare din familie sunt câteva dintre rezultatele unui program-pilot desfăşurat de UNICEF România în judeţul Bacău, program ce creează, în acelaşi timp, o comunitate a asistenţilor sociali, în jurul conceptului de educaţie.

Sfârşitul săptămânii trecute la Centrul comunitar din comuna băcăuană Bereşti - Tazlău a însemnat pentru cei 40 de copii care de obicei vin acolo pentru activităţi extracurriculare un inedit concurs "Ştii şi câştigi" şi un oaspete special - jucătorul de tenis Horia Tecău, ambasador UNICEF în România.

Aşezat în mijlocul copiilor, Horia Tecău a fost martorul demonstraţiilor de cunoştinţe ale acestora, în timp ce bileţelele cu întrebări şi premiile constând în fructe erau oferite de către cele care formează echipa ce se îngrijeşte de unele dintre cele mai delicate probleme ale comunităţii: Mirabela Creangă - asistent social comunitar, Anca Poroşnicu - asistent medical comunitar şi Anişoara Burcă - consilier şcolar.

Comuna Bereşti - Tazlău este una dintre cele 45 de comunităţi în care UNICEF testează servicii comunitare pentru copii şi a fost printre primele
care au dorit să facă parte din această iniţiativă. Comuna cuprinde şapte sate, cu o populaţie de 5.400 de locuitori în 2.500 de gospodării.

Primul pas în acest program a fost recenzarea familiilor. După completarea chestionarelor standard, spune primarul comunei, Dumitru Tulpan, au existat şi surprize pentru autorităţi. "Am descoperit familii pe care le consideram destul de bine, dar pe urmă am văzut că au nevoi şi familii pe care le consideram că au nevoi foarte mari şi, de fapt, nu erau chiar atât de mari", adaugă el.

Datele culese în urma chestionarelor au fost introduse în programul special al UNICEF "Aurora", program ce sesizează vulnerabilităţile din fiecare familie. Primarul comunei, fost profesor de matematică, subliniază că pentru el educaţia nu este un element negociabil.

"Eu aşa înţeleg. Într-o comunitate, mai ales rurală, ai şcoala, ai dispensarul, ai Biserica", adaugă el.

Cele mai delicate probleme, acelea ale copiilor cu nevoi speciale de educaţie, sunt rezolvate tot în echipă.

Şcolile din comuna băcăuană au avut, de-a lungul timpului, programe şcolare speciale pentru copii cu sindrom Down, diverse forme de autism sau deficit de atenţie. Efortul pentru aceste realizări este unul comun şi uneori înseamnă a înfrunta şi rezervele părinţilor celor mici.

"Noi, echipa comunitară, nu suntem cei care iau copiii din sânul familiei să îi ducă undeva. Mulţi aşa cred şi această senzaţie o au", explică Anişoara Burcă. Ea are experienţă de educatoare, Facultatea de Psihologie absolvită la maturitate şi zeci de ani trăiţi în comună.

Burcă a prezentat cazul unui copil cu tulburare de spectru autist care va trece în clasa a cincea şi va învăţa după o programă special adaptată nevoilor sale.

"Este un copil cu un intelect de 78%, dar creativ. Îmi povestea când venea la orele de consiliere că vrea să se facă astronaut sau psiholog", îşi aminteşte consilierul şcolar.

Uneori, mărturiseşte Burcă, psihologul este văzut ca un "bau-bau". "Nu sunt poliţistul şcolii", spune ea.

Unul dintre cele mai recente cazuri ale sale este cel al unui copil cu nevoi speciale, care nu a promovat clasa a doua. Primul pas, în acest caz, a fost să atenţioneze mama copilului, transmiţându-i că acesta are o problemă şi trebuie să se acţioneze.

"Şi atunci, am luat întreg dosarul cu copiile după certificatele de naştere, copie după buletinele părinţilor, programare la medicul de familie, medicul de familie ne-a dat o fişă psihologică pe care mergem să o completăm la Bacău, la medic specialist", menţionează Anişoara Burcă.

Mama şcolarului, în vârstă de 27 de ani, nu ştie să citească, dar învaţă alături de fiul ei. "Anul trecut, copilul mi-a spus în felul următor: 'Tatăl meu are Bacalaureat, doamnă, şi mama mea nu ştie să citească'. 'Şi, în cazul ăsta ce faci?'. 'Mă bucur că mama învaţă odată cu mine cifrele şi literele'", a povestit psihologul.

Efortul pentru a aduce o programă adaptată în şcoala din comună pentru un copil cu nevoi speciale nu poate fi decât colectiv şi uneori, adaugă ea, cazurile aparte nu sunt prezentate în dosare oficiale, ci în poveştile profesorilor predecesori, care îi previn pe cei ce le urmează.

"Singur nu poţi. Nu putem să plasăm bolovanul: de pe umerii mei îl dau la Social, de la Social la Educaţional, de la Educaţional la Medical. Dacă punem umărul toţi, rezolvăm un caz", subliniază ea.

Unul dintre marile avantaje ale unui lucrător social este apartenenţa la comunitate. "Dacă lucrezi 20 de ani într-o comunitate îl cunoşti pe ăla care nu s-a născut", glumeşte Burcă.

Alături de Anişoara Burcă lucrează asistentul social comunitar Mirabela Creangă şi asistentul medical comunitar Anca Poroşnicu. Cele două povestesc că meseria lor este să meargă "din poartă în poartă" şi să insiste, din umbră, ca familiile vulnerabile să îşi rezolve problemele.

În curtea familiei Nadia şi Cristinel Costin din comună, Horia Tecău s-a împrietenit cu cei trei copii - Cosmin, care urmează să treacă în clasa a V-a, Titi, care intră în clasa I, şi Andreea-Patricia, de doi ani. Băieţii i-au arătat sportivului iepuraşii, puişorii, desenele realizate de ei şi, în mai puţin de 20 de minute, Titi a început să alerge de colo-colo, în spatele casei, alături de sportivul de performanţă.

Alături, Mirabela Creangă şi Anca Poroşnicu, ţinând în braţe tabletele de pe care accesează programul "Aurora", povestesc despre cazul familiei. Ele spun că familia prezintă mai multe vulnerabilităţi care ar putea face oricare dintre copii să abandoneze şcoala. Problemele de sănătate, violenţa sau sărăcia sunt doar câteva dintre riscurile la care este expusă familia. Cele două femei spun că este, în primul rând, vorba de schimbarea de mentalitate. "E un pic mai greu. E greu, dar noi venim, le batem în poartă de fiecare dată", menţionează Creangă.

Copiii din familii sărace abandonează şcoala din variate motive. "Câteodată un copil poate rămâne acasă să aibă grijă de frăţior, de surioară sau alteori nu are o pereche de încălţări în picioare, atunci nu are de ce să se ducă", spune Anca Poroşnicu.

Întrebată ce o motivează să facă o meserie care o duce "din poartă în poartă", Poroşnicu răspunde simplu: "Pentru că am un copil şi mă gândesc dacă aş fi eu în situaţia lor".

Pentru Horia Tecău, care este, din primăvara acestui an, ambasador naţional UNICEF România, motivaţia este legată de evoluţia personală şi profesională.

"În activitatea mea, în evoluţia mea de când eram copil până astăzi, am avut parte de sfaturi şi de ajutor de la multe persoane - fie din partea unui părinte, antrenor, profesor, un străin. Ajutoarele pot veni în mai multe feluri, fie că este vorba de o rachetă de tenis, o masă când aveam nevoie, o plimbare cu maşina într-o zi friguroasă sau pur şi simplu un sfat la momentul potrivit. Toate acestea m-au ajutat să merg mai departe cu o speranţă. Mai mult decât un bine care mi-a fost făcut, am învăţat lecţia generozităţii - în primul rând, să fiu şi eu generos mai departe", a mărturisit sportivul.

La finalul unei zile în care a făcut fotografii şi a jucat tenis cu zeci de copii, a vorbit despre cărţi şi a ascultat problemele părinţilor, Horia Tecău a remarcat dorinţa de a urma o formă de educaţie într-un mediu în care "nici nu ştii de unde încep şi unde se termină problemele".

"Personal eu mi-aş dori ca acest proiect să fie implementat la o scară naţională. Am văzut copii sănătoşi, curaţi, drăguţi, inspiraţi de cadre didactice iubitoare", a spus Tecău.

UNICEF a lansat în România, împreună cu Guvernul României şi parteneri, în anul 2014, proiectul-pilot "Incluziune socială prin furnizarea de servicii integrate la nivelul comunităţii - Servicii comunitare pentru copii", cu finanţare prin Norway Grants şi din resurse proprii. Începând cu acest an, proiectul-pilot continuă cu finanţare de la Fundaţia Botnar şi din fonduri proprii UNICEF. Premisa de la care s-a pornit a fost legată de faptul că implementarea acestui proiect-pilot ce asigură intervenţie timpurie, de calitate la nivelul comunităţii poate să reducă pe termen scurt şi mediu costurile din sectorul social, de sănătate şi de educaţie. AGERPRES/(A, AS - autor: Oana Ghiţă, editor: Claudia Stănescu)
Monitorizare
Setări

DETALII DESPRE TINE

Dacă ai cont gratuit te loghezi cu adresa de email. Pentru a crea un cont gratuit accesează secțiunea “Crează cont”.

Dacă ai cont plătit te loghezi cu username. Pentru a vă crea un cont plătit vă rugăm să contactați:

Dacă nu puteți vizualiza această știre, contactați echipa AGERPRES pentru a vă abona la fluxurile de știri.