Vezi mai mult
Vezi mai putin

Urmareste

Modifică dimensiunea fontului:

Satu Mare, 5 mai /Agerpres/ - Pregătirea câinilor ghizi pentru nevăzători este un proces ce se desfăşoară foarte greu, pe o perioadă de doi ani, şi costă până la 8.000 de euro. Nefiind sprijinite de stat şi trăind numai din donaţii şi sponsorizări, în România sunt doar două şcoli care dresează câini pentru nevăzători, activitatea fiind practic una în pierdere, în condiţiile în care beneficiarii îi primesc gratuit.

Una dintre aceste şcoli este Angel Dog, funcţionează în Satu Mare şi a fost înfiinţată de Zoltan Szabo, un iubitor al câinilor care a crescut printre patrupedele din jurul blocului, dresându-i chiar şi pe aceştia. Deşi la ora actuală sunt sute de instructori de câini în România, Zoli este unul din cei câţiva care ştiu ce înseamnă un câine ghid şi ce responsabilităţi implică. Practic viaţa unui nevăzător depinde de reacţia patrupedului care îl conduce pe stradă, motiv pentru care acesta trebuie să fie extrem de bine pregătit.

Zoli şi ştie cât este de greu să obţii finanţare, să îngrijeşti mai mulţi câini vreme de un an sau doi şi la final să îţi rămână unul singur pregătit să îşi cunoască noul stăpân, pe care să-l conducă cu încredere într-un oraş străin. El mai ştie cum e să vrei să renunţi la această activitate, dar să nu te lase oamenii pe care i-ai ajutat, precum şi speranţa că poate într-o zi va fi mai bine.

Un câine ghid este mai mult decât un patruped. Dincolo de afecţiune, câinele îi oferă stăpânului independenţă totală. Deşi de-a lungul timpului s-au făcut experimente şi cu alte animale, cum ar fi ponei, porci sau capre, spune Zoli, s-a rămas la varianta cu câinii, în special labradori, deoarece "cu poneiul este mai greu pe un mijloc de transport".

"Câinele ghid îi oferă independenţă totală unui nevăzător. Pe lângă asta, se formează un ataşament foarte puternic şi este şi un sprijin moral pentru că aceşti oameni din cauza problemei pe care o au, cu care s-au născut sau pe care din cauza unui accident o au, deseori, mai ales dacă şi-au pierdut vederea din cauza unui accident, este o dramă puternică. Undeva, am auzit că dacă ar trebui ca oamenii să aleagă un handicap cu care să trăiască, pierderea vederii ar fi ultimul. Poate şi un scaun cu rotile ar fi mai simpatic sau orice altceva decât să ne pierdem vederea, pentru că de fapt pierzi lumea pe care ai cunoscut-o până atunci. Nu mai ai puncte de reper, nu mai ai nimic din ceea ce te-ai bucurat înainte. Este o traumă puternică. Eu am cunoscut pe cineva care la 40 de ani şi-a pierdut vederea şi într-un mod foarte interesant, seara s-a culcat încă văzând şi dimineaţa n-a mai văzut nimic, şi nimeni n-a înţeles fenomenul, dar a rămas aşa. El a povestit că a durat aproximativ un an până când a avut curajul să iasă pentru că nu a mai vrut să trăiască aşa. Dacă un astfel de om nu are o familie care să-l ajute, prieteni sau oameni, atunci este cam imposibil să revină în viaţa normală. Dar, bineînţeles, cum nevăzătorii dovedesc deseori, poţi trăi nevăzând şi poţi să ai o viaţă completă, independentă, fericită", a spus Zoli.

Instructorul povesteşte că deşi sunt doar câteva cazuri în România, viaţa acelor nevăzători s-a schimbat radical după ce au primit câinele.

"Ei sunt diferiţi pentru că nu văd, dar sunt la fel oameni ca şi noi, au şi ei scopuri, vise, planuri în viaţă. Familia este un sprijin puternic, au nevoie de un însoţitor pentru că nu se descurcă altfel şi un câine ghid efectiv îi oferă acea independenţă de a avea o viaţă intimă. Cu un însoţitor mă gândesc că nu întotdeauna este cel mai ok să trăieşti, mai ales în maturitate. M-am întâlnit cu mulţi nevăzători care au povestit că li s-a schimbat viaţa radical după ce au primit un câini ghid pentru că după ce nevăzătorul a învăţat să comunice eficient cu câinele ghid, şi să nu uităm că este un animal şi rămâne un câine, pe parcursul pregătirii învaţă că în acel moment când îi pun hamul el lucrează şi viaţa lui este restricţionată. Nu are voie să miroasă pe jos, nu are voie să se joace cu câini, nu are voie să facă multe alte lucruri pentru că el are jobul de a conduce un nevăzător", a mai arătat trainerul.

Zoli povesteşte că deşi avea experienţă de dresat câini, când a început să formeze câini ghid şi-a dat seama că este foarte foarte greu. El a învăţat "secretele meseriei" de la parteneri din Ungaria, cu care a avut un program de colaborare.

"În 2010 când m-am apucat de acest proiect credeam că totul este simplu, cel puţin aşa am crezut, adică trebuie să faci un câine foarte bine dresat, îl dai unui nevăzător şi gata, funcţionează. Dar nu este aşa. La primii câini am observat că este total altceva decât ce am crezut până atunci despre formarea câinilor, despre comunicare. Primul lucru pe care mi l-au explicat partenerii a fost ceea ce m-a surprins, cu cât ai experienţă în dresajul câinilor în sensul clasic, cu atât de mare dezavantaj ai în formarea câinilor ghizi, pentru că se formează altfel. Încearcă să faci un 'şezi culcat' cu ochii acoperiţi şi câinele să nu vină pentru că are alte interese. Deci nu este simplu deloc. Ceea ce la început afectează foarte multe relaţia cu câinele este că dispare contactul vizual, lucru care în lumea animalelor, mai ales în lumea câinilor domestici are o mare relevanţă pentru că ei citesc din ochii noştri, astfel comunicăm. Cu toate că în lumea animalelor contactul vizual deseori este o provocare, la câinii domestici, crescuţi în societatea umană, se modifică, se adaptează perfect şi se ataşează unui om mult mai puternic", a explicat Zoli.

Prima condiţie, elementară, pentru a obţine un câine ghid este ca şi materialul biologic să fie bun. În acest sens se preferă labradorii proveniţi de la crescători profesionişti, cu gene bune, făcându-se foarte multe selecţii şi testări până când câinele ajunge să intre în programul de instruire specială.

"Pregătirea unui câine ghid începe cu alegerea unui pui. Sunt organizaţii unde montele se fac în laborator pentru a selecta cele mai potrivite gene şi a controla procesul de selecţie. Noi, din păcate, nu avem această posibilitate, nu avem fondul material necesar, aşa că este foarte greu de a obţine o materie primă bună. Încercăm totuşi să alegem, dacă avem bani pentru asta, să alegem pui dintr-o linie controlată, adică de la crescători care fac monte controlate, ceea ce poate mări şansa de a se potrivi câinele acestui program. Selecţia şi aşa este foarte mare, cam din cinci-şase câini unul singur ajunge la maturitate la nevăzător. Se fac nişte selecţii în mai multe etape, la câteva săptămâni după înţărcare, la trei luni, la şase luni şi la un an pentru că în primul an câinele ghid învaţă la fel ca şi orice alt câine, învaţă principiile de bază, învaţă adaptare, trebuie socializat cu mediul înconjurător, cu animale, cu stimuli, cu mijloace de transport, cu clădiri, pentru că un câine ghid trebuie să se adapteze la orice mediu. Dacă avem noroc, încercăm să găsim o familie care să-l adopte pe această perioadă de un an, primeşte mâncare, asistenţă veterinară şi este obligat să vină sistematic la antrenamente. La vârsta de un an facem analize şi teste medicale, cel mai important este să nu aibă displazie de şold, că este posibil să apară pe la 4-6 ani când ar mai lucra şi ar fi o investiţie prea scumpă", explică antrenorul.

Dresajul de specialitate începe după vârsta de un an. Câinii sunt sterilizaţi pentru a li se reduce din "tentaţii".

"După vârsta de un an, câinele ghid începe dresajul de specialitate când deja învaţă să lucreze pe ham, învaţă exerciţiile şi principiile de ghidare. Pentru că este o muncă prea responsabilă, din acest motiv selecţia este foarte severă. Cel mai important este să nu ajungă câinele pe carosabil între maşini, deci trebuie să circule pe trotuar, să găsească treceri de pietoni. Ce mulţi nu ştiu este că sunt daltonişti câinii, adică nu văd culorile, câinele nu poate interpreta culoarea semaforului. Poate să ajungă la o trecere de pietoni, semnalizează bordura, dar este decizia nevăzătorului când poate traversa în siguranţă. Ce m-a surprins pe mine este decretul care spune că în România fiecare trecere de pietoni semaforizată trebuie obligatoriu dotată cu sistem sonor pentru nevăzători. Deci nu este o opţiune, ar trebui să fie obligatoriu. În Satu Mare nu este niciun semafor dotat cu sistem sonor", a punctat instructorul.

După un an de dresaj, dacă totul merge bine, are loc examenul, care este dat chiar de dresor. El se acoperă la ochi şi merge cu câinele pe un traseu în oraş care cuprinde traversări de străzi, traversări pe trepte, sau chiar şi circulaţia cu lift.

"Avem o listă de aşteptare destul de lungă, avem mai mulţi oameni în aşteptare decât câini în pregătire, bineînţeles trebuie să existe o compatibilitate între nevăzător şi câine. La fel ca şi noi oamenii, câinii au personalitate diferită, dacă această compatibilitate nu există, atunci predarea câinilor este mai grea pentru că deseori nevăzătorul nu are nicio experienţă de comunicare cu câinele şi, bineînţeles, el trebuie să înveţe tehnicile de control ale câinilor. Câinii ghizi sunt obligatoriu sterilizaţi pentru a le fi controlate cât de cât instinctele, dar bineînţeles că rămân câini şi tentaţiile sunt foarte mari când se deplasează pe stradă. Nevăzătorul trebuie să simtă perfect starea câinelui, trebuie să simtă prin mânerul hamului ritmul câinelui şi cu multă experienţă se formează un ataşament puternic şi nevăzătorul va simţi orice diferenţe în starea câinelui, simte când e bolnav, când e fericit, când este neatent", a mai explicat Zoli.

El a predat până acum opt câini către nevăzători şi supraveghează de aproape tot ce se întâmplă deoarece mai pot apărea probleme.

"Câinele ghid nu este taxi şi nu este GPS, aşa că nevăzătorul şi câinele trebuie să lucreze în colaborare, nevăzătorul trebuie să aibă întotdeauna o hartă mentală a traseului, trebuie să ştie unde se află exact, în cazul în care nu merg într-un loc nou. Câinele ghid de fapt trebuie să semnalizeze prin oprire orice denivelare, marginea bordurii, o treaptă în urcare sau coborâre şi trebuie să ocolească pericole cum ar fi stâlpi, gropi. Bineînţeles, câinele ghid trebuie să refuze hrana de la alte persoane, mai ales pentru labradori este foarte greu pentru că ei sunt fomişti, dar nevăzătorul trebuie să îl ţină sub control pentru că deseori intră în magazine, restaurante şi câinele trebuie să fie indiferent faţă de tentaţiile de acolo", a mai spus Zoli.

El subliniază că, potrivit statisticilor, în România ar fi circa 30.000 de nevăzători şi doar câţiva câini ghizi, iar marea problemă este legată de finanţare. Dacă în alte state cheltuielile sunt asigurate de către stat integral sau parţial, statul român nu alocă niciun leu.

"Marea problemă este că din cauza selecţiei şi a timpului de pregătire care durează doi ani minimum, costurile sunt foarte mari. În marea parte a Europei un câine ghid este în jur de 30.000 de euro, în Anglia chiar mai scump. În România costurile de pregătire a unui câine ghid variază între 5-8.000 de euro, depinde de la caz la caz. Marea problemă este că sunt câini în pregătire care pe urmă nu ajung să intre în program, pe care trebuie să îi selectăm. Şi pe ei trebuie să îi hrănim, să le asigurăm asistenţă veterinară. Dacă considerăm că un câine ghid ajunge în mod gratuit la nevăzători şi organizaţiile care îi pregătesc sunt ONG-uri, este practic o activitate în pierdere pentru că nu aduce profit. Aceste organizaţii încearcă să trăiască din donaţii, din sponsorizări, ceea ce în România, din păcate, nu este la modă şi chiar Angel Dog se confruntă cu mari probleme financiare. Cred că în cont nu avem nici 100 de lei momentan. Nici nu sunt linii de finanţare pe care le-am putea accesa", a subliniat instructorul.

Pe lângă problema finanţării, dresajul câinilor pentru România este şi mai greu deoarece aici şi problemele de infrastructură sunt neprevăzute. Câinele trebuie practic să se descurce în orice situaţie deoarece de el poate depinde viaţa nevăzătorului.

"Acum în România sunt domenii unde suntem foarte bine pregătiţi, dar din acest punct de vedere, al formării câinilor ghid, suntem destul de rămaşi în urmă şi avem şi o serie de dezavantaje, ceea ce în străinătate nu prea există. Noi avem câini comunitari pe stradă, deseori în haită, care atacă nevăzătorul cu câinele ghid, avem drum în lucru nesemnalizat, gropi, treceri de pietoni nedotate cu sistem sonor şi multe probleme unice şi tipice pentru ţara noastră. Dacă la noi deocamdată nici nu se pune problema la modul serios de sprijinire a acestor antrenori, în alte ţări statul se implică foarte mult. Chiar şi în Ungaria parţial este finanţat de către guvern. Sunt ţări, ca de exemplu în Germania, unde statul asigură formarea câinilor ghizi şi nevăzătorii primesc ghizii gratuit ca peste tot în lume, doar că e finanţat de la stat. La noi am găsit un articol pe site-ul Ministerului Muncii de acum doi trei ani că se ia în considerare finanţarea câinilor ghizi, dar...", a mai punctat acesta.

Dincolo de greutatea pregătirii unui astfel de câine, sunt şi probleme din partea oamenilor. Este deja foarte cunoscut cazul "Petrică", când nevăzătorul nu a fost lăsat să urce în autobuz împreună cu câinele său. Câinele lui Petrică a fost pregătit de Zoli, care urmează să îl viziteze.

"Există o legislaţie în România care permite accesul câinilor ghi în orice instituţie publică şi în orice spaţiu public şi au acces gratuit pe orice mijloc de transport din România. Dar în România pot spune că discriminarea este un lucru general şi cazul lui Petrică nu este ceva ieşit din comun, din păcate. Nevăzătorii care au primit câini deseori se confruntă cu o asemenea problemă şi după un astfel de incident ei chiar se descurajează. Şi aceste cazuri rareori ajung să devină cunoscute, dar Petrică a avut curajul să se lupte pentru drepturile lui. A sunat la Poliţie şi astfel a ajuns acest caz atât de popular", a mai arătat Zoli.

Zoli a povestit că a vrut chiar să renunţe, dar până la urmă a decis să îşi continue acest hobby. El trăieşte din antrenament comercial, deschizând şi singura pensiune canină din Satu Mare.

"Anul trecut m-am gândit că poate renunţ, pentru că nu trăiesc din asta, este un hobby şi îl fac în timpul meu liber. Atunci când am vorbit cu nevăzători care au câine ghid, s-au unit, au vorbit între ei şi m-au rugat să nu renunţ. Acum, cu opt câini, dacă ar fi ca doar o dată pe an să îi monitorizez, să le ofer soluţii pentru că deseori apar probleme noi, ar însemna că ar trebui să plec de opt ori pe an. Dar sunt câini la care mă duc lunar pentru că încă mai durează procesul de predare. Pentru că nu avem buget pentru a forma câini, momentan fac în mod voluntar în timpul meu liber, din banii mei. Pentru că Angel Dog are un buget format din acei 2% şi sponsorizări foarte mici, nu avem un buget anual nici pentru un singur câine. Dar şi anul trecut am predat doi câini, anul acesta posibil doi sau trei", a mai spus dresorul. AGERPRES / (A - autor: Gheorghe Pietrar, editor: Marius Frăţilă)

Conținutul website-ului www.agerpres.ro este destinat exclusiv informării publice. Toate informaţiile publicate pe acest site de către AGERPRES sunt protejate de către dispoziţiile legale incidente. Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea, precum şi orice modalitate de exploatare a conţinutului acestui website. Detalii în secţiunea Condiții de utilizare. Dacă sunteţi interesaţi de preluarea ştirilor AGERPRES, vă rugăm să contactați Departamentul Marketing – marketing@agerpres.ro.

Utilizarea secţiunii Comentarii reprezintă acordul dumneavoastră de a respecta termenii şi condiţiile AGERPRES în ceea ce priveşte publicarea comentariilor pe www.agerpres.ro.

Monitorizare
Setări

DETALII DESPRE TINE

Dacă ai cont gratuit te loghezi cu adresa de email. Pentru a crea un cont gratuit accesează secțiunea “Crează cont”.

Dacă ai cont plătit te loghezi cu username. Pentru a vă crea un cont plătit vă rugăm să contactați:

Dacă nu puteți vizualiza această știre, contactați echipa AGERPRES pentru a vă abona la fluxurile de știri.