Cluj-Napoca, 15 apr /Agerpres/ - Omul de astăzi este robul imaginii, patima ''începe cu lucruri mici şi sfârşeşte prin a te distruge'', afirmă Mitropolitul Clujului, Andrei Andreicuţ, într-un interviu acordat AGERPRES.

Înaltul ierarh consideră că pentru contracararea imaginilor negative, provenite în special de pe internet şi din televiziune, omul trebuie să apeleze la imagini pozitive, aşa cum sunt icoanele, să se roage şi să se spovedească mai ales cu ocazia sărbătorilor mari - Paştele şi Crăciunul.

De altfel, în Pastorala sa de Paşte, intitulată ''Icoana, fereastră înspre Raiul Învierii'', mitropolitul Andrei Andreicuţ vorbeşte de patima imaginii.

''Omul vremurilor noastre a devenit dependent de imagine. Obsesia imaginii l-a subjugat totalmente. Petrece ore întregi în faţa televizorului. Nu poate lăsa o zi să nu urmărească ştirile, diferite filme sau programe de divertisment. În acelaşi timp, calculatorul, cu întrebuinţările lui folositoare sau mai puţin folositoare, i-a devenit tovarăş de toată ziua. Navigarea pe internet îl captivează în aşa măsură că nu mai are timp nici de comuniune cu cei din casă, nici de lectură, nici de sport, nici de plimbări în aer liber. Şi ca să-l poată avea peste tot, apelează la un laptop sau la o tabletă. Mai nou, telefoanele mobile performante, care au şi internet, îi oferă omului imagini şi-l vezi butonând peste tot: pe stradă, în maşină, la masă sau în alte multe împrejurări. Şi chiar dacă este în compania cuiva, el, de fapt, petrece într-o lume virtuală care-l subjugă'', spune Andreicuţ.


AGERPRES: V-aş ruga să pornim de la această perioadă a Paştelui, a Postului Mare, când oamenii trebuie să-şi facă o introspecţie, o analiză interioară. Dumneavoastră, ca parte a acestei lumi, dar, pe de altă parte, şi ca părinte, ca păstor care puteţi privi oarecum şi din afară, cum vedeţi lumea de astăzi din cele două perspective? Cum suntem noi, oamenii?

Andrei Andreicuţ: Cu multe bune şi rele. Şi, aşa cum pomeneaţi, încercăm în perioada aceasta de primenire, de curăţire, a Postului Mare, ca relele să le îndreptăm. Dacă putem. Pentru că ele sunt multe. Şi, dacă se repetă aceste rele, aceste păcate, devin patimi, pe care greu, greu le smulgi. Nu m-am oprit la toate, acum, când am scris Pastorala de Paşti. M-am oprit numai la o singură patimă. E vorba de imagine. Omul poate deveni rob al imaginii. Omul postmodern e robul imaginii. Imagine pe care o priveşte la televizor, pe care o priveşte pe calculator, pe diferitele site-uri, imagine pe care o vede pe telefonul mobil - mai nou, imagine de pe facebook. Şi am dori ca toate aceste imagini, care îi hrănesc sufletul, să fie pozitive. Din păcate, foarte multe sunt negative.

Atunci, se întâmplă un lucru pe care îl prevedea Sfântul Siluan Ahtonitul, deşi el, pe vremea lui, n-avea internet, n-avea calculator. El a murit în 1938. Dar ne-a lăsat o sintagmă care e valabilă. A zis el: prin imaginaţie intră dracul în suflet. Vedeţi, imaginile acestea negative pângăresc sufletul şi îi dau loc diavolului să intre în suflet. Pot fi şi imagini pozitive. În primul rând, imagini pozitive sunt icoanele şi imaginile pozitive sunt o fereastră înspre Raiul Învierii. După cum imaginile negative sunt o fereastră înspre Iadul morţii. Şi de aceea, am încercat, cât putem, să-i educăm pe oameni să nu mai fie robii imaginii. Vedeţi, au ajuns tributari imaginilor de la televizor, imaginilor de pe internet, imaginilor, mai nou, de pe telefonul mobil. Şi în timp ce sunt împreună, cu prietenii, cu cei din casă, îi vezi că tot butonează, petrec într-o lume virtuală, nu mai petrec în lumea aceasta de comuniune cu cei din jurul lor. Şi toate aceste neajunsuri ar trebui tămăduite. Şi acum, în Postul Mare, pentru cei ce-şi pun problema vieţii religioase, a vieţii spirituale, la îndemână e spovedania. Inclusiv preoţii duhovnici ar trebui să fie mai bine puşi la punct cu aceste patimi care îi robesc pe oameni şi să îi ajute să se elibereze de ele.

AGERPRES: Păcatele capitale rămân aceleaşi, dar lumea de astăzi îi oferă omului alte căi de a cădea în păcat, una dintre acestea fiind dorinţa, fuga aceasta după imagine? Care ar mai fi căile subtile, ca să spun aşa, prin care omul este atras în păcat?

Andrei Andreicuţ: Da, păcatele capitale sunt aceleaşi, dar mijloacele prin care punem în practică păcatele capitale sunt mult mai sofisticate şi mult mai la îndemână astăzi decât ieri. Aceasta e realitatea.

AGERPRES: Ce ar trebui să facă omul de astăzi ca să se poată mântui, să poată fi mântuit?

Andrei Andreicuţ: Începem cu lucrurile simple, dar necesare. Să se roage măcar dimineaţa şi seara. Cinci minute, dar să se roage. Dacă ar putea şi citi, seara, dacă atunci are mai multă linişte, câte un capitol din Sfânta Scriptură, bine ar face. Apoi, să meargă, două ceasuri, după o săptămână de trudă, duminica la biserică, să asiste la Sfânta Liturghie. Şi apoi, ar mai fi ele multe alte lucruri, dar astea sunt elementare. Să meargă la biserică, să se roage, să se spovedească, să citească în Sfânta Scriptură. Şi încă un lucru foarte important: să fie milostiv. Actele de caritate nu trebuie neglijate, pentru că ajutându-l pe omul sărac, ajutându-l pe omul care este într-o situaţie dificilă, de fapt, ne spune Domnul Hristos, că pe El îl ajutăm. Deci, cam aşa, cu lucruri mărunte începând, mărunte dar importante. Apoi se poate ajunge şi la lucruri de eroism spiritual, însă eroii spirituali sunt mai puţini.

AGERPRES: Cum poate omul de astăzi să se ferească de păcat, bombardat fiind din toate părţile de informaţii, de tentaţii?

Andrei Andreicuţ: Începând cu orice lucru: să nu facă excese. Omul, dacă are raţiune şi dacă arde focul acolo, nu sare în foc. Atunci, aşa ar trebui să facă cu toate celelalte patimi şi păcate care încearcă să-l stăpânească. Să încerce să nu le facă!

AGERPRES: Spuneaţi că omul trebuie să se spovedească. Dar de ce face acest lucru mai ales de Paşti, poate de Crăciun, de sărbătorile mai mari?

Andrei Andreicuţ: Acum, pentru că sunt sărbătorile mari, sunt nişte repere la care toţi oamenii au o oarecare sensibilitate. Dar, această modalitate de a ne curăţa sufletul e la îndemâna noastră tot timpul, nu numai la Paşti şi la Crăciun. Paştile, fiind sărbătoarea cea mai mare, şi apoi venind Crăciunul, oamenii pe bună dreptate încearcă fiecare după puterea lui să se pregătească pentru aceste sărbători. De aceea se înghesuie lumea la sărbători să se spovedească.

AGERPRES: Iisus Hristos s-a dat pe sine ca exemplu în faţa oamenilor. Pornind de aici, şi cerându-mi iertare că vă întreb: dumneavoastră, personal, cum încercaţi să vă feriţi de păcate? Aţi avut şi momente grele în această luptă? Puteţi să faceţi un fel de spovedanie publică...

Andrei Andreicuţ: Acum, când e vorba de păcate, ele sunt de multe feluri şi ar trebui o nuanţare şi la fiecare dintre ele s-ar găsi o cale, un remediu. Că era vorba de imagine: eu cred că având un program zilnic normal - de la acesta plec eu - şi nu voi sta tot timpul în faţa televizorului, seara, ci voi mai şi citi în Sfânta Scriptură şi în cărţi bune. Şi aceasta e o modalitate, de a fi echilibrat programul nostru zilnic, să nu devenim robii televizorului sau robii calculatorului. Adică, rezervându-ne şi momente de viaţă spirituală. Aceasta cu imaginea.

Dar, dacă e vorba - că pomeneaţi - de păcatele capitale... Ele încep cu lăcomia pântecelui. Ei, în post încercăm să ne abţinem de la mâncăruri de dulce. Cei ce îşi pun problema religioasă serios ţin tot postul. Apoi, şi mâncărurile de dulce să fie cu cumpătare. Dreaptă judecată în toate! Chiar şi în zilele de dulce să fim cu dreaptă măsură. Dacă am ajunge la al doilea păcat capital, e vorba de păcatele trupeşti... Oamenilor li se va părea că le cer mult: până sunt tineri, până sunt necăsătoriţi, ar trebui să ducă o viaţă curată. Iar după ce s-au căsătorit, să-şi fie fideli soţii unul altuia.

Pentru tot păcatul se găseşte leac! Numai că modul nostru de a gândi, de la o vreme nu mai e sănătos. Şi atunci, gândind prost, imaginându-ne lucrurile prost, le punem şi în practică prost.

AGERPRES: În Sfânta Scriptură se spune că Dumnezeu îţi iartă păcatele şi dacă sunt multe câte nisipul mării...

Andrei Andreicuţ: Şi dacă sunt păcatele noastre cât nisipul, dar dacă ne pare rău de ele, Dumnezeu le iartă. Da, aşa este! Dar să ne pară rău, să ne străduim să nu le mai facem.

AGERPRES: Nu poate fi şi o capcană pentru om aici? Fiindcă, dacă se spune că ţi le iartă, atunci poate că eşti tentat să le faci mai uşor...

Andrei Andreicuţ: Dar să nu le mai facem. Asta urmează. Să nu le mai facem! Am ajuns la cunoştinţa adevărului şi ne-am dat seama câte rele am făcut, ei, să nu le mai facem.

AGERPRES: Ca să poţi să te fereşti de păcat ulterior, o modalitate ar fi şi de a trece prin el, de a-l cunoaşte nemijlocit? Mă gândesc aici şi la mulţi sfinţi care au devenit astfel după ce au avut perioade ale vieţii foarte lumeşti.

Andrei Andreicuţ: Dacă ştii că e un lucru rău să te îneci, nu trebuie să treci prin înecare, că nu mai poţi reveni la viaţă. Sunt păcate pe care nu trebuie să le faci, să le experimentezi tu şi apoi să te îndrepţi, ci să fii inteligent şi, văzând ce au păţit alţii, să nu treci şi tu prin ele.

AGERPRES: V-aş propune să trecem şi la aspecte mai lumeşti, oarecum. Ce părere aveţi de proiectul Catedralei Mântuirii Neamului?

Andrei Andreicuţ: Acum, s-a vorbit aşa de mult... Vă închipuiţi că am o părere bună. Este un simbol al neamului românesc, aveam nevoie de o catedrală. Că o numim a mântuirii neamului sau catedrală patriarhală... Aveam nevoie de ea. Toţi vecinii noştri au catedrale reprezentative în capitalele ţărilor lor, numai noi n-avem. În Bulgaria este o catedrală impunătoare, Catedrala Alexandru Nevski, în Ungaria este o catedrală impunătoare, Catedrala Sfântului Ştefan. Să ne ducem la celelalte popoare de pe lângă noi. În Rusia este Catedrala Iisus Mântuitorul, pe care au refăcut-o după ce a căzut comunismul. În Serbia este Catedrala Sfântul Sava. Numai în România nu este catedrală. Ei, dar va fi şi în România şi ne bucurăm că va fi! E un lucru bun, un simbol care ne va reprezenta pe noi, românii.

AGERPRES: În acest an e un caz fericit, aş zice, în faptul că Paştele e sărbătorit în aceeaşi zi de ortodocşi şi de catolici. E un lucru destul de rar. De ce se întâmplă asta?

Andrei Andreicuţ: E o ştiinţă întreagă a calculului Paştelor. Principiul este acelaşi la ortodocşi şi la catolici, numai că această diferenţă de calendar vine din faptul că încă sunt ţări ortodoxe care n-au îndreptat calendarul. Adică n-au echinocţiul de primăvară pe 21 martie, ci pe 4 aprilie. Şi de acolo vine această diferenţă de calendar. Noi nădăjduim că vreodată se va ajunge la sărbătorirea odată a Paştelor, cum se potriveşte şi anul acesta.

AGERPRES: Cum vedeţi negocierea, dialogul dintre cele două biserici, ortodoxă şi catolică?

Andrei Andreicuţ: Dialogul referitor la Paşte nici nu s-a mai făcut în ultimii ani.

AGERPRES: Nu neapărat referitor la Paşte, ci dialogul general privind unificarea lor.

Andrei Andreicuţ: Ce să zic eu?! El nu s-a oprit de tot, numai nici cu paşi mari nu merge înainte. Dar, Dumnezeu cred că are putere să-l facă să meargă mai rapid. Acum, important este că oamenii sunt în dialog. Noi suntem în dialog cu Biserica Catolică, cu Biserica Protestantă. Unii chiar s-au supărat pentru asta. Vedeţi, se face atâta val cu acel sinod din Creta! Dar acel sinod din Creta dorea tocmai o deschidere înspre lumea aceasta amărâtă şi cu probleme, o deschidere a bisericii şi una dintre deschideri era şi aceasta, dialogul cu celelalte confesiuni. Şi cei care înţeleg lucrurile mai îngust, socotind că noi, ortodocşii, suntem perfecţi - şi suntem perfecţi -, ei zic: da' ce nevoie mai aveţi să discutaţi cu alţii? Dar avem nevoie! Nu ne putem închide în carapacea noastră.

AGERPRES: Dacă s-ar realiza această unificare, cum vedeţi organizarea?

Andrei Andreicuţ: Asta e greu de spus acum. Când ajungem lângă ea, să-mi faceţi atunci un interviu şi vă spun. Dar important este că Domnul Hristos a dorit-o. Zic şi eu acum, n-aş vrea să spun un lucru rău, să mă socot pe mine important: şi eu o doresc şi mai sunt mulţi creştini buni care o doresc. Rugăciunea pe care Domnul Iisus Hristos o face tocmai în această zi din Joia Mare, seara, pentru sine şi pentru lume şi pentru oameni... La un moment dat îi zice Tatălui: Tată, fă ca cei ce vor crede în Mine să fie una, cum Eu cu Tine una suntem, ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis. Vedeţi? Atunci, dezideratul Mântuitorului noi nădăjduim că se va împlini vreodată.

AGERPRES: Vă rog să vă referiţi şi la eventualul referendum privind familia.

Andrei Andreicuţ: Îl dorim! Cele peste trei milioane de semnături nu trebuie desconsiderate. Eu cred că e un exerciţiu democratic. Să ne lase să ne spunem părerea! Apoi, să se procedeze aşa cum va ieşi la referendum, dar să ne lase să ne spunem părerea.

AGERPRES: Un ultim lucru: vă rog să transmiteţi un mesaj de suflet pentru cititori! Cum ar trebui să se comporte creştinul, creştinul ortodox în acest caz? Ce ar trebui să facă de Paşti?

Andrei Andreicuţ: Acum, de Paşti, toată lumea ar trebui să fie foarte bună, foarte sociabilă, foarte milostivă. Toate acestea le rezum în ultima cântare din Slujba Învierii. E minunată, v-o zic pe dinafară. Ziua Învierii. Să ne luminăm cu prăznuirea şi unul pe altul să ne îmbrăţişăm. Să zicem, fraţilor şi celor ce ne urăsc pe noi, să iertăm toate pentru Înviere şi aşa să cântăm: ''Hristos a Înviat din morţi, cu moartea pe moarte călcând/ Şi celor din morminte, viaţă dăruindu-le''. Sfintele Sărbători cu pace pentru toţi creştinii din lumea aceasta! Să dea Dumnezeu să fie pace şi armonie! Hristos a Înviat! AGERPRES /(A - autor: Marius Septimiu Avram; editor: Cristina Tatu)