REPORTAJ Sălaj: Valsul ursuleților de pluș

 •  Social
3085 afişări

Tichetele sociale de 50 de lei acordate începând cu luna februarie familiilor defavorizate care aleg să-și ducă micuții la grădiniță au făcut ca 28 de copii din comunitatea de romi din Jibou să treacă pentru prima dată pragul unei unități de învățământ preșcolar. Același tichete sociale, dar mai ales condiționarea acordării lor de prezența zilnică în grădiniță, n-au reușit să-i atragă către școală pe copiii romilor din cea mai mare comunitate din Sălaj, de lângă Șimleu Silvaniei, unde, chiar dacă pe hârtie există 180 de preșcolari, doar 12 vin zilnic.

50339c61-5348-4760-97fb-79fe6488f7b7

Mai multe fotografii pe fluxul AGERPRES FOTO

* Preambul cu ursuleți de pluș

Logica banală a cotidianului ne spune că ursuleții de pluș au dreptul să poarte fuste și să danseze vals doar într-un tărâm de poveste. Povestea a devenit însă realitate la Grădinița numărul 3 din Jibou, unde tichetele sociale de 50 de lei și câteva educatoare care "sfințesc locul" au reușit să convingă în acest an 28 de copii romi de pe "Cărămidarilor" să vină și să vadă cum poartă animăluțele de pluș fuste și cum dansează ele pe ritmuri de vals. Povestea nu se termină însă aici. Ursuleții și valsul lor magic vor trebui să găsească o cale pentru a ajunge și în alte comunități, așa cum este și cea de romi din Pustă Vale, unde familiile a 180 de micuți așteaptă să fie convinse că fiecare copil trebuie să meargă la grădiniță.

* Adio grădiniță!

E 16 a VI-a 2016 și mai este o săptămână până la finele anului școlar. La Grădinița nr. 3 din Jibou e însă forfotă mare, pentru că e aproape ora 10.00 și trebuie să înceapă serbările în care copiii le arată părinților ce au învățat din septembrie până acum. Într-o sală de la parter, un grup de copii pare a ignora agitația din jur, așteptând cuminți pe scaune indicații de la doamna educatoare. Trei dintre ei au în față piramidele alb-albastre cu lapte și cornurile guvernamentale. Giuliano mușcă sănătos din corn și trage mai apoi cu sete din paiul ce însoțește micul recipient. Sora sa, Tania, e la etaj și se joacă împreună cu o prietenă cu păpușile, de-a mama și de-a tata. În scurt timp, Tania s-a plictisit să fie părinte, așa că plimbă păpușa cu cu o viteză amețitoare cu un cărucior de jucărie. Fratele ei a terminat și el "micul dejun". Cei șase copii din sala de la parter fac parte din grupa mare, de care se ocupă de Susana Barbur (62 ani), decana de vârstă a grădiniței, ce lucrează aici de un sfert de veac.

Casiana Andreea, cu ochii verzi, pătrunzători, e foarte talentată la desen. Astăzi pare să fie melancolică și privește în gol, sprijinindu-se pe gentuța Hannah Montana. O venă subțire, albastră, îi brăzdează tâmpla stângă pe sub pielea arămie, subliniindu-i frumusețea fragilă, în contrast cu rochia ieftină, de voal portocaliu, cumpărată special pentru serbare. "Mami și tati lucrează la social (n.r. — nu au un loc de muncă, sunt doar beneficiari de diverse forme de ajutoare sociale)", îmi spune Andreea, atunci când o întreb de părinții ei. "La grădiniță cel mai mult îmi place să "citesc" și să desenez", continuă ea. "La noi, a citi înseamnă a ne uita la imagini", traducea învățătoarea vorbele fetiței. "Are aptitudini ieșite din comun la desen și vine la grădiniță zi, de zi, de zi", spune Susana Barbur, cu un zâmbet larg. O îmbrățișează cu tandrețe pe Casiana și micuța se lipește, cu drag, de cea care i-a fost ca o mamă în ultimii ani.

Într-o sală alăturată, o altă grupă mare este în toiul spectacolului. E ultima generație a Corneliei Motișan, educatoare ce a ajuns la vârsta pensionării. Cu o rochie albă, contrastantă în mod plăcut cu tenul, Natalia este 'prințesa' grupei și zâmbetul larg arată plăcerea de a cânta și a spune poezii. Mama ei o privește încântată, murmurând alături de fiică versurile poeziei pe care o are de recitat. Fiecare copil are pe cap o coroniță de carton, pentru că fiecare este, astăzi, o mică "față încoronată".

"Sunt copii foarte talentați la muzică, la dans. Vin bucuroși, le place tot ce văd aici, abia îi pot ține cât de cât la activitate. Vor peste tot să ajungă: și acolo, și acolo. Sunt interesați să vadă, pentru că avem de toate aici, și jucării și cărți cu povești, de toate. Vin mai des, aproape zilnic, de când cu tichetele. I-au stimulat", afirmă Ana Maria Pășcuțe, educatoare la grupa mijlocie.

În 2 noiembrie 2015, în Monitorul Oficial a fost publicată Legea 248/2015, privind stimularea participării în învățământul preșcolar a copiilor provenind din familii defavorizate, normele de aplicare a legii, ce prevăd acordarea de tichete sociale în valoare de 50 de lei pentru cei care frecventează grădinița, fiind aprobate în ianuarie 2016. Mecanismul propus prin normele de implementare a legii prevede că acordarea tichetelor sociale este strict condiționată de prezența regulată a copiilor la grădiniță. Stimulentul se acordă familiilor cu mai puțin de 284 de lei venituri lunare pe membru de familie și este condiționat de prezența zilnică a copiilor la cursuri.

Legea 248/ 2015 vine în continuarea programului pilot 'Fiecare Copil la Grădiniță', inițiat Asociația OvidiuRo, și creează cadrul legal pentru extinderea lui la nivel național.

Începând cu 15 februarie a.c, finanțarea tichetelor sociale pentru grădiniță este acoperită de la bugetul de stat, iar responsabilitatea implementării programului revine primarilor și directorilor de școli.

Așa cum crede și Ana Maria Pășcuțe, tichetul social de 50 de lei, acordat prin Programul "Fiecare Copil în Grădiniță" începând cu luna februarie a acestui an, a crescut frecvența copiilor la grădinița din Jibou și, mai important, a făcut ca 28 de noi prichindei să treacă pragul instituției de învățământ preșcolar. Dacă la 1 februarie număr total de copii înscriși la grădiniță era de 100, acum, la sfârșitul anului școlar, el este de 128. Potrivit Ioanei Alexandrina Tura, directoarea Grădiniței Princhindel, în subordinea căreia se află Grădinița numărul 3, în februarie niciun copil nu a beneficiat de tichet social, pentru ca în martie numărul lor să crească la 26, în aprilie la 53 iar în mai să ajungă la 59, dintr-un total de 68 eligibili. În categoria celor eligibili se încadrează toți copiii din familiile cu venituri reduse (284 de lei venituri lunare pe membru de familie), însă pentru a beneficia de cei 50 de lei preșcolarii trebuie să fie prezenți zilnic la grădiniță, numărul maxim de învoiri permise într-o lună fiind de trei. Desigur, există și situația în care părinții nu solicită, din diverse motive, acordarea acestor tichete sociale.

"Deși stau departe de grădiniță, foarte departe, părinții încearcă să-i aducă. M-am obișnuit cu ei și cred că nici n-aș mai putea lucra cu alții. Vin pentru tichete", confirmă și tânăra educatoare Ioana Zaharia, 23 de ani, aflată la primul an în această meserie deloc ușoară.

În România, grădinița nu este obligatorie; în acest context, stimularea comportamentelor pro-educație prin oferirea de tichete sociale condiționate de prezența zilnică a copiilor la grădiniță reprezintă o intervenție practică ce implică părinții săraci, cu un nivel scăzut de educație, acoperă o parte din costurile ascunse ale educației, ajută la îmbunătățirea nutriției de bază a familiei.

"În ianuarie 2016, când s-a aprobat planul de școlarizare pentru anul școlar 2016/ 2017, am obținut aprobare doar pentru patru grupe, cu 96 copii: o grupă mică cu 25 copii, două grupe mijlocii, cu 40 de copii și o grupă mare, cu 31 de copii. În urma implementării Legii nr. 248/ 2015, cererile de înscriere pentru anul școlar următor s-au înmulțit. Astfel, momentan avem încă 20 cereri pentru o grupă mică și încă cinci pentru o altă grupă mică. Vom solicita Consiliului de Administrație al Inspectoratului Școlar modificarea planului de școlarizare pentru anul următor", afirmă Ioana Tura, directoarea grădiniței Prichindel.

Mergând puțin mai departe, Casiana, dar și alți colegi de-ai ei de etnie romă se lovesc de o altă problemă.

Casiana și Ricardo, doi copii care merg la Grădinița 3 din Jibou

"Avem o problemă pentru că școala "Lucian Blaga", din apropiere, refuză înscrierea Casianei, pe motiv că nu au locuri. E adevărat că părinții nu au înscris-o în perioada în care trebuia făcut acest lucru, însă avem o problemă serioasă. Până acum unui număr de opt copii din grupa mea li s-a recomandat să meargă la altă școală. Nu e o populație școlară dorită. E migratoare, au probleme, românii nu-i acceptă. Am luat legătura cu Inspectoratul Școlar și ni s-a promis că se va interveni", spune educatoarea Susana Barbur.

Potrivit acesteia, în grădinițele din Jibou sunt 22 de copii de etnie romă care încă nu știu la ce școală vor fi înscriși, după ce au finalizat cursurile învățământului preșcolar.

De ce cealaltă parte, directorul Școlii "Lucian Blaga" afirmă că toate cererile primite până în prezent sunt aprobate, iar dacă vor mai fi solicitări, se poate cere Inspectoratului Școlar inclusiv formarea unei clase.

'Avem aprobate, până în prezent, toate cererile depuse pentru clasa pregătitoare, adică 58. Asta înseamnă două clase pregătitoare pentru viitorul an școlar. În mod normal, o astfel de clasă are 25 de copii, dar se poate merge, în cazuri speciale, până la 32-33 de copii într-o clasă. Și în acest an am avut 67 de copiii în două clase pregătitoare. Dacă numărul de cereri va depăși 70, vom cere Inspectoratului Școlar aprobare pentru o nouă clasă', a subliniat directorul școlii.

* "Flacăra" care duce înainte schimbare

Susana Barbur s-a născut, în urmă cu 62 de ani, la Cheud, un mic sat din Sălaj în care cetățenii de etnie romă sunt o prezență obișnuită. Nu știe dacă romii au ales-o pe ea sau ea a ales romii, însă cert e faptul că în cei 42 de ani de carieră în învățământ a fost mereu în preajma lor, chiar dacă nu este de etnie romă. A stat departe de ei și de grădință doar în concediile de maternitate pentru Adina și Doru, cei doi copii ai ei, astăzi medici la Cluj-Napoca. Chiar și atunci, prima întrerupere a fost de trei luni și 14 zile — așa cum era în perioada comunistă, iar cea de-a doua de doar două luni și jumătate, pentru că părinții micuților preșcolari i-au cerut să se întorcă la muncă.

Educatoare Susana Barbur (ctr.) vorbește cu membri ai comunității de romi de pe strada Cărămidarilor, din Jibou

Și-a început cariera de educatoare în 1974, la Surduc, unde prezența ei a determinat romii proveniți în parte din localitatea ei natală să-și aducă, pentru prima dată, copii la grădiniță. După patru ani petrecuți la Surduc, a dat concurs pentru un post de educatoare la Jibou. A aflat cu surprindere că postul pe care îl câștigase prin concurs era pentru o grupă de grădiniță de la intrarea pe "Cărămidarilor", unde erau repartizați copii maghiari, romi și români din zonă. Maghiarii au mers la o grădiniță dedicată lor, românii au plecat la o altă grădiniță mai aproape de centru, așa că Susana s-a trezit cu 14 copii de romi.

"Aveam o singură problemă: erau flămânzi. Atunci mi-am dus de acasă o lespede și le făceam, zi, de zi, de zi clătite. Eu mă tot căiam, pentru că foamea lor mă durea enorm. Pentru noi nu erau o valoare alimentele, pentru că aveam belșug de la părinți, nu trudeam pentru ele. Valeria Pop, directoarea de la căminul unde duceam fetița, a văzut ce făceam și mi-a propus să le duc mâncarea ce rămânea acolo. A fost prima femeie cu suflet. Ce le rămânea lor astăzi, le puneam în frigider și le duceam a doua zi copiilor de la grădiniță", își amintește educatoarea.

A fost primul contact cu romii de pe Cărămidarilor și o parte din cei 14 sunt astăzi părinții ce își aduc copiii la grădiniță, la aceeași educatoare.

Cariera Susanei Barbur a continuat la un cămin din Jibou, iar mai apoi la o altă grădiniță, la care a lucrat până după Revoluție. Desființarea creșelor, în 1991, a făcut ca o clădire din oraș să rămână fără întrebuințare, dar și fără stăpân. Așa a luat ființă, la 1 noiembrie 1991, Grădință 3 din Jibou, unde Susana a fost directoare vreme de două decenii.

Aici s-a luptat ani la rând pentru stabilirea regimului juridic al proprietății, dar și pentru reabilitarea clădirii și curții grădiniței. În fine, în 2006 imobilul a intrat în proprietatea Ministrului Învățământului, iar un an mai târziu, printr-un program Phare, a fost refăcută din temelii. Din 2011 a trecut în subordinea Grădiniței Princhindel, iar postul de director a dispărut. De altfel, Susana s-a pensionat în 2013, iar de atunci lucrează la Grădinița nr. 3 "la plata cu ora", la cererea comunității de romi.

Și asta pentru că ea e "flacăra" care ține aprinsă speranța într-o educație mai bună pentru această etnie la Jibou. Recunoașterea muncii ei este ceva ce nu va primi niciun lider local, fie el rom sau român: respectul comunității, ce o privește, în multe cazuri, ca pe o a doua mamă. Ar merita, fără a trece prea mult peste adevărata semnificație a expresiei, un titlu de "mamă eroină". Sau măcar un titlu de cetățean de onoare al urbei în care s-a ocupat, de-a lungul timpului, de educația primară a sute de copii care, atunci când veneau la grădiniță, nu cunoașteau, în multe cazuri, ce înseamnă pasta de dinți sau săpunul și se spălau pe mâini în vasul de toaletă.

"Ideea mea e așa: dacă ar sta mai mult în civilizație, progresul lor ar depăși progresul celorlalți, dar ei vin pe perioadă scurtă, se întorc în același mediu și anulează 50% din munca noastră. Dar totuși e un progres. E mic dar e progres. Se știu spăla, se știu curăța, știu de apă, știu de toaletă, știu de săpun, știu de prosop, știu să stea la masă. Ei, acasă, nu apă, nu au toalete. Ei nu au pom fructifer acolo", spune Susana Barbur.

Astăzi, la orice vizită în comunitate, pe "Cărămidarilor", educatoarea este primită cu respect și bucurie, atât de cei bătrâni cât și de cei tineri. Le duce de fiecare dată câte ceva, chiar dacă e vorba de o simplă punguță cu bomboane, pentru că, până la urmă, "gestul contează". Îi mai ceartă pe cei care nu își trimit zilnic copiii la grădiniță, îi dojenește și pe adolescenții care nu vor să meargă la școală și își oferă, cu bucurie, sprijin pentru întocmirea dosarelor de înscriere a copiilor la grădiniță. Într-o comunitate în care chiar și forțele de ordine au uneori probleme serioase de comunicare, Susana Barbur e primită și tratată cu sufletele și ușile caselor, așa sărăcăcioase cum sunt, deschise larg. "De ce nu îți pui geam la casă. Vino mâine pe la grădiniță să vedem cum găsim o bucată de sticlă", îi spune lui Iosif Adam, capul unei familii cu cinci copii, din care trei la grădiniță. "Tu câți ani ai? 15? Și mergi la școală? Că așa mi-ai promis. De ce nu mergi? În septembrie să vii la mine, să vedem cum te înscriem din nou la o școală", îi "aruncă", din mers, unui adolescent pe care îl vede pe ulițele cartierului. Romii se strâng ciorchine în jurul ei și îi ascultă cu sfințenie vorbele. De această dată a adus-o cu ea și pe Ioana Zaharia, cea mai tânără colegă, pentru că trebuie asigurat și schimbul de generații.

"Susana Barbur este o femeie deosebită, cu mult elan și mult tact. A lucrat foarte mult cu copiii romi. Cred că în cazul ei vorba cu 'omul sfințește locul'" se potrivește cel mai bine. Îmi amintesc că a fost un program, în urmă cu câțiva ani, în care au fost implicate nouă grădinițe din județ. În acest program, timp de o lună, toți copiii care frecventau cursurile grădinițelor primeau o masă caldă. Erau și alte implicații educaționale, pentru atragerea copiilor, dar au fost aceleași condiții și aceleași materiale didactice în toate cele nouă grădinițe. La sfârșitul lunii, am fost să văd cum s-a implementat programul și cel mai mult mi-au plăcut copiii de la Grădinița numărul 3 din Jibou. Peste tot pe unde am mers, le duceau ciocolățele. La Jibou, fără ca Susana să le spună ceva, când au văzut ciocolata, s-au ridicat toți în picioare, de undeva a apărut o coroniță de hârtie pe care mi-au dat-o să mi-o pun pe cap și au început să cânte "La mulți ani!". Mi s-a explicat mai apoi că primeau ciocolată atunci când era ziua cuiva și au crezut că e ziua mea. Susana este 'flacăra' care duce înainte schimbarea", susține Rita Rozs, inspector școlar pentru minorități.

* "Vreau să meargă la școală, să nu ajungă ca mine"

În Jibou sunt cunoscuți drept "țiganii de pe Cărămidarilor". Și asta pentru că primele familii de romi s-au stabilit aici după Primul Război Mondial, pentru că dealul de la periferia orașului conținea o argilă roșie, bună pentru fabricat cărămizi. Vremurile însă s-au schimbat și, așa cum spune Romeo Lăcătuș, unul din liderii actuali ai comunității, numărul romilor a crescut, ajungând în prezent la peste 1.000 de persoane, iar terenul de unde se lua materia primă pentru cărămidă a fost ocupat de casele nou construite. În plus, sistemul actual de acordare a ajutoarelor sociale a făcut ca din cei 870 de romi înregistrați de statistici în oraș, un total de 520 să beneficieze de bani de la statul român. O comunitate de "asistați", fără apă curentă — de fapt cu o singură fântână în întreg cartierul, cu toaletele în curte — asta pentru cine are, cu străzi de pământ și case sărăcăcioase. Romii de pe Cărămidarilor bat pădurile să supraviețuiască. Când sunt ploi umblă după melci, după hribi, pe urmă după plante medicinale. Trăiesc cum pot.

Iosif și Rodica Adam sunt un cuplu tânăr din comunitatea de romi din Jibou. Ambii au câte 28 de ani și au absolvit, fiecare, doar cinci clase. Rodica a fost mai ambițioasă și reușit să învețe să scrie și să citească. Iosif nu s-a spetit cu învățatul, așa că, și după cele cinci clase este analfabet, motiv pentru care — recunoaște și el — are dificultăți în a-și găsi un loc de muncă mai bine plătit. Mai lucrează cu ziua, uneori merge la strâns de fier vechi sau ciuperci, însă câteodată trebuie să muncească și acolo unde îl trimite primăria, pentru că, așa cum spune fiica lor, Casiana, el "lucrează" de fapt "la social". Iosif și Rodica au împreună cinci copii și locuiesc cu toții într-o cameră modestă, dar curată. Cel mai mic este Sorin Ricardo, ce are puțin peste doi ani și la toamnă va merge la grădiniță. Îl urmează Cristian Iosif — patru ani, Alexandra Larisa — cinci ani și Andreea Casiana — șase ani, toți trei înscriși la grădiniță. Casiana va merge la toamnă în clasa pregătitoare, urmând-o pe Maria Denisa, ce are opt ani și trece în clasa a doua. "Vreau ca toți copiii mei să meargă la școală, să nu ajungă ca mine", spune Iosif.

Diversele forme de ajutoare sociale le aduc, lunar, 1.100 de lei în casă, la care se adaugă 150 de lei din tichetele sociale pentru cei trei copii de la grădiniță. În cazul familei Adam, tichetele sociale chiar pot face diferența între a lua sau a nu lua cina într-o seară când banii din ajutorul social s-au sfârșit.

Familia Naghy are trei copii la grădiniță și o fetiță la școală, Roberta — clasa a I-a, merge pe clasa a II-a. Mai este Natalia, ce are șase ani, și doi băieți, Gabriel și Luca, ce au cinci ani, respectiv trei ani și jumătate. Familia pare a fi mai "înstărită": au patru porci, unul mare și trei mici. "Un pic de școală, iar când îs mai mari și un pic de servici cu școală, că dacă au școală trebuie să meargă și la servici", cam asta e filosofia bunicii Nataliei despre școală.

Potrivit unui raport al Băncii Mondiale din aprilie 2010, România ar câștiga un miliard de euro anual în productivitate crescută și taxe, dacă cei mai săraci cetățeni ar fi mai bine educați. Conform aceluiași raport, cetățenii de etnie romă care au mai mulți ani de educație formală pot câștiga semnificativ mai mult decât cei care au absolvit doar patru clase; în România, cei care termină și ciclul gimnazial pot câștiga cu 144% mai mult.

* Copiii romilor din Pustă Vale n-au ursuleți de pluș

Cea mai mare comunitate de romi din Sălaj este cea din Pustă Vale, o localitatea arondată orașului Șimleu Silvaniei. Ultimul recensământ, cel din 2011, spune că doar ceva mai mult de 700 de cetățeni de etnie romă ar locui acolo. În realitate, numărul lor este cu mult mai mare. Există voci care spun că ar număra chiar mai mult de 3.000 de persoane. Spre deosebire de comunitatea din Jibou, dependentă în mare parte de ajutoarele sociale din partea statului, romii din Pustă sunt comercianți cunoscuți, ocupându-se de tranzacții 'cu pene', fier vechi, miez de nucă și multe altele. Au trecut, de-a lungul timpului, de la căruțe cu coviltir la dubițe de transport marfă și de la bordeie de lut la vile impunătoare de cărămidă, majoritatea netencuite la exterior. Numărul mare de persoane din comunitate determină și un număr mare de copii preșcolari, din care, la început anul școlar 2015-2016 doar 90 frecventau grădinița ce funcționează la subsolul unei biserici penticostale. Din februarie însă, lucrurile au luat o turnură neașteptată, numărul copiilor înscriși fiind, pentru viitorul an școlar, de aproape 180.

"Noi am început anul școlar 2015-2016 cu un număr de 90 de copii, repartizați în trei grupe de studiu: grupa mare, mijlocie și mică. La finele acestui an școlar avem șase grupe de copiii, adică 179 de copii. Din martie până în prezent s-a suplimentat cu trei grupe. În anul școlar 2016-2017 avem cinci grupe aprobate și înscriși câte 30 de copii în fiecare grupă, deci sunt completate absolut toate locurile. În acest moment nu mai avem niciun loc vacant la grădinița Pustă. Dacă apar de acum înainte până în toamnă cereri, în funcție de numărul de cereri vom solicita deblocare de locuri și suplimentare de grupe, ca anul trecut. Legea permite, la grădiniță, înscrierea tot timpul anului școlar. Ei pot să vină și în aprilie și în ianuarie să se înscrie. Din cei înscriși până acum, numai 12 beneficiază de prevederile Legii 248", afirmă Cosmin Porcar, directorul Școlii "Horea" din Șimleu Silvaniei, școală de care aparține grădinița din Pustă Vale.

Directorul recunoaște că, în ceea ce privește numărul redus de beneficiari ai Legii 248, situație e oarecum ciudată și are, în opinia sa, mai multe explicații.

"Motivele? Din punct de vedere al legii, s-ar încadra mai mulți. Mi-au spus și cei din Pustă că nu și-au făcut hârtii, n-au depus dosare la primărie fiindcă sunt plecați de-acasă sau din alte motive. Am vorbit cu bulibașa lor de acolo și mi-a zis că nu și-au făcut dosare. Noi, în acest moment, avem 12 copii pe care ni i-a cerut primăria să le raportăm prezența. În februarie a fost un singur copil. (...) Am o vagă bănuială că este vorba și despre acel proiect de lege despre care se vorbea, cu indemnizația de îngrijire a copilului, de care vor beneficia și mamele care nu au stagiu de cotizare. Suma mi-a dat de gândit, pentru că romii m-au întrebat la un moment dat când urmează să primească bani mai mulți — 1200-1500 lei. Au crezut că dacă își trimit copiii la grădiniță primesc sume mult mai mari. În plus, ce i-o mai mânat e proiectul european prin care 14 familii au primit, anul trecut, câte o pungă consistentă cu alimente, săptămânal. Dar proiectul s-a finalizat în decembrie. (...) Romii au perioadele de frecvență, din noiembrie, când se lasă frigul și nu mai pot umbla prin țară, până în martie. Deci atunci a fost dezastrul general. Am fost invadați efectiv. Când a dat căldura în aprilie, ei deja au început să se rărească", adaugă Cosmin Porcar.

Inspectoarea școlară Rita Rozs crede, la rândul ei, că principala problemă e legată de condiționarea prezenței pentru acordare tichetelor de 50 de lei.

"Se simt legați prin faptul că este o condiție de prezență și atunci mai bine nu fac dosarul pentru a primi banii", susține aceasta.

Cei 50 de lei au valori cu totul diferite în cele două comunități, din Jibou și din Șimleu Silvaniei. La Pustă Vale, suma nu mai poate fi un motiv suficient pentru a determina o prezență mai bună a copiilor la grădiniță, în acest caz fiind nevoie de o altă strategie sau de alte măsuri complementare pentru a determina părinții să-și trimită micuții la învățământul preșcolar. Poate e nevoie și de oameni care să "sfințească locul", dar și de un spațiu corespunzător.

"Copii aceștia de aceea vin la grădiniță, să învețe ceva. Prin aceste metode, noi încercăm să-i civilizăm. Indiferent de etnie, orice copil, la vârsta de trei ani încă trebuie să învețe foarte mult, ca să ajungă acolo încât să se comporte civilizat, mai ales în cazul acestor copii romi. N-o să uit niciodată. Eu am făcut o tabără interculturală în 2008, printr-un proiect european, și i-am dus pe copiii de romi la Pădurea Neagră. Am dus și copii din Pustă. Era mare lucru că mi-au dat voie să le iau copii. Au fost 10 din Pustă, 10 din Dragu, 10 din Cheud, 10 din Boghiș și din alte școli. Ce am observat și ce este interesant este că imediat ce au intrat în tabără, cu condiții civilizate, cu patru în cameră dar cu paturi separate și mâncare foarte bună, să știți că la început s-au pus în același pat toți patru. Colega mea nu-i găsea și s-a speriat, până să intre mai bine în cameră și să-i vadă pe toți patru într-un pat, pentru că așa erau obișnuiți acasă. Sau, la început, au mâncat pasta de dinți. Dar pe când au plecat știau să folosească tot și le plăcea mâncarea gătită, că la început au zis că le dau otravă. Toată lumea a zis că mâncarea e foarte bună, dat ei mi-au cerut la început pâine cu salam sau pâine unsă cu gem și în tabără se servea numai la masa de dimineața salam și gem. La prânz și cină era ciorbă și felul doi. Dacă primele două zile cei din Pustă plângeau continuu, fetele n-au mai vrut să plece vineri", rememorează Rita Rozs.

În plus, comunitatea din Pustă Vale se confruntă în prezent și cu o altă problemă: lipsa spațiului, în cazul în care toți cei 180 de copiii înscriși ar veni la grădiniță. Primarul din Șimleu Silvaniei, Septimiu Țurcaș, reales recent pentru un patrulea mandat în fruntea orașului, are în vedere acest aspect și propune unele soluții.

"Noi, în comunitatea din Pustă întâmpinăm câteva probleme destul de mari, în sensul în care, nefiind educați, în momentul în care încerci să-i recenzezi, te trezești că nu-i găsești. În realitate, după părerea mea, sunt acolo aproximativ 2.500 de romi. Când te duci să-i recenzezi, găsești probabil 2.000. Sunt unii care pur și simplu nu își fac carte de identitate. (...) Noi trebuie să ne mobilizăm astfel încât să putem să creăm încă o locație pentru școlarizare. Pe fonduri europene nu există finanțări de clădiri noi, așa că ne-am gândit la reabilitarea fostei grădinițe, care nu arată bine deloc. Am dispus o radiografiere a situației lor. Cu un profesor universitar de la Cluj-Napoca ne-am întâlnit, pentru a vedea probleme lor, trebuie să iasă niște soluții. Vrem să mergem pe o finanțare pe fonduri europene, pe comunități defavorizate, în care unul dintre elemente, cel educațional, să fie și reabilitarea acelei grădinițe. Sper că, până la urmă, Ministerul Învățământului va interveni, așa cum și-a propus, astfel încât în asemenea situații, în care copiii sunt din ce în ce mai mulți, să finanțeze crearea de noi locații. Din punct de vedere al orașului, e destul de greu să finanțezi o clădire nouă. Copiii ăștia există și trebuie să se educe", crede primarul.

Nu de aceeași părere este inspectorul școlar pentru educație timpurie, Valentina Souca, care crede că cel mai eficient ar fi ca școala și grădinița să funcționeze în clădiri apropiate.

"Există varianta cu școala veche. E în mijlocul comunității, unde le duci pe aceste femei vulnerabile, educatoarele. Șoseaua e asfaltată doar până la biserică. Mă întreb cine va merge (până la vechea grădiniță-n.r.)? Din punctul meu de vedere, cea mai bună soluție ar fi ca grădinița să fie parte a școlii din Pustă, să se pună un modul — cred că din punct de vedere al costurilor n-ar fi o problemă. În plus, sunt costurile reabilitării acelei școli, care este într-un stadiu de degradare maxim, n-are nicio facilitate, deja cresc buruieni înăuntru. Din punct de vedere al costurilor, cred că un modul în care să ai patru săli de grupă în interiorul acelei incinte care reprezintă școala, care are deja niște reguli, este soluția care ar putea să justifice o continuare a programului sau să eficientizeze programul", afirmă Valentina Souca.

În opinia sa, școala din Pustă Vale, care are deja niște reguli clare, ar putea ajuta la stabilirea unora similare și pentru grădiniță, deoarece în prezent, în clădirea de la subsolul bisericii, situația e uneori scăpată de sub control.

"Este o situația aberantă pe care trebuie să o schimbăm, cu sprijinul autorităților locale — că până la urmă rețeaua școală e făcută de către autoritățile de acolo. Există o școală în comunitate, construită pe niște module. Acea școală are deja niște reguli. Sunt profesori, sunt și niște bărbați acolo, la un moment dat s-a reușit să se instituie regula să se vină până la ora 8.00, se închide poarta, se lasă copiii acasă la 12.00. Dincoace, nu există nicio regulă", susține Valentina Souca.

Până în septembrie, problema spațiului ar trebui să fie rezolvată, într-o formă sau în alta.

* În loc de epilog

S-au strâns și copiii din grupa Susanei Barbur. Din 27 câți sunt înscriși la grădiniță, 15 sunt de etnie romă și 12 sunt români. Unii copii de romi n-au mai ajuns la festivitate, pentru că pur și simplu părinții nu avut bani pentru hăinuțe de sărbătoare. De la boxele unui calculator sună spart ritmurile unui vals. Pentru copii, chiar nu contează acuratețea sunetului, ei fiind atenți la îndemnurile educatoarei și la pașii de vals. Fiecare orbitează în jurul unui scăunel și are în mână un ursuleț de pluș, căruia i-a cusut o fustă de pânză. "Hai, învârtiți-vă pe după scaune. Aveți grijă să nu vă împiedicați!", se aude glasul educatoarei, ce ține la rândul ei, în mână, un ursuleț maro cu fustă roșie. Casiana dansează fericită, uitând pentru câteva clipe de greutăți și de camera micuță în care trăiește împreună cu părinții și cei patru frați. Zâmbește și pare a ignora complet faptul că, deși are gentuță și ciorapi Hannah Montana, a trebuit să renunțe la săndăluțe, iar acum dansează într-o pereche de șlapi roz. Copiii nu se sfiesc să le dea ursuleților și câte un sărut de bun rămas, iar la final se strâng toți lângă educatoare, ca puii în jurul cloștei, pentru ultima poză de grup. Adio grădiniță!

* P.S. În Sălaj, din cei aproximativ 6.200 de copii care au frecventat grădinița în anul școlar 2015-2016, aproape 1.000 au fost declarați eligibili pentru a primi tichete sociale de 50 de lei, potrivit unei statistici realizate de Inspectoratul Școlar, pe baza datelor primite de la unitățile de învățământ preșcolar din județ. Dacă în februarie, prima lună de aplicare a Legii 248/ 2015 privind stimularea participării în învățământul preșcolar a copiilor provenind din familii defavorizate, puțin peste 40% din copiii eligibili au beneficiat de tichetele sociale, în martie procentul a crescut la 70%, iar în aprilie și mai a ajuns aproape de 85%.

Material realizat în cadrul Burselor de Jurnalism Civic, în memoria Oanei Livadariu, ediția 2016. Bursele sunt oferite de Asociația OvidiuRo și The Alex Fund în scopul informării publicului cu privire la necesitatea accesului la educația preșcolară pentru cei mai săraci copii din România.

AGERPRES/(A — autor: Sebastian Olaru, editor: Diana Dumitru, editor online: Irina Giurgiu)

Etichete:
Conținutul website-ului www.agerpres.ro este destinat exclusiv informării publice. Toate informaţiile publicate pe acest site de către AGERPRES sunt protejate de către dispoziţiile legale incidente. Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea, precum şi orice modalitate de exploatare a conţinutului acestui website. Detalii în secţiunea Condiții de utilizare. Dacă sunteţi interesaţi de preluarea ştirilor AGERPRES, vă rugăm să contactați Departamentul Marketing – marketing@agerpres.ro.

Utilizarea secţiunii Comentarii reprezintă acordul dumneavoastră de a respecta termenii şi condiţiile AGERPRES în ceea ce priveşte publicarea comentariilor pe www.agerpres.ro.

Comentează


Articole recomandate


Știrile momentului

Știri recente din Social

Cele mai citite din Social

Tu actualizezi lumea.

Ai filmat sau fotografiat un eveniment ieșit din comun? Noi îţi publicăm știrea.

Află mai multe