REPORTAJ Bihor: Un tânăr din Hidișelul de Sus a înființat o livadă superintensivă de meri și peri unică în țară

 •  Social
7131 afişări

Un tânăr bihorean de doar 24 de ani din satul Hidișelul de Sus, Francesco Tommasi, a înființat, pe o suprafață de 20.000 de metri pătrați, o livadă superintensivă de măr și păr cu o densitate de plantare de peste 6.000 de pomi la hectar, unică în țară.

803a9ba7-d790-45f3-b661-023d6087158a

Distanța dintre pomi este de numai 30 de centimetri pe rând și de 2,8 — 3 metri între rânduri. Un record, spun specialiștii, în condițiile în care nicio livadă superintensivă din România nu depășește 3.200 de pomi plantați pe un hectar.

"Mă uitam odată, în urmă cu aproape șase ani, la emisiunea Viața satului și mi-a venit ideea să-mi fac o mică livadă. Imediat după emisiune m-am dus în pădure și-am luat patru pruni sălbatici, i-am plantat în grădină și i-am altoit așa cum văzusem la televizor. Nu s-a prins decât unul, dar am fost mândru de reușita mea. După aceea am început să probez soiuri, să amenajez câteva rânduri în spatele casei, iar astăzi am început să înființez livezi și pentru alții", a spus, pentru AGERPRES, Francesco Tommasi.

Absolvent al Facultății de Științe Economice din Oradea, secția Management, master Afaceri Internaționale, Francesco Tommasi este și student în anul trei la Horticultură. Din pasiunea pe care susține că și-a descoperit-o recent. Cu toate că tatăl său, Novello, un italian de meserie constructor, căsătorit în 1990 cu Otilia, o româncă din Hidișelul de Sus, pretinde că tânărului i-a plăcut de mic agricultura.

În timpul vacanțelor petrecute în Italia, el a fost fascinat de culturile unor experimentați horticultori din peninsulă.

"Tatăl meu provine din regiunea Veneto unde am învățat agricultura, dar și în regiunea Valdinon — Trento, o zonă pomicolă cu peste cinci mii de producători. Acolo se dă ora exactă în pomicultură în lume. Emblema zonei este mărul Melinda. Am fost fascinat de ceea ce reușesc acești oameni să facă. Acolo mi-a venit ideea să-mi fac și eu o livadă superintensivă aici la Hidișel. Una dintre scânteile care m-au pornit pe drumul agriculturii au fost și părinții mei care m-au susținut mult", a afirmat Francesco.

Așa s-a născut livada superintensivă din spatele casei din Hidișel. Materialul săditor l-a adus direct din Italia, iar pe cele două hectare de teren a plantat trei soiuri de mere și unul de pere.

Conferențiar dr. ing. Aurel Bunea, horticultor, spune că tehnologia folosită de tânărul Francesco pare să fie unică în România. Pe vremea comuniștilor s-a încercat un experiment similar la piersic, doar că cea mai mică distanță dintre pomi folosită de specialiștii acelor timpuri a fost de 50 de centimetri, mai puțin neîndrăznind nici ei, potrivit horticultorului.

De ce a ales Francesco sistemul superintensiv? Cu merii și perii aliniați pe un sistem de palisare, tunși uniform, la aceeași înălțime? În primul rând, după cum tânărul a precizat, pentru că nu a avut la dispoziție un teren mai mare comasat și, în al doilea rând, sistemul superintensiv este mult mai eficient, iar fructele sunt de calitate.

"La câți pomi am eu, în sistemul clasic aveam nevoie de cinci-șase hectare. Se scad motorina, soluțiile de stropit. Se reduc costurile cu tăierile, stropirile sunt mult mai țintite, pentru că sunt slabe șanse ca echipamentele cu care stropești să ajungă până în vârful pomilor în sistem clasic, iar la cules, este mult mai ușor de cules într-o livadă intensivă. Cel mai important aspect la o livadă intensivă este calitatea fructelor. Pentru că sunt foarte multe axe centrale pe care vin ramurile de rod în mod direct. Pomii nu au foarte multe fructe, dar fiind mai puține au o calitate mult mai mare, la formă dar și mai ales la gust. Noi avem mere cu gust", a spus Francesco Tommasi.

Conform acestuia, livada superintensivă este o altă lume față de pomicultura în sistemul clasic.

"Este o altă lume pentru că este nevoie de mult mai multă acuratețe. Într-o livadă clasică, dacă ai tuns greșit o ramură, nu e așa o tragedie, mai ai una deasupra. Aici, dacă ai tuns o ramură pe care nu trebuia, ți s-a dus un etaj, ai pierdut trei-patru kilograme de pere timp de trei ani. Pentru că ramura are nevoie de un an pentru a crește, un alt an pentru a da formațiunile de rod, abia în al treilea an face flori și fructe. Tăierile sunt foarte importante. În sistemul superintensiv se pot alege ramurile care vor face rod, nu toate ramurile de rod fac fructe mari. Este știință aplicată. Livada superintensivă este mult mai performantă, dar este nevoie de un volum mult mai mare de cunoștințe", mărturisește tânărul horticultor.

În rezumat, spune el, astăzi este vorba de reducerea volumului de muncă, un control mai bun al bolilor și dăunătorilor și calitatea fructelor.

În 2012, Francesco a accesat Măsura 112, Instalarea tinerilor fermieri, și a obținut circa 32.000 de euro fonduri europene nerambursabile. Cu banii primiți și-a înființat o stupină, și-a achiziționat toate utilajele necesare pentru livadă și și-a modernizat exploatația pomicolă.

Sistemul de irigare conceput de el poate rivaliza cu cel folosit de specialiștii Casei Olandeze a Pomicultorului pe lotul demonstrativ de la Institutul de Cercetare — Dezvoltare pentru Pomicultură Mărăcineni, Argeș, unde olandezii au înființat recent o exploatație model cu scopul de a-și găsi clienți printre fermierii români care să investească în tehnologia olandeză de cultivare a pomilor fructiferi. Sistemul de irigare este conectat la un panou de comandă, iar cantitatea de apă necesară pomilor și perioada de irigare se programează singure.

"Pe lotul demonstrativ, olandezii folosesc un sistem de fertirigare pentru că au un singur soi, au doar măr, însă când ai mai multe soiuri îți trebuie un fertirigator pentru fiecare soi în parte. Nu-i complicat, doar că presupune o investiție mult mai mare", a precizat Francesco.

Livada superintensivă de la Hidișelul de Sus poate obține un vârf de producție de până la 80 de tone la hectar. "Pentru a obține o recoltă bună și de calitate trebuie să cunoști tehnica plantației la milimetru, să faci tratamente mai degrabă preventive, iar dacă stăpânești bine biologia pomilor și tehnologia de întreținere a lor, poți să pleci în concediu, n-ai mult de lucru", a explicat specialistul în horticultură Aurel Bunea.

Francesco Tommasi a ajuns în stadiul în care, pentru cei care doresc, poate să înființeze livezi superintensive și să le predea la cheie, dar și alte echipamente sau linii tehnologice pentru agricultură.

Contrar opiniei multor tineri care se feresc să înceapă o afacere pe cont propriu pentru că spun că nu pot să-și vândă marfa, nu au piață de desfacere, Francesco spune că nu există așa ceva.

"Nu există nu pot, există nu vreau. Eu la 20 de ani m-am dus în piața en-gros din Oradea și mi-am vândut marfa. Nu-i umilitor să stai la piață și să-ți vinzi marfa. M-am dus în piață cu un cântar mic, unul pe care-l aveam pe aici pe acasă. M-am așezat frumos lângă ceilalți care vindeau mere de Satu Mare și Ungaria. Eu am scris: mere de Bihor. La început am vândut câte un kilogram — două, dar după ce oamenii le-au simțit gustul au cumpărat cu lădițele, a trebuit să închiriez un cântar mai mare, apoi i-am trimis acasă, la livadă. Așa mi-am făcut primii clienți permanenți care îmi cumpără fructele direct de acasă", a precizat fermierul.

Pentru a veni în ajutorul fermierilor bihoreni, Francesco Tommasi a devenit membru fondator, alături de nouă cadre universitare, al Asociației pentru Cercetarea și Promovarea Produselor Agroalimentare Crișana și care va avea lansarea oficială în data de 29 iunie. Tânărul se va ocupa de relația cu producătorii autohtoni, asociația având ca scop să susțină verificarea, promovarea și vânzarea produselor de Bihor pentru bihoreni.

Pe acesta nu l-a speriat nici birocrația întocmirii dosarului pentru accesarea fondurilor europene.

"Nu-i nimic complicat. Trebuie să te pui la punct cu actele pe teren și să urmezi pașii indicați. Acum, dacă din banii pe care îi primești, tu îți cumperi mașină sau îți repari casa, atunci... ai o problemă. (...) Nu tot timpul se întâmplă tot ce ne dorim, din cauză de ploi sau boli, dar satisfacțiile sunt foarte mari, mai ales când clienții ne apreciază fructele și sunt mulțumiți, când vin să vadă ce am făcut", susține Francesco.

Întrebat de ce nu a ales să investească în Italia sau să rămână această țară, tânărul horticultor a răspuns: "În Italia, orice ai inventa a inventat deja altul înaintea ta. La noi, în România, e o piață mult prea virgină ca să nu rămâi aici".

AGERPRES/(A — autor: Eugenia Pașca, editor: Nona Jalbă, editor online: Anda Badea)

Etichete:
Conținutul website-ului www.agerpres.ro este destinat exclusiv informării publice. Toate informaţiile publicate pe acest site de către AGERPRES sunt protejate de către dispoziţiile legale incidente. Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea, precum şi orice modalitate de exploatare a conţinutului acestui website. Detalii în secţiunea Condiții de utilizare. Dacă sunteţi interesaţi de preluarea ştirilor AGERPRES, vă rugăm să contactați Departamentul Marketing – marketing@agerpres.ro.

Utilizarea secţiunii Comentarii reprezintă acordul dumneavoastră de a respecta termenii şi condiţiile AGERPRES în ceea ce priveşte publicarea comentariilor pe www.agerpres.ro.

Comentează


Articole recomandate


Știrile momentului

Știri recente din Social

Cele mai citite din Social

Tu actualizezi lumea.

Ai filmat sau fotografiat un eveniment ieșit din comun? Noi îţi publicăm știrea.

Află mai multe
Noul Agerpres