COD GALBEN: 18-06-2025 ora 10 Intre 19 iunie, intervalul orar 12 – 21 se va semnala temperaturi deosebit de ridicate și disconfort termic
Râmnicu Vâlcea, 13 sep /Agerpres/ - În nordul municipiului Râmnicu Vâlcea, pe un deal, la capătul a peste 300 de trepte, se află una dintre cele mai frumoase biserici din judeţ, Cetăţuia, o fostă mănăstire, lăcaş de cult care priveşte de sus valea Oltului până spre Călimăneşti şi dealurile de est ale Râmnicului. I se mai spune şi biserica de pe colină, biserica treptelor sau biserica blestemată.
Cetăţuia îşi datorează renumele de biserică blestemată zilei de 2 ianuarie 1529, zi de iarnă blândă cu temperaturi primăvăratice cum spun cronicile, când nimic nu prevestea drama, mai exact asasinatul care urma să se întâmple.
Galopul de cai care se auzea dinspre Râmnicu Vâlcea şi strigătele disperate i-au făcut pe călugări să iasă afară din chilii şi să vadă ce se întâmplă. Radu de la Afumaţi, împreună cu fiul său Vlad, au intrat în fugă pe poarta mănăstirii, căutând cale de scăpare.
"Există teorii - neconfirmate însă - că de la Cetăţuia ar fi existat un tunel subteran care să fi ieşit în partea cealaltă a Oltului, la schitul Fedeleşoiu. Nu există date în acest sens deşi toată lumea vorbeşte despre acest tunel. Dacă ar fi existat acest tunel, mergând pe ipoteza aceasta, am putea să mergem şi pe varianta că Radu de la Afumaţi căuta un loc de scăpare pe acolo. Dar important este de văzut cum de s-a ajuns la această fugă disperată şi implicit la asasinatul care s-a petrecut în acea zi de 2 ianuarie, chiar în capela mănăstirii", spune Ligia Rizea, sociolog, specialist în patrimoniu.
În Ţara Românească a existat dintotdeauna o rivalitate între două mari familii boiereşti - Craioveştii şi Drăculeştii, similară dramei shakespeariene între familiile Montague şi Capulet. Cele două familii de boieri au dat tronului mai mulţi voievozi dar au generat şi multe conflicte, care adeseori se lăsau cu asasinate fie direct sau fie cu ajutorul Înaltei Porţi.
"Radu ştia foarte clar că trebuie să aibă pace internă între cele două tabere boiereşti mai ales în demersurile sale de asigurare a independenţei ţării în faţa Imperiului. Lucru extrem de greu pentru tânărul voievod şi pentru ambiţiile sale. Radu de la Afumaţi este cunoscut pentru cele mai dese conflicte cu armata otomană şi pentru cele mai dese întreruperi ale domniei sale. Radu şi-a propus astfel, diplomatic, să-i aibă de partea sa şi pe Drăculeşti şi pe Craioveşti, lucru destul de dificil", mai spune Ligia Rizea.
Ocazia se iveşte în 1525, când soţia voievodului, doamna Voica, moare în urma unei boli, iar Radu se îndrăgosteşte de una dintre fetele lui Neagoe Basarab, domniţa Ruxandra.
"Se spune că era una dintre cele mai frumoase prinţese din acea vreme şi mulţi prinţi râvneau la mâna Ruxandrei. Printre aceştia se număra chiar şi Ştefăniţă Vodă al Moldovei, căruia Neagoe Basarab i-a şi promis această nuntă", adaugă Rizea.
Numai că lucrurile au fost date peste cap. Radu de la Afumaţi ştia că prin acest mariaj îi va avea de partea lui pe boierii olteni, Craioveştii, până în acel moment el fiind considerat omul Drăculeştilor. Numai că, prin această nuntă, în loc să calmeze un conflict intern, s-a trezit cu două probleme. Boierii Drăculeşti nu au apreciat această alianţă, pe care au considerat-o trădare, deşi Radu, până în acel moment, le oferise dregătorii şi pământuri.
Dar şi mai mult decât atât, Radu a stârnit gelozia şi furia domnitorului Moldovei. Ştefăniţă s-a pornit din această cauză cu armată asupra Ţării Româneşti, caz unic în istorie, când cele două principate româneşti intră în conflict militar din cauza unei femei.
De două ori, în februarie şi noiembrie 1526, armata moldoveană intră în Ţara Românească cu gândul răzbunării. După mai multe lupte, se ajunge la pace iar Ştefăniţă Vodă primeşte de soţie pe Stana, sora mai mică a Ruxandrei.
"Acest conflict amoros se încheie, însă cel intern, cu boierii Drăculeşti, se adânceşte, boierii îl suspectează pe Radu de trădare şi favorizare a boierilor Craioveşti. Conflictul va duce, într-un final, la asasinatul din 1529", completează Ligia Rizea.
Radu este atras în drumul său spre Craiova de boierii Drăculeşti la o discuţie despre moşii. Aceştia pregătiseră asasinatul la un conac pe drumul Craiovei şi aducerea pe tron a unui domnitor din rândul lor. Radu reuşeşte să scape în primă fază din capcană, dar toate gărzile de corp îi sunt asasinate. Reuşeşte să fugă spre Râmnicu Vâlcea, numai că este prins în scurt timp de boierii Drăculeşti, Neagoe şi Drăgan, la mănăstirea Cetăţuia.
Radu intră în capelă împreună cu Vlad, fiul său, preotul se roagă de boieri să nu facă o nelegiuire în altar, dar ruga lui nu este ascultată, cei doi sunt ucişi pe loc, chiar în capelă.
"Frumoasa domniţă din cauza căreia s-au întâmplat atâtea a devenit soţia domnitorului Radu Paisie, iar după moartea acestuia, se retrage în Transilvania", încheie Rizea.
Se spune că sute de ani sângele domnesc nu a putut fi scos de pe icoanele bisericii. AGERPRES/(AS-autor: Liviu Popescu, editor: Diana Dumitru)
Cetăţuia îşi datorează renumele de biserică blestemată zilei de 2 ianuarie 1529, zi de iarnă blândă cu temperaturi primăvăratice cum spun cronicile, când nimic nu prevestea drama, mai exact asasinatul care urma să se întâmple.
Galopul de cai care se auzea dinspre Râmnicu Vâlcea şi strigătele disperate i-au făcut pe călugări să iasă afară din chilii şi să vadă ce se întâmplă. Radu de la Afumaţi, împreună cu fiul său Vlad, au intrat în fugă pe poarta mănăstirii, căutând cale de scăpare.
"Există teorii - neconfirmate însă - că de la Cetăţuia ar fi existat un tunel subteran care să fi ieşit în partea cealaltă a Oltului, la schitul Fedeleşoiu. Nu există date în acest sens deşi toată lumea vorbeşte despre acest tunel. Dacă ar fi existat acest tunel, mergând pe ipoteza aceasta, am putea să mergem şi pe varianta că Radu de la Afumaţi căuta un loc de scăpare pe acolo. Dar important este de văzut cum de s-a ajuns la această fugă disperată şi implicit la asasinatul care s-a petrecut în acea zi de 2 ianuarie, chiar în capela mănăstirii", spune Ligia Rizea, sociolog, specialist în patrimoniu.
În Ţara Românească a existat dintotdeauna o rivalitate între două mari familii boiereşti - Craioveştii şi Drăculeştii, similară dramei shakespeariene între familiile Montague şi Capulet. Cele două familii de boieri au dat tronului mai mulţi voievozi dar au generat şi multe conflicte, care adeseori se lăsau cu asasinate fie direct sau fie cu ajutorul Înaltei Porţi.
"Radu ştia foarte clar că trebuie să aibă pace internă între cele două tabere boiereşti mai ales în demersurile sale de asigurare a independenţei ţării în faţa Imperiului. Lucru extrem de greu pentru tânărul voievod şi pentru ambiţiile sale. Radu de la Afumaţi este cunoscut pentru cele mai dese conflicte cu armata otomană şi pentru cele mai dese întreruperi ale domniei sale. Radu şi-a propus astfel, diplomatic, să-i aibă de partea sa şi pe Drăculeşti şi pe Craioveşti, lucru destul de dificil", mai spune Ligia Rizea.
Ocazia se iveşte în 1525, când soţia voievodului, doamna Voica, moare în urma unei boli, iar Radu se îndrăgosteşte de una dintre fetele lui Neagoe Basarab, domniţa Ruxandra.
"Se spune că era una dintre cele mai frumoase prinţese din acea vreme şi mulţi prinţi râvneau la mâna Ruxandrei. Printre aceştia se număra chiar şi Ştefăniţă Vodă al Moldovei, căruia Neagoe Basarab i-a şi promis această nuntă", adaugă Rizea.
Numai că lucrurile au fost date peste cap. Radu de la Afumaţi ştia că prin acest mariaj îi va avea de partea lui pe boierii olteni, Craioveştii, până în acel moment el fiind considerat omul Drăculeştilor. Numai că, prin această nuntă, în loc să calmeze un conflict intern, s-a trezit cu două probleme. Boierii Drăculeşti nu au apreciat această alianţă, pe care au considerat-o trădare, deşi Radu, până în acel moment, le oferise dregătorii şi pământuri.
Dar şi mai mult decât atât, Radu a stârnit gelozia şi furia domnitorului Moldovei. Ştefăniţă s-a pornit din această cauză cu armată asupra Ţării Româneşti, caz unic în istorie, când cele două principate româneşti intră în conflict militar din cauza unei femei.
De două ori, în februarie şi noiembrie 1526, armata moldoveană intră în Ţara Românească cu gândul răzbunării. După mai multe lupte, se ajunge la pace iar Ştefăniţă Vodă primeşte de soţie pe Stana, sora mai mică a Ruxandrei.
"Acest conflict amoros se încheie, însă cel intern, cu boierii Drăculeşti, se adânceşte, boierii îl suspectează pe Radu de trădare şi favorizare a boierilor Craioveşti. Conflictul va duce, într-un final, la asasinatul din 1529", completează Ligia Rizea.
Radu este atras în drumul său spre Craiova de boierii Drăculeşti la o discuţie despre moşii. Aceştia pregătiseră asasinatul la un conac pe drumul Craiovei şi aducerea pe tron a unui domnitor din rândul lor. Radu reuşeşte să scape în primă fază din capcană, dar toate gărzile de corp îi sunt asasinate. Reuşeşte să fugă spre Râmnicu Vâlcea, numai că este prins în scurt timp de boierii Drăculeşti, Neagoe şi Drăgan, la mănăstirea Cetăţuia.
Radu intră în capelă împreună cu Vlad, fiul său, preotul se roagă de boieri să nu facă o nelegiuire în altar, dar ruga lui nu este ascultată, cei doi sunt ucişi pe loc, chiar în capelă.
"Frumoasa domniţă din cauza căreia s-au întâmplat atâtea a devenit soţia domnitorului Radu Paisie, iar după moartea acestuia, se retrage în Transilvania", încheie Rizea.
Se spune că sute de ani sângele domnesc nu a putut fi scos de pe icoanele bisericii. AGERPRES/(AS-autor: Liviu Popescu, editor: Diana Dumitru)
Urmăreşte ştirile AGERPRES pe WhatsApp şi pe GoogleNews
Conținutul website-ului www.agerpres.ro este destinat exclusiv informării publice. Toate informaţiile publicate pe acest site de către AGERPRES sunt protejate de dispoziţiile legale incidente. Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea, precum şi orice modalitate de exploatare a conţinutului acestui website. Informaţiile transmise pe www.agerpres.ro pot fi preluate, în conformitate cu legislaţia aplicabilă, în limita a 500 de semne. Detalii în secţiunea Condiţii de utilizare. Dacă sunteţi interesaţi de preluarea ştirilor AGERPRES, vă rugăm să contactaţi Direcţia Marketing - marketing@agerpres.ro.