Vezi mai mult
Vezi mai putin

Urmareste

Modifică dimensiunea fontului:

Baia Mare, 3 sep /Agerpres/ - În zona etnografică botezată de culegătorii de folclor Ţara Lăpuşului, din judeţul Maramureş, gastronomia tradiţională cu influenţe din bucătăria ungurească s-a păstrat de sute de ani datorită respectului pe care ţăranii îl au pentru tradiţie.

Profesoara de geografie Marioara Rozica Bott din oraşul Târgu Lăpuş a încercat, de-a lungul anilor, să descopere tainele gastronomiei lăpuşene, studiind specificul zonei dar şi istorii vechi şi uitate care fac parte din trecutul comunităţi.

Ea susţine în cartea ''Vacanţă în ţara Lăpuşului' că gastronomia ocupă un loc important în viaţa localnicilor din această zonă mirifică a Maramureşului, iar proprietarii pensiunilor turistice şi agroturistice încearcă să introducă în meniuri mâncărurile tradiţionale pentru a le face cunoscute, dar şi pentru a le salva de la dispariţie.

'Greu de explicat cum oamenii din satele şi cătunele Lăpuşului, peste 20, au reuşit să păstreze tradiţiile neschimbate, dar şi o bucătărie plină de multe nume originale cum rar se întâlneşte în Maramureş. Am descoperit că mai fiecare sat are un specific culinar, un nume dat preparatului care pare a se îmbina cu o anumită filozofie de viaţă. Partea bună e că majoritatea pensiunilor au realizat importanţa meniurilor tradiţionale renunţând la mâncărurile specifice unui restaurant sau motel urban. Atât românii, cât şi străinii sunt încântaţi să guste din preparatele tradiţionale. Chiar există o categorie de turişti care vin special în Maramureş pentru a se înfrupta din aceste bucate', explică pentru AGERPRES Marioara Rozica Bott.

În satele lăpuşene, specialitatea casei a rămas 'tocana', adică mămăliga cu brânză de oi, clădită în pături succesive cu brânză şi felii mici de slănină prăjită. Tocana, spun gospodarii, mai poate fi servită ca mic dejun sau după o dimineaţă de coasă, cu urdă, smântână sau caş de oaie feliat, în funcţie de preferinţe.

Tot la mic dejun, dar ca desert, e 'plăcinta creaţă' cu caş, cu brânză de burduf sau cu urdă, la care se mai poate adăuga mărar sau cozi de ceapă verde, îndeosebi primăvara, când ceapa e fragedă. Plăcinta e un foarte bun aliment şi pentru zilele lungi a posturilor religioase de peste an, când se poate umple cu cartofi, varză sau dulceaţă, în funcţie de preferinţe.

De la micul dejun e aproape nelipsită în dimineţile răcoroase 'ratâta', adică omleta cu slănină prăjită, lângă care se pune neapărat ceapă bătută în ştergar. Albă ori roşie, ceapa completează aroma unei omlete gustoase şi hrănitoare, asigurând energia necesară celor care merg la munca ogorului... sau turistului care preferă să urce pe munte.

Nelipsitele sarmale sunt mereu prezente în meniu ţăranilor, dar şi a pensiunilor. Sarmalele pregătite cu carne de porc sau păsat, cunoscute sub numele de 'curechi', sunt unul dintre preparatele mereu prezente pe masa locuitorilor din zona Lăpuşului.

La loc de cinste în majoritatea gospodăriilor din Maramureş, dar şi-n satele din zona Lăpuşului, indiferent de sezon rămâne fasolea frecată, asezonată cu ceapă, murături, gogoşari, varză murată sau alte acrituri. E servită indiferent de anotimp, asortată cu afumătură de porc, slăninuţă şi cârnaţi de casă.

Ciorbele, cunoscute sub numele de 'zamă', pregătite cu rântaş, smântână şi carne de porc, afumătură sau cârnaţi fac mereu deliciul meselor de zi cu zi. Primăvara, gospodinele pregătesc pentru masa de prânz 'zama de şelate', cu un gust acrişor obţinut prin adaosul de oţetului de mere, dar şi 'îndulcită' cu smântână. În zilele mohorâte de toamnă sau în cele friguroase de iarnă se prepară 'ciorbă de afumătură cu moare de varză'.

În zilele de duminică, dar şi în multele sărbători religioase, gospodinele pregătesc supa de pui cu 'tojmagi', adică tăiţei de casă, papricaş sau 'îngroşală de pui'. Ca desert, aproape la orice masă din zilele de duminică sau de sărbători se servesc 'pancovele' sau gogoşile pudrate cu zahăr praf ori umplute cu dulceaţă, ce se topesc în gură.

În urmă cu ani buni, ţăranul din Maramureş când mergea la cositul fânului, în traistă avea pe lângă glaja cu horincă, pită coaptă pe vatră, slană şi ceapă. Acest obicei culinar mai poate fi întâlnit la ţăranii din cătunele montane, dar a fost preluat cu succes şi în unele pensiuni rurale dar şi în hoteluri din oraşe. AGERPRES/(AS-autor: Leontin Cupar, editor: Diana Dumitru)

Conținutul website-ului www.agerpres.ro este destinat exclusiv informării publice. Toate informaţiile publicate pe acest site de către AGERPRES sunt protejate de către dispoziţiile legale incidente. Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea, precum şi orice modalitate de exploatare a conţinutului acestui website. Detalii în secţiunea Condiții de utilizare. Dacă sunteţi interesaţi de preluarea ştirilor AGERPRES, vă rugăm să contactați Departamentul Marketing – [email protected].

Utilizarea secţiunii Comentarii reprezintă acordul dumneavoastră de a respecta termenii şi condiţiile AGERPRES în ceea ce priveşte publicarea comentariilor pe www.agerpres.ro.

Monitorizare
Setări

DETALII DESPRE TINE

Dacă ai cont gratuit te loghezi cu adresa de email. Pentru a crea un cont gratuit accesează secțiunea “Crează cont”.

Dacă ai cont plătit te loghezi cu username. Pentru a vă crea un cont plătit vă rugăm să contactați:

Dacă nu puteți vizualiza această știre, contactați echipa AGERPRES pentru a vă abona la fluxurile de știri.