Timişoara, 6 aug /Agerpres/ - Mănăstirea Săraca din localitatea timişeană Şemlacu Mic devine neîncăpătoare pentru miile de pelerini care ajung aici la hramul ''Schimbării la Faţă a Domnului'', iar gazdele au grijă ca fiecare oaspete să primească câte-o porţie de sărmăluţe de post, cu orez sau cu carne de peşte, pentru că în această zi este dezlegare.

'Noi facem mâncare de post(...) de obicei sunt sărmăluţe cu orez, morcov şi ciuperci, dar şi sărmăluţe umplute cu carne de peşte', a menţionat unul dintre monahii de la Mănăstirea Săraca.

Ileana Cucuţ, una dintre credincioasele care aduce sărmăluţe de post, ne dezvăluie secretele uneia dintre reţetele sale. 'Eu fac sarmalele din patru verze murate, foarte bine spălate, curăţate. Într-o cratiţă mare punem uleiul, adăugăm 10 cepe tocate mărunt şi puţină apă, până când ceapa devine sticloasă şi aurie. Adăugăm piperul măcinat, apoi boia dulce, 1 kg de morcov curăţat şi tocat şi continuăm să amestecăm până se înmoaie şi morcovul. Apoi adăugăm orezul pe care-l amestecăm cu compoziţia călită. Separat, curăţăm cam 1/2 kg de ciuperci, le spălăm şi le tocăm mărunt şi le adăugăm în cratiţă. Lăsăm încă vreun sfert de ceas pe foc. Putem să punem şi condiment pentru cartofi sau pentru carne, care vor face sărmăluţele mai gustoase. Lăsăm apoi compoziţia să se răcorească, umplem foile de varză şi căutăm o oală largă. Punem un strat de frunze de varză, apoi aşezăm sarmalele, umplem oala cu apă, punem şi 2-3 foi de dafin şi lăsăm la foc blând până se înmoaie frunza de varză. Apoi, le scoatem şi vom servi câte 3 bucăţi pe farfurioară pentru fiecare porţie', spune doamna Ileana.

Tot de la ea aflăm şi reţeta de sarmale cu carne de peşte. 'Avem nevoie de vreo 3-4 kg de peşte (pangasius ne scuteşte de oase), îl dăm prin maşina de tocat carne. Într-o cratiţă călim 10 cepe, 1 kg de morcov tocat, condimentăm cu piper, boia dulce, adăugăm peştele măcinat, orezul şi apa şi lăsăm cam 10 minute pe foc. Apoi umplem foile de varză cu compoziţia şi punem la foc până se înmoaie varza', spune doamna Ileana.

Pe lângă porţiile pe care credincioşii le aduc sau se prepară în mănăstire, mai sunt şi firme de catering care distribuie produse alimentare de post.

Primii pelerini au ajuns deja la mănăstire din ajunul sărbătorii, au stat toată noaptea la priveghi. Sunt veniţi de pretutindeni, din Bihor, Sibiu, Hunedoara, Maramureş şi din ale părţi ale Banatului. În linişte, se roagă la Icoana Maicii Domnului făcătoare de minuni, numită ajutătoare şi vindecătoare.

Dintre toate lăcaşurile de cult din Timiş, Mănăstirea Săraca este cel mai vechi, originile lui datând din secolele XIII- XIV. După părerile unor istorici, ţinând seama de vechimea stratului de pictură, mănăstirea ar fi fost zidită în secolele al XVI-lea - al XVII-lea, dar din analiza documentelor istorice reiese că între anii 1270 şi 1271 aici se desfăşura o bogată activitate, a precizat stareţul mănăstirii Constantin Vîntu.

Cu ocazia restaurării s-a găsit pisania care consemnează refacerea picturii până în anul 1778, când împăratul Iosif al II-lea a desfiinţat mai multe mănăstiri româneşti pe care le-a trecut în proprietatea statului.

Sfântul lăcaş nu a avut obiecte de cult şi de artă de mare valoare, ci doar o icoană a Maicii Domnului, care a fost furată de cinci ori, dar de fiecare dată, peste doar trei zile de la jaf, icoana reapărea la locul său din mănăstire. Ultima dată când s-a încercat sustragerea icoanei, aceasta s-a făcut atât de grea, încât răufăcătorii nu au putut să o mai transporte şi au fost obligaţi să o lase acolo. Din această cauză, credincioşii i-au spus Săraca. La această icoană a Maicii Domnului făcătoare de minuni s-au tămăduit mulţi creştini, spun călugării de aici. AGERPRES/(AS - autor: Otilia Halunga, editor: Adrian Drăguţ)