COD GALBEN: 03-06-2025 ora 10 Intre 3 iunie, ora 12 – 3 iunie, ora 23Fenomene vizate se va semnala 3 iunie, ora 12 – 3 iunie, ora 23Fenomene vizate COD GALBEN: 03-06-2025 ora 10 Intre 4 iunieFenomene vizate se va semnala 4 iunieFenomene vizate
Târgu Mureş, 4 iul /Agerpres/ - În urmă cu 111 ani, în 4 iulie 1904, primarul de numele căruia se leagă Târgu Mureşul modern, Bernády György, prezenta membrilor Comisiei Juridice întruniţi în vechea clădire a primăriei, planurile sale îndrăzneţe, care aveau să schimbe definitiv faţa vechiului târg de provincie şi să îl facă un oraş elitist în doar 10 ani.
În acea şedinţă, Bernády György, care se afla de doi ani în fruntea oraşului - fiind ales în 1902 - a prezentat viziunea sa despre cum ar dori să arate târgul, cuprinzând toate aspectele vieţii: construirea abatorului public, achiziţionarea terenului pentru şcoala de cadeţi, spitalul militar, cazarma de pompieri, şcolile orăşeneşti, construirea fabricii de cărămidă, înfiinţarea a trei posturi de gardă şi a unui spital al săracilor, realizarea canalizării şi a reţelei de alimentare cu apă, întemeierea unui teatru, un restaurant, o cafenea şi o sală de dans. Evident, printre planurile sale figura şi construirea unei noi primării, ca urmare a spaţiului insuficient şi insalubru în care funcţiona pe atunci administraţia târgului, veşnic aglomerat şi care punea în pericol sănătatea angajaţilor.
Acesta a fost, practic, începutul construirii unui Târgu Mureş modern, care se remarcă şi acum prin două clădiri monumentale, Palatul Administrativ şi Palatul Culturii.
Viziunea primarului, considerată mult prea îndrăzneaţă la acea vreme şi criticată ca atare, este acum accesibilă publicului larg, nu doar cercetătorilor, prin deschiderea unei expoziţii permanente despre viaţa lui Bernády György, la Palatul Culturii din Târgu Mureş, graţie unei întâmplări fericite: descoperirea biroului fostului primar, în anul 2007.
Attila Gasparik, directorul Teatrului Naţional Târgu Mureş este cel care a găsit întâmplător biroul fostului primar, l-a dus la restaurat şi l-a donat Muzeului Judeţean Mureş, care, ulterior, a deschis o expoziţie permanentă în Palatul Culturii despre cei doi primari reprezentativi ai Târgu Mureşului, Bernády György şi Emil Dandea.
'Nişte prieteni de-ai mei au închiriat o cabană din zona Complexului de Agrement şi Sport Mureşul din Târgu Mureş şi, într-o după amiază, când mă plimbam pe acolo am văzut o masă imensă, veche, găurită, plină de yale. Am întrebat ce o să facă cu ea, iar noii chiriaşi mi-au spus că nu ştiu, probabil o vor tăia s-o pună pe foc. Am cerut-o, deşi nu ştiam ce voi face cu ea. Am luat-o de acolo şi am dus-o la Găleşti, la un tâmplar care avea o magazie, şi am depozitat-o acolo. Am şi uitat de ea timp de trei ani. În 2010, ne-am mutat la casă unde aveam un garaj mare. Mi-am spus atunci că încă din copilărie îmi doream o masă imensă pe care să am scule, unde să pot să repar biciclete, sandale, să pun un radio mic şi să ascult postul public de Radio din Târgu Mureş. Am luat masa, dar întrucât era destul de degradată am dus-o la Târgu Mureş, la Ferike, cel care recondiţionează mobilă veche. La un moment dat, m-a sunat să merg la el că a descoperit ceva, că se pare că mobila este mai specială', a spus Gasparik.
Acesta a precizat că tâmplarul, care lucra la recondiţionarea geamurilor Palatului Culturii din Târgu Mureş - era singurul care avea aviz de la Ministerul Culturii de restaurare a mobilierului din patrimoniul naţional - a descoperit că masa este din acelaşi material cu mobilierul din Palatul Culturii.
În urma consultărilor cu angajaţii Muzeului Judeţean Mureş, s-a ajuns la concluzia că aceasta ar fi fost masa de la intrarea în Palatul Culturii, unii îşi mai aminteau de ea. Ulterior, tâmplarul a descoperit apoi şi o inscripţie care spunea clar că aceasta a aparţinut Primăriei Târgu Mureş la începutul anilor 1900, iar documentarea efectuată a stabilit că acesta a fost, într-adevăr, biroul primarului.
'Un actor învaţă că orice poate deveni dramatic, din orice obiect, din orice situaţie poţi crea o dramă, un act teatral. Când am văzut masa aceasta mare am crezut că a fost pupitrul de la recepţia unui hotel. Când am văzut-o recondiţionată în Palatul Culturii, era complet schimbată. Se vede din dimensiunea acestei mese puterea primarului, mai mult ca sigur era nevoie într-un oraş atât de mic, pe care el l-a construit atât de mare, de ceva care să impresioneze. Oamenii puteau fi convinşi prin putere, prin forţă, iar aceasta trebuia să se oglindească în orice comportament, fie prin birou, fie pe stradă', a susţinut Attila Gasparik.
Amenajarea camerei de lucru a primarului a fost făcută de către unul dintre cei mai mari decoratori ai epocii, Toroczkai Wigand Ede, care a ales un mobilier negru, îmbrăcat cu lambriuri, compus din bibliotecă, masă de scris, garnitură de salon, lădiţă şi masă pentru telefon, coş pentru hârtii şi, aşa cum îl descriu documentele vremii, 'spălătorul de apă la ţeavă şi suportul nichelat pentru prosop'.
Toate acestea pot fi văzute acum în expoziţia despre Secession de la Palatul Culturii din Târgu Mureş, care prezintă viaţa fostului primar.
Bernády György s-a născut în aprilie 1864 în Beclean şi şi-a petrecut copilăria în Târgu Mureş, unde a susţinut examenul de bacalaureat. Şi-a continuat studiile la Pesta, unde a devenit doctor în farmacie, însă s-a licenţiat şi în ştiinţe juridice.
Revenit la Târgu Mureş, a condus o scurtă perioadă de timp farmacia familiei sale, întrucât în anul 1896 a devenit deputat, reprezentând oraşul Târgu Mureş în Adunarea Naţională de la Budapesta, experienţa ungară influenţându-i simţul estetic şi înclinaţiile către artă.
În 1902, Bernády ajunge primarul Târgu Mureşului. Doi ani mai târziu se construieşte fabrica de cărămidă, se modernizează abatorul, se asfaltează 117 de străzi, se amenajează alei, parcuri şi pieţe, iar în 1905 începe construirea uneia dintre cele mai reprezentative clădiri din oraş, Palatul Primăriei, redenumit între timp Palatul Administrativ.
În timpul mandatului acestuia se construiesc trei şcoli primare de stat, se înfiinţează casa de copii, Şcoala Superioară de Comerţ - în care funcţionează în prezent Universitatea 'Petru Maior', Gimnaziul Romano Catolic - în care se află acum Colegiul Naţional 'Unirea', Şcoala Superioară de Fete - în care funcţionează Colegiul Naţional 'Alexandru Papiu Ilarian' şi Serviciul de Gospodărie Comunală, în locul în care astăzi se regăseşte Universitatea 'Dimitrie Cantemir', precum şi o şcoală muzicală, o galerie de artă şi o bibliotecă.
Investiţiile au început, însă, cu modernizarea infrastructurii, dezvoltarea distribuţiei şi furnizării energiei electrice, precum şi construirea unui sistem de alimentare cu apă şi canalizare.
Întrucât se dorea construirea unei clădiri monumentale ca sediu al primăriei, în februarie 1905 s-a lansat un concurs de proiecte, iar până în 30 aprilie erau deja înscrise 14. Concursul a fost câştigat de doi arhitecţi din Budapesta - colegi de lojă masonică cu primarul - cu proiectul 'Reşedinţă', Kommor Marcell şi Jakab Dezso, care au prezentat un proiect în stil neobaroc.
La încredinţarea lucrării, în 1906, membrii consiliului le-au dat celor doi arhitecţi şi proiectele clasate pe locurile doi şi trei, iar din combinarea acestora a reieşit un proiect în stilul secession, care a costat în final 700.000 de coroane.
Palatul Administrativ se remarcă prin turnul înalt de 50 m, în care există un orologiu cu cadrane pe toate cele patru laturi, iar bătăile de clopot pot fi auzite din sfert în sfert de oră în tot oraşul.
Istoricul de artă Erika Oniga a precizat că pentru realizarea acestei opere de artă ornamentele ceramice au fost achiziţionate de la Fabrica Zsolnay din Budapesta, care a livrat material identic cu majolica aflată pe Muzeul de Artă Industrială din Budapesta, apoi s-au achiziţionat mozaicuri din sticlă, iar lucrările de stuco-marmură au fost executate cu antreprenorul care a realizat elementele artistice ale Palatului Regal din Buda.
Edificiul are trei niveluri, o curte închisă, dispune de un rezalit central înalt şi rezalite de colţ mai joase, iar în faţa clădirii se află un ieşind, special conceput pentru accesul trăsurilor. Clădirea era concepută în aşa fel încât prin faţă să intre cei care veneau cu trăsurile, iar prin intrările laterale, angajaţii şi cei care veneau pe jos la primărie.
Arhitectura holului, cu plafonul boltit în neogotic şi sprijinit pe coloane din marmură sculptate, cu vitralii în culori pastelate, e asemănătoare celei a Sălii Cavalerilor din Castelul de la Hunedoara.
Pe parcursul anilor, în special în perioada comunistă, asupra clădirii au avut loc o serie de intervenţii nefericite, însă în urma restaurărilor ulterioare, unele elemente originale au fost recuperate. O foarte mare pierdere pentru Palatul Administrativ este vitraliul de mari dimensiuni care trona pe faţada clădirii şi care a fost spart la Revoluţia din 1989.
Din 1962 până în 1989, clădirea a adăpostit Comitetul Judeţean la PCR, iar acum clădirea este sediul administrativ al Consiliului Judeţean şi al Prefecturii Mureş.
În perioada 1911 şi 1913, tot în mandatul acestui lui Bernady, lângă Palatul Primăriei a fost construit Palatul Culturii, de asemenea o operă de artă construită în stil secession - care a costat în jur de 600.000 de coroane. Aceasta a fost dotată cu o orgă cu 62 de registre, fabricată de fraţii Rieger, care funcţionează şi astăzi.
Bernády György a fost căsătorit de patru ori. În 1926 a fost deputat al judeţului Mureş în Camera Deputaţilor din parlamentul României şi comandant al Armatei Regale Române. Din 1926 până în 1929, Bernády György a fost din nou primarul Târgu Mureşului fiind ales şi parlamentar, reprezentant al judeţul Mureş-Turda.
El a murit în 1938 şi este înmormântat la Târgu Mureş.
Eforturile sale de dezvoltare şi modernizare a oraşului au fost continuate şi de către primarul liberal Emil Dandea, între 1922-1926 şi 1934-1937, care a făcut ca Târgu Mureş să fie al treilea oraş din lume care a fost alimentat cu gaz metan. AGERPRES/(A - autor: Dorina Matiş, editor: Diana Dumitru)
În acea şedinţă, Bernády György, care se afla de doi ani în fruntea oraşului - fiind ales în 1902 - a prezentat viziunea sa despre cum ar dori să arate târgul, cuprinzând toate aspectele vieţii: construirea abatorului public, achiziţionarea terenului pentru şcoala de cadeţi, spitalul militar, cazarma de pompieri, şcolile orăşeneşti, construirea fabricii de cărămidă, înfiinţarea a trei posturi de gardă şi a unui spital al săracilor, realizarea canalizării şi a reţelei de alimentare cu apă, întemeierea unui teatru, un restaurant, o cafenea şi o sală de dans. Evident, printre planurile sale figura şi construirea unei noi primării, ca urmare a spaţiului insuficient şi insalubru în care funcţiona pe atunci administraţia târgului, veşnic aglomerat şi care punea în pericol sănătatea angajaţilor.
Acesta a fost, practic, începutul construirii unui Târgu Mureş modern, care se remarcă şi acum prin două clădiri monumentale, Palatul Administrativ şi Palatul Culturii.
Viziunea primarului, considerată mult prea îndrăzneaţă la acea vreme şi criticată ca atare, este acum accesibilă publicului larg, nu doar cercetătorilor, prin deschiderea unei expoziţii permanente despre viaţa lui Bernády György, la Palatul Culturii din Târgu Mureş, graţie unei întâmplări fericite: descoperirea biroului fostului primar, în anul 2007.
Attila Gasparik, directorul Teatrului Naţional Târgu Mureş este cel care a găsit întâmplător biroul fostului primar, l-a dus la restaurat şi l-a donat Muzeului Judeţean Mureş, care, ulterior, a deschis o expoziţie permanentă în Palatul Culturii despre cei doi primari reprezentativi ai Târgu Mureşului, Bernády György şi Emil Dandea.
'Nişte prieteni de-ai mei au închiriat o cabană din zona Complexului de Agrement şi Sport Mureşul din Târgu Mureş şi, într-o după amiază, când mă plimbam pe acolo am văzut o masă imensă, veche, găurită, plină de yale. Am întrebat ce o să facă cu ea, iar noii chiriaşi mi-au spus că nu ştiu, probabil o vor tăia s-o pună pe foc. Am cerut-o, deşi nu ştiam ce voi face cu ea. Am luat-o de acolo şi am dus-o la Găleşti, la un tâmplar care avea o magazie, şi am depozitat-o acolo. Am şi uitat de ea timp de trei ani. În 2010, ne-am mutat la casă unde aveam un garaj mare. Mi-am spus atunci că încă din copilărie îmi doream o masă imensă pe care să am scule, unde să pot să repar biciclete, sandale, să pun un radio mic şi să ascult postul public de Radio din Târgu Mureş. Am luat masa, dar întrucât era destul de degradată am dus-o la Târgu Mureş, la Ferike, cel care recondiţionează mobilă veche. La un moment dat, m-a sunat să merg la el că a descoperit ceva, că se pare că mobila este mai specială', a spus Gasparik.
Acesta a precizat că tâmplarul, care lucra la recondiţionarea geamurilor Palatului Culturii din Târgu Mureş - era singurul care avea aviz de la Ministerul Culturii de restaurare a mobilierului din patrimoniul naţional - a descoperit că masa este din acelaşi material cu mobilierul din Palatul Culturii.
În urma consultărilor cu angajaţii Muzeului Judeţean Mureş, s-a ajuns la concluzia că aceasta ar fi fost masa de la intrarea în Palatul Culturii, unii îşi mai aminteau de ea. Ulterior, tâmplarul a descoperit apoi şi o inscripţie care spunea clar că aceasta a aparţinut Primăriei Târgu Mureş la începutul anilor 1900, iar documentarea efectuată a stabilit că acesta a fost, într-adevăr, biroul primarului.
'Un actor învaţă că orice poate deveni dramatic, din orice obiect, din orice situaţie poţi crea o dramă, un act teatral. Când am văzut masa aceasta mare am crezut că a fost pupitrul de la recepţia unui hotel. Când am văzut-o recondiţionată în Palatul Culturii, era complet schimbată. Se vede din dimensiunea acestei mese puterea primarului, mai mult ca sigur era nevoie într-un oraş atât de mic, pe care el l-a construit atât de mare, de ceva care să impresioneze. Oamenii puteau fi convinşi prin putere, prin forţă, iar aceasta trebuia să se oglindească în orice comportament, fie prin birou, fie pe stradă', a susţinut Attila Gasparik.
Amenajarea camerei de lucru a primarului a fost făcută de către unul dintre cei mai mari decoratori ai epocii, Toroczkai Wigand Ede, care a ales un mobilier negru, îmbrăcat cu lambriuri, compus din bibliotecă, masă de scris, garnitură de salon, lădiţă şi masă pentru telefon, coş pentru hârtii şi, aşa cum îl descriu documentele vremii, 'spălătorul de apă la ţeavă şi suportul nichelat pentru prosop'.
Toate acestea pot fi văzute acum în expoziţia despre Secession de la Palatul Culturii din Târgu Mureş, care prezintă viaţa fostului primar.
Bernády György s-a născut în aprilie 1864 în Beclean şi şi-a petrecut copilăria în Târgu Mureş, unde a susţinut examenul de bacalaureat. Şi-a continuat studiile la Pesta, unde a devenit doctor în farmacie, însă s-a licenţiat şi în ştiinţe juridice.
Revenit la Târgu Mureş, a condus o scurtă perioadă de timp farmacia familiei sale, întrucât în anul 1896 a devenit deputat, reprezentând oraşul Târgu Mureş în Adunarea Naţională de la Budapesta, experienţa ungară influenţându-i simţul estetic şi înclinaţiile către artă.
În 1902, Bernády ajunge primarul Târgu Mureşului. Doi ani mai târziu se construieşte fabrica de cărămidă, se modernizează abatorul, se asfaltează 117 de străzi, se amenajează alei, parcuri şi pieţe, iar în 1905 începe construirea uneia dintre cele mai reprezentative clădiri din oraş, Palatul Primăriei, redenumit între timp Palatul Administrativ.
În timpul mandatului acestuia se construiesc trei şcoli primare de stat, se înfiinţează casa de copii, Şcoala Superioară de Comerţ - în care funcţionează în prezent Universitatea 'Petru Maior', Gimnaziul Romano Catolic - în care se află acum Colegiul Naţional 'Unirea', Şcoala Superioară de Fete - în care funcţionează Colegiul Naţional 'Alexandru Papiu Ilarian' şi Serviciul de Gospodărie Comunală, în locul în care astăzi se regăseşte Universitatea 'Dimitrie Cantemir', precum şi o şcoală muzicală, o galerie de artă şi o bibliotecă.
Investiţiile au început, însă, cu modernizarea infrastructurii, dezvoltarea distribuţiei şi furnizării energiei electrice, precum şi construirea unui sistem de alimentare cu apă şi canalizare.
Întrucât se dorea construirea unei clădiri monumentale ca sediu al primăriei, în februarie 1905 s-a lansat un concurs de proiecte, iar până în 30 aprilie erau deja înscrise 14. Concursul a fost câştigat de doi arhitecţi din Budapesta - colegi de lojă masonică cu primarul - cu proiectul 'Reşedinţă', Kommor Marcell şi Jakab Dezso, care au prezentat un proiect în stil neobaroc.
La încredinţarea lucrării, în 1906, membrii consiliului le-au dat celor doi arhitecţi şi proiectele clasate pe locurile doi şi trei, iar din combinarea acestora a reieşit un proiect în stilul secession, care a costat în final 700.000 de coroane.
Palatul Administrativ se remarcă prin turnul înalt de 50 m, în care există un orologiu cu cadrane pe toate cele patru laturi, iar bătăile de clopot pot fi auzite din sfert în sfert de oră în tot oraşul.
Istoricul de artă Erika Oniga a precizat că pentru realizarea acestei opere de artă ornamentele ceramice au fost achiziţionate de la Fabrica Zsolnay din Budapesta, care a livrat material identic cu majolica aflată pe Muzeul de Artă Industrială din Budapesta, apoi s-au achiziţionat mozaicuri din sticlă, iar lucrările de stuco-marmură au fost executate cu antreprenorul care a realizat elementele artistice ale Palatului Regal din Buda.
Edificiul are trei niveluri, o curte închisă, dispune de un rezalit central înalt şi rezalite de colţ mai joase, iar în faţa clădirii se află un ieşind, special conceput pentru accesul trăsurilor. Clădirea era concepută în aşa fel încât prin faţă să intre cei care veneau cu trăsurile, iar prin intrările laterale, angajaţii şi cei care veneau pe jos la primărie.
Arhitectura holului, cu plafonul boltit în neogotic şi sprijinit pe coloane din marmură sculptate, cu vitralii în culori pastelate, e asemănătoare celei a Sălii Cavalerilor din Castelul de la Hunedoara.
Pe parcursul anilor, în special în perioada comunistă, asupra clădirii au avut loc o serie de intervenţii nefericite, însă în urma restaurărilor ulterioare, unele elemente originale au fost recuperate. O foarte mare pierdere pentru Palatul Administrativ este vitraliul de mari dimensiuni care trona pe faţada clădirii şi care a fost spart la Revoluţia din 1989.
Din 1962 până în 1989, clădirea a adăpostit Comitetul Judeţean la PCR, iar acum clădirea este sediul administrativ al Consiliului Judeţean şi al Prefecturii Mureş.
În perioada 1911 şi 1913, tot în mandatul acestui lui Bernady, lângă Palatul Primăriei a fost construit Palatul Culturii, de asemenea o operă de artă construită în stil secession - care a costat în jur de 600.000 de coroane. Aceasta a fost dotată cu o orgă cu 62 de registre, fabricată de fraţii Rieger, care funcţionează şi astăzi.
Bernády György a fost căsătorit de patru ori. În 1926 a fost deputat al judeţului Mureş în Camera Deputaţilor din parlamentul României şi comandant al Armatei Regale Române. Din 1926 până în 1929, Bernády György a fost din nou primarul Târgu Mureşului fiind ales şi parlamentar, reprezentant al judeţul Mureş-Turda.
El a murit în 1938 şi este înmormântat la Târgu Mureş.
Eforturile sale de dezvoltare şi modernizare a oraşului au fost continuate şi de către primarul liberal Emil Dandea, între 1922-1926 şi 1934-1937, care a făcut ca Târgu Mureş să fie al treilea oraş din lume care a fost alimentat cu gaz metan. AGERPRES/(A - autor: Dorina Matiş, editor: Diana Dumitru)
Urmăreşte ştirile AGERPRES pe WhatsApp şi pe GoogleNews
Conținutul website-ului www.agerpres.ro este destinat exclusiv informării publice. Toate informaţiile publicate pe acest site de către AGERPRES sunt protejate de dispoziţiile legale incidente. Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea, precum şi orice modalitate de exploatare a conţinutului acestui website. Informaţiile transmise pe www.agerpres.ro pot fi preluate, în conformitate cu legislaţia aplicabilă, în limita a 500 de semne. Detalii în secţiunea Condiţii de utilizare. Dacă sunteţi interesaţi de preluarea ştirilor AGERPRES, vă rugăm să contactaţi Direcţia Marketing - marketing@agerpres.ro.