Vezi mai mult
Vezi mai putin

Urmareste

Modifică dimensiunea fontului:

Buzău, 22 mar /Agerpres/ - Complexul brâncovenesc din municipiul Râmnicu Sărat conservă cinci secole de zbuciumată istorie, cu suişuri şi coborâşuri, culminând cu construcţia Palatului brâncovenesc şi ridicarea Bisericii "Adormirea Maicii Domnului", pictată în foiţă de aur de celebrul zugrav Pârvu Mutu.

Biserica a fost ridicată în centrul târgului de pe râul Râmnic, capitala unui ţinut de margine al Ţării Româneşti, pe locul unei biserici din lemn din secolul al XVI-lea, purtând hramul "Adormirea Maicii Domnului".

Complexul brâncovenesc Râmnicu Sărat este în curs de restaurare cu fonduri europene şi va fi deschis publicului larg la finalul acestui an.

Potrivit viceprimarului Sorin Cârjan, Complexul brâncovenesc se află în curs de restaurare cu fonduri europene printr-un proiect în valoare de circa două milioane de euro.

"La finalul acestui an, cele trei elemente de bază, Stăreţia, care va găzdui patru din cele cinci secţii ale muzeului municipal, Palatul brâncovenesc şi Zidul de cetate mănăstirească vor fi deschise publicului larg", a declarat pentru AGERPRES viceprimarul.

Complexul brâncovenesc de la Râmnicu Sărat este compus din Casa domnească, Stăreţia mănăstirii, corpuri de chilii şi o biserică. Zidul de cetate medievală, păstrat parţial la sfârşitul secolului al XX-lea, a fost restaurat, ca de altfel şi Casa domnească. Zidul este prevăzut pe laturile de sud şi de est, precum şi la mijloc, cu turnuri patrulatere la exterior şi cu turnuri hexagonale la colţuri. Pe pisania de la intrarea în biserică sunt trecuţi ctitorii mănăstirii, Constantin Brâncoveanu şi unchiul său Mihail Cantacuzino. Cercetările arheologice au relevat că mănăstirea exista din secolele anterioare, în timpul lui Constantin Brâncoveanu, fiind demolate latura vestică a mănăstirii, precum şi chiliile-anexă, în locul cărora s-a construit Casa domnească.

Mănăstirea Râmnic, cum este cunoscută în analele vremii, a avut în Evul Mediu un triplu rol. Aceasta a îndeplinit un rol strategic, fiind un adăpost la vreme de restrişte al localnicilor în calea năvălitorilor. Raiaua Brăilei era cunoscută drept cartierul major al expediţiile de jaf, o placă turnantă spre Răsăritul creştin, fiind închinată Mănăstirii Ecaterina de la Muntele Athos şi care a facilitat pelerinajul în ambele sensuri şi o ctitorie voievodală brâncovenească de prim rang.

Potrivit directorului Muzeului municipal, Marius Niculae, Casa brâncovenească de la Râmnicu Sărat este compusă dintr-un foişor, două scări laterale şi o pivniţă. Caracterul monastic al complexului brâncovenesc se va menţine până la secularizarea averilor mănăstireşti din 1864. Biserica, pictată în foiţă de aur de celebrul zugrav din vremea domnitorului Constantin Brâncoveanu, Pârvu Mutu, funcţionează ca biserică de mir.

O bătălie importantă, cu repercusiuni asupra istoriei naţionale a avut loc în 1789, tot la Râmnicu Sărat. Placa de marmură aflată în incinta Bisericii "Adormirea Maicii Domnului", închinată prinţului Arkady Suvorov, conte de Râmnic, nepotul celebrului general Alexandru Suvorov, devenit "contele Râmniski" în urma unui eveniment tragic - moartea sa în apele învolburate ale Râmnicului - stă mărturie acestei confruntări. Bătălia din septembrie 1789 de "pe apa Râmnicului, la patru mile de Milcov" dintre trupele otomane şi cele austro-ruse s-a încheiat cu victoria aliaţilor. Prinţul de Saxa-Coburg şi generalul Suvorov au înfrânt armata turcă, care a lăsat pe câmpul râmnicean de luptă peste 10.000 de oameni, precum şi 68 de tunuri şi 100 de steaguri.

Osemintele tânărului conte de Râmnicu Sărat, îngropate în incinta Bisericii "Adormirea Maicii Domnului", au fost repatriate la sfârşitul secolului al XlX-lea, fiind depuse într-o biserică din Moscova.

Ultima şi cea mai semnificativă influenţă se datorează domnitorului Ţării Româneşti, Constantin Brâncoveanu. Domnul valah a găsit de cuviinţă să consolideze graniţa nord-estică a Ţării Româneşti prin monumente de arhitectură menite să înfrunte veacurile. La sfârşitul secolului al XVII-lea, în plină epocă creatoare, domnul Ţării Româneşti, aflând "loc iscusit", cum scrie în hrisovul său din 1700, împreună cu vel-spătarul Mihail Cantacuzino, unchiul său, au ridicat şi înzestrat o ctitorie la Râmnicu Sărat, a cărei construcţie a fost începută în 1697. Casa brâncovenească de la Râmnic este compusă dintr-un loc central, construit în stilul neoromânesc al secolului XVII, un pridvor amplu şi ferestre cu chenare largi, care sfârşesc în arc trilobat. Plastica faţadei aminteşte de stilul renascentist, la parter se deschid ferestre în plin centru, iar etajul are ferestre drepte. În sala mare, bolţile arcuite au ca punct central de sprijin statui din piatră, printre care şi celebra piesă "Samson şi leul", aflată în prezent la Palatul Mogoşoaia. Complexul brâncovenesc de la Râmnicu Sărat stă mărturie unor vremuri înfloritoare din istoria poporului român, dar şi rolului strategic pe care l-a avut oraşul de pe râul Râmnic.

Mănăstirea brâncovenească de la Râmnicu Sărat a fost zidită în intervalul 1691-1697 şi a avut un rol de apărare în dublu sens, militar şi spiritual. Radu vel-logofăt Greceanu în a sa "Viaţă a lui Constantin Vodă Brâncoveanu" face o radiografie exactă a rolului şi rostului ctitoriei de la Râmnicu Sărat. "Într-acest an al optulea din domnia Măriei Sale s-au săvârşit şi mănăstirea pe care au făcut Măria sa la târgul Râmnicului, unde se proslăveşte Adormirea Născătoarei de Dumnezeu stăpânii noastre, care iar den pajişte şi den temelie o au zidit împreună cu unchiul Măriei Sale, Mihaiu Cantacuzino vel-spătar, însă mănăstire mare şi cuvioasă cu chilii de piatră şi cetate împrejur, pentru ca fiind şi un loc ca acela de este în calea oştirilor şi mai mult a tătarilor. Drept aceea Măria sa au pus nevoinţă împreună cu unchiul Măriei Sale, ce s-au zis mai sus, de au făcut cu tărie, ce multora scăpare şi apărare să fie, cu mili întărind-o şi cu toate cum se cade împodobind-o, la sfânta şi Dumnezeiasca mănăstire de la muntele Sinai o au închinat-o vecinica pomenire".

Nicolae Iorga venea deseori la Râmnicu Sărat şi pentru simplul motiv de a admira aceste capodopere, pe care marele învăţat le considera "mari amintiri, opere de artă ce nu se pot lăuda îndeajuns".

Iată cum descrie marele savant biserica brâncovenească: "La început un strălucit pridvor. Are şase stâlpi în faţă, câte trei pe laturi. Nicăieri ei nu sunt aşa de frumoşi ca aici. Fiecare aproape îşi are forma originală, pe lângă cei cu flori, frunze, viţe suitoare, sunt alţii pe care se văd foi de dafin ori linii late ca galoanele de aur de pe vechile veştminte. Uşa se deschide într-un cadru sculptat, ca la Colţea, la Sinaia, mai mică aceasta. Iarăşi chipurile animalelor simbolice, care înfăţişează pe Evanghelişti, sfărâmate cu ciocanul, la cele patru colţuri. Inscripţia care cuprinde numele lui Mihai Cantacuzino cu a Brâncoveanului a rămas din cauza acestuia din urmă, căci pomenirea lui Mihai, ucis ca hain, a fost osândită de turci şi Nicolae Vodă Mavrocordat a îndeplinit osânda. în ea se vede înnoire interesantă - slovele nu se înşiră în linii drepte, ci alcătuiesc arcuri ca pe un văl ce s-ar ţine cu mâna de amândouă capetele. Pronaosul, 'tinda femeilor', cuprinde chipul lui Brâncoveanu şi altele. Naosul e larg şi luminos, strănile au unghiuri de exagon. O catapeteasmă de zid, zugrăvită din nou la 1806 de meşterul călugăr Isaiia din Sinai desparte de altarul foarte încăpător, care are în dreapta şi în stânga - cum nu mai aflăm aiurea - o proscomidie şi veşmântărie, destul de mari. La amândouă, duc uşi împodobite cu frumoase şi originale sculpturi în piatră".

Fostul director al Muzeului municipal Mihai Ceauşu susţine că în perioada comunistă s-a pus problema desfiinţării sau chiar a distrugerii Casei domneşti.

"Deşi rivalizează cu marile ctitorii brâncoveneşti, Casa domnească a devenit o piedică în calea dezvoltării urbanistice a blocurilor de locuinţe din cartierul Piaţa Halelor şi urma să fie chiar demolată. În anii '50, în clădirea fostei Stăreţii a funcţionat Securitatea. Nu se ştie din ce considerente, proiectul a fost abandonat, iar clădirea a trecut în conservare", a declarat pentru AGERPRES fostul director Mihai Ceauşu.

În anul 1700, Constantin Brâncoveanu a dat un hrisov prin care închină Mănăstirea Râmnicului Sfântului Munte Sinai. Hrisovul, conceput împreună cu boierii divanţi, include două principii care, volens nolens, vor fi urmate de-a lungul timpului şi de ceilalţi domnitori, poate şi datorită crudului blestem cu care este întărit în actul fundaţional. Constantin Vodă Brâncoveanu aruncă asupra urmaşilor săi, care nu vor respecta această închinare, următorul înfricoşător blestem: "Domnul Dumnezeu să-i judece la înfricoşata lui venire!".

Primul principiu prevedea că Mănăstirea Râmnic se închină Muntelui Sinai, care va primi din venitul general două părţi. Cel de-al doilea, scuteşte mănăstirea râmniceană de toate dăjdiile, numeroase şi înrobitoare în acele vremuri, fiind investită totodată cu numeroase privilegii.

Istoria medievală a Râmnicului va fi influenţată în mod fundamental de acest aşezământ religios, călăuzindu-se după privilegiile şi prestigiul de care se bucura orice mănăstire domnească închinată Sfântului Munte. "Fundaţiunea Brâncovenească" a atras, la rândul său, numeroase danii din partea boierilor mari şi mici din zonă, dar a grăbit şi stabilirea definitivă a reperelor oraşului actual. Decenii de-a rândul, de privilegiile domneşti acordate călugărilor, "mănăstirii nedajnice", vor încerca să profite şi localnicii, negustori sau meşteşugari, care-şi vor stabili vadul în apropierea "fundaţiunii domneşti".

Ridicarea unei ctitorii în partea răsăriteană a ţării, cu rădăcini la Sfântul Munte, va avea o influenţă covârşitoare asupra culturii şi civilizaţiei locale, un impact benefic şi la trei secole după actul de ctitorire a marelui domn valah.

Este, de departe, susţin istoricii locali, cea mai iscusită "bătălie" purtată aici, hotărâtoare pentru configuraţia europeană, prezentă şi viitoare a fostului judeţ Slam Râmnic. AGERPRES/(A, AS - autor: Dorin Ivan, editor: Cristian Anghelache)

Conținutul website-ului www.agerpres.ro este destinat exclusiv informării publice. Toate informaţiile publicate pe acest site de către AGERPRES sunt protejate de către dispoziţiile legale incidente. Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea, precum şi orice modalitate de exploatare a conţinutului acestui website. Detalii în secţiunea Condiții de utilizare. Dacă sunteţi interesaţi de preluarea ştirilor AGERPRES, vă rugăm să contactați Departamentul Marketing – marketing@agerpres.ro.

Utilizarea secţiunii Comentarii reprezintă acordul dumneavoastră de a respecta termenii şi condiţiile AGERPRES în ceea ce priveşte publicarea comentariilor pe www.agerpres.ro.

Monitorizare
Setări

DETALII DESPRE TINE

Dacă ai cont gratuit te loghezi cu adresa de email. Pentru a crea un cont gratuit accesează secțiunea “Crează cont”.

Dacă ai cont plătit te loghezi cu username. Pentru a vă crea un cont plătit vă rugăm să contactați:

Dacă nu puteți vizualiza această știre, contactați echipa AGERPRES pentru a vă abona la fluxurile de știri.