Bucureşti, 4 mar /Agerpres/ - Femeia care a adus în România primele cursuri universitare de teorie feministă, Mihaela Miroiu, profesor la Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative, vorbeşte într-un interviu acordat AGERPRES despre drumul femeii în societatea românească, relaţiile de gen, luna martie şi semnificaţia zilei de 8.

Specialistă în Teorie Politică, Etică Politică, Teorii Politice Feministe, Ideologii actuale, Mihaela Miroiu este autorul primei lucrări româneşti de filosofie feministă (Gândul umbrei: abordări feministe în filosofia contemporană) şi al primei lucrări de etică feministă (Convenio. Despre femei, natură şi morală).

Mihaela Miroiu afirmă că luna martie este plăcută, are un oarecare farmec, însă şi o mare notă de deturnare a sensurilor sale, 8 Martie fiind ziua Drepturilor femeilor. Aceasta le sfătuieşte pe femei să se întrebe, din când în când, ce au făcut cu propriile lor înzestrări.

AGERPRES: Cum vedeţi societatea românească din punct de vedere al relaţiilor profesionale dintre femei şi bărbaţi?
Mihaela Miroiu: La nivel de calificare şi competenţe, relaţiile sunt echilibrate. La nivel de decizie, relaţiile de gen sunt asimetrice şi discriminatorii. Cu alte cuvinte, oricât de capabile sunt femeile din perspectivă profesională se pare că tradiţia se păstrează: au cap să lucreze oricât de performant, dar nu trebuie să aibă putere de decizie semnificativă. Cu alte cuvinte, avem de-a face cu un patriarhat profesional.

AGERPRES: Cum stă România, spre deosebire de celelalte ţări europene, în privinţa acestor relaţii?
Mihaela Miroiu: România este un stat care are un principiu constituţional: egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi şi o lege care detaliază acest principiu. Cu alte cuvinte, formal este o ţară la standardele Uniunii Europene. În realitate niciun articol al acestei legi nu a fost aplicat. Este o lege de vitrină. Nici statul, nici instituţiile şi nici firmele nu fac politici afirmative pentru femei şi nu par interesaţi deloc să schimbe un regim discriminatoriu de putere de gen cu unul echilibrat şi paritar. Statele cu democraţii consolidate nu îşi permit "luxul" încălcării sau ignorării propriilor legi.

AGERPRES: Cum vedeţi drumul femeii în societatea românească pe termen mediu?
Mihaela Miroiu: Va continua tendinţa dezechilibrului educaţional în învăţământul superior în favoarea femeilor. Proporţia femeilor care absolvă învăţământul superior va ajunge la 60% şi va creşte dacă nu vom introduce cote de gen la admitere. În consecinţă, bărbaţii vor fi defavorizaţi în acces la profesii superior calificate. Femeile vor accepta tot mai puţin clasica lor zi dublă de muncă şi, prin urmare, căsătoriile cu bărbaţi fără atitudini de parteneri activi în creşterea copiilor şi muncile casnice. Dacă nu vom face o reformă substanţială în educaţia pentru viaţa privată vom avea tot mai mult femei profesioniste singure şi autonome, inclusiv mame singure şi bărbaţi tot mai dependenţi de locuirea cu mamele lor care îi îngrijesc, întărind dependenţa şi infantilizarea bărbaţilor. Fenomenul este deja foarte prezent în occident, mai ales în cel latin.

AGERPRES: Consideraţi că o femeie trebuie să lupte mai mult decât un bărbat pentru a ocupa un post important în politică, de exemplu, sau chiar în cadrul unei instituţii sau companii?
Mihaela Miroiu: În politică femeile sunt excesiv la mâna şefilor care, de regulă sunt bărbaţi. Ne având inclusă în Legea electorală o prevedere prin care un partid nu îşi poate depune candidaturile dacă ele nu sunt paritare în privinţa genului, femeile depind de faptul de a intra în graţiile şefilor lor, inclusiv muncind de trei ori mai mult decât colegii lor, ca să nu vorbim şi de moduri mai puţin ortodoxe de promovare pe care unii şefi politici le practică. Atâta vreme cât depindem de bărbaţi şi nu de legi, vom rămâne aşa cum suntem: pe locurile 91-100 în lume în participarea politică a femeilor la nivel de decizie.

AGERPRES: Din punct de vedere al salarizării, ultimele date arată că femeile sunt plătite mai prost decât bărbaţii. Cum comentaţi?
Mihaela Miroiu: Acest decalaj este vechi, vizibil de când avem date statistice. În domeniul privat salariile depind de politica firmei şi, evident, de rentabilitatea afacerii. În domeniul public salariile sunt decise politic. Ceea ce este evident este faptul că, odată ce domeniul se feminizează (cazul educaţiei, sănătăţii, administraţiei, culturii), acel domeniu are grile salariale mult scăzute faţă de cele masculinizate (servicii secrete, armată, poliţie). Doar justiţia, care are puterea de a impune sistemul ei salarial şi este feminizată, nu suferă de sindromul: munca femeilor e ne/preţuită. Dacă la aceste dezechilibre ale politicilor salariale adăugăm şi ierarhizarea ca feminizare la bază şi masculinizare la vârf, tabloul este ceva mai conturat.

AGERPRES: Consideraţi că femeile sunt mai apreciate în luna martie?
Mihaela Miroiu: Luna martie este plăcută, cu oarecare farmec, dar cu o mare notă de deturnare a sensurilor sale. 8 Martie este ziua Drepturilor femeilor. Cei mai mulţi români şi românce nu ştiu şi o sărbătoresc festivist-gingaş şi omagial, eventual cu o zi liberă sau/şi o petrecere la care şeful oferă flori angajatelor. Femeile se simt flatate. Şi povestea merge mai departe. Nimic despre lipsa salarizării egale pentru muncă de valoare egală, despre creşe şi grădiniţe publice sau de firmă, despre egalitate de şanse în acces la puterea economică şi politică şi cu atât mai puţin despre precaritatea asistenţei statului pentru sărbătoritele bătute, uneori chiar ucise din "dragoste", desigur.

AGERPRES: Este importantă această lună pentru dumneavoastră personal?
Mihaela Miroiu: Da, martie este o lună dragă mie. Pe 1 martie pun şnururi de mărţişoare tuturor pomilor din grădină. Accept mai degrabă sensurile arhaice ale sărbătoririi renaşterii naturii şi speranţei. De 8 martie dau interviuri în care repet până la plictiseală (pentru mine şi puţinii care ştiu) că e ziua drepturilor femeilor, o zi în care ar trebui să evaluăm progresul/stagnarea/regresul în condiţia socială, economică şi politică al femeilor. Pe 10 martie mă întâlnesc cu cei dragi, căci e ziua naşterii mele. În restul timpului privesc miracolul prin care ies din pământ: căpuşoarele brânduşelor şi frunzele lalelelor şi zambilelor, miracolul prin care brazii trec de la verde întunecat la verde viu şi forstiţia îşi strigă strălucirea de galben auriu prin parcurile oraşului.

AGERPRES: În parcursul dumneavoastră profesional, aţi avut parte de situaţii cu o încărcătură de misoginism? Dacă da, v-au afectat într-un fel?
Mihaela Miroiu: Da. Forma cea mai supărătoare au fost situaţiile prin care unii profesori ne spuneau limpede că noi nu suntem capabile de creaţie intelectuală, ci doar să îi învăţăm pe alţii ideile şi teoriile bărbaţior, singurii posesori de minte ilustră. Forma cea mai umilitoare a fost legată de situaţii de hărţuire sexuală şi tentative de viol din partea unor bărbaţi care aveau putere ierarhică asupra mea. Dar, din fericire, am avut un tată care m-a educat că singurele limite pe care trebuie să le accept sunt propriile mele capacităţi şi că trebuie să depăşesc şocul unui atac ştiind unde să lovesc. Tata nu a vrut o fiică slabă, nici dependentă, nici uşor de strivit. Îi mulţumesc pentru asta. Dar este un noroc rar pe care nu se poate baza un stat civilizat.

AGERPRES: Le puteţi da un sfat femeilor care vor să reuşească în activitatea profesională şi nu numai?
Mihaela Miroiu: Sfatul e mai general: să se întrebe din când în când ce au făcut cu propriile lor înzestrări şi dacă nu cumva nefolosirea minţii şi talentelor nu este port imoral de creier, dar şi că ceea ce fac valoros trebuie răsplătit şi plătit. În privinţa vieţii de după profesie: să aibă o astfel de viaţă; să nu chiulească de la bucuria de a trăi după sufletul lor; să nu devină mamele partenerilor de viaţă; să trateze copiii proprii ca pe alţi membrii ai familiei, cu nevoi mai diferite, dar nu ca pe buricul absolut al pământului; să nu trăiască frumuseţea lumii la fără frecvenţă sau strict bidimensional; să iubească până în pânzele albe, dar în limitele păstrării propriei demnităţi. AGERPRES/(AS - autor: Florin Bărbuţă, editor: Andreea Marinescu)