Alexandria, 9 dec /Agerpres/ - Catedrala Sfântul Alexandru, situată în centrul oraşului Alexandria, impresionează prin arhitectură, dimensiuni şi picturi. Ea poate fi privită şi ca o galerie de artă, deoarece, pe 2000 de metri pătraţi, se întind picturi ale maestrului Ştefan Luchian şi colaboratorii săi, sau ca o necropolă domnească, deoarece adăposteşte osemintele domnitorului Al.D. Ghica.
'Catedrala Sf. Alexandru, ca orice realizare a oamenilor, este o amprentă istorică care exprimă dorinţa oamenilor, a vremurilor de atunci, care exprimă credinţa lor, care exprimă dragostea de frumos şi dorinţa de a se înveşnici încă din această viaţă trecătoare şi pământească. Istoria catedralei este foarte strâns împletită cu istoria oraşului Alexandria, oraşul luând fiinţă în anul 1834 prin elaborarea Ekstrucţiei ca şi constituţie a oraşului, iar în anul 1835, pe această locaţie a fost construită prima biserică din Alexandria cu hramul Sfântul Ierarh Alexandru, hramul care este şi astăzi, numai că, bisericuţa de atunci fiind făcută la posibilităţile de atunci, din lemn, foarte repede a devenit neîncăpătoare şi, la 1869, s-a pus fundaţia actualei catedrale a cărei construcţie a durat 29 de ani. Târnosirea ei, adică inaugurarea, s-a făcut la 6 decembrie 1898, când a fost declarată finalizată cu toate podoabele pe care le conţine', a explicat pentru AGERPRES preotul paroh Gheorghe Popa.
Catedrala are 42 de metri lungime şi 26 de metri lăţime. Catapeteasma are zece metri, este realizată în stil neogotic iar policandrul este lucrat la Viena. Construcţia apare în interior sub formă de cruce iar la exterior sub formă de navă.
'În primul rând, biserica a fost gândită ca un popas duhovnicesc, ca un loc de rugăciune, ca o casă a lui Dumnezeu, însă pentru că Dumnezeu este expresia frumuseţii, a perfecţiunilor, pentru că credinţa în sine întăreşte şi pune în evidenţă valenţele omului, adică chipul lui Dumnezeu din om, raţiunea, gândirea şi simţirea, aşa se explică faptul că, de-a lungul istoriei, aproape toate, dacă nu chiar toate lucrările de artă, au în ele amprenta credinţei. Deci biserica a generat frumosul şi, sigur, nici creştinii în Alexandria nu au făcut excepţie şi au căutat să împodobească lăcaşul lor de cult cel mai drag cu lucrări de excepţie, de artă care se păstrează până astăzi şi care avem nădejdea că vor reprezenta şi de acum încolo mândria sufletească a acestui oraş. Prin însuşi faptul că această biserică a fost gândită ca o catedrală, într-un moment în care oraşul Alexandria nu era decât un sat mai mare cu clădiri de maxim P+1, iată alexăndrenii au gândit să construiască o catedrală de 45 de metri înălţime care impresionează prin masivitatea şi arhitectura ei şi care impune prin frumuseţea decorativă atât interioară cât şi exterioară. Au apelat la meşteri de excepţie pentru a împodobi biserica lor astfel încât într-adevăr să fie o bijuterie", a afirmat preotul paroh.
El spune că toate candelele din argint sunt făcute după modelul celor de la Domniţa Bălaşa din Bucureşti, iar vitraliile sunt relizate de un meşter de excepţie care a fost cooptat şi de Casa Regală pentru a confecţiona vitraliile de la Castelul Peleş şi policandrele din bronz aurit au fost făcute la Viena. Mozaicul floral executat de un meşter italian, s-a păstrat foarte bine, este în sine o lucrare de artă. În consonanţă cu pavimentul, tot câmpul floral mural a fost făcut tot de un italian, la iniţiativa pictorului Ştefan Luchian, care a fost angajat de primăria Alexandriei să execute lucrarea de pictură.
"Construcţia catedralei a durat 29 de ani. În vreme de sărăcie, în vreme de lipsuri - pentru că atunci România trecea prin mari transformări era în vremea regulamentului organic, apoi a venit Războiul de Independenţă, ştim care era situaţia ţăranilor. De fapt, toate marile lucrări ale omenirii s-au realizat cu jertfă şi în vreme de sărăcie. Nimeni n-a construit din bogăţie materială ci numai din bogăţie sufletească şi dragoste. Cu toată această delungire a construcţiei, totuşi, primăria văzându-se presată şi de autorităţi şi de situaţia în sine, apelând la Ştefan Luchian, l-a obligat să execute lucrarea de pictură a catedralei în numai cinci luni, în vara anului 1898. Ştefan Luchian a avut în echipă pe Constantin Artachino dar timpul nu le permitea să execute toată lucrarea de pictură interior şi exterior şi atunci ei s-au rezumat să execute numai tablourile din biserică, icoanele, iar tot câmpul acesta floral, spuneam, l-au cedat unui italian care a împodobit restul suprafeţei cu ornamente florale şi geometrice", precizează preotul Gheorghe Popa.
Tot parterul bisericii este pictat de Ştefan Luchian iar turla mare şi pandantivii, de Artachino.
"Este un lucru excepţional faptul că Ştefan Luchian a pictat în catedrală, deoarece noi ştim că el nu a fost un pictor bisericesc. El a fost peisagist, sunt celebre tablourile lui cu flori, dar atunci, fiind tânăr, necesitatea de a trăi sigur l-a împins spre a accepta acest contract, însă talentul lui de excepţie şi-a lăsat amprenta şi pentru faptul că astăzi catedrala este aproape unicat în ceea ce priveşte pictura murală bisericească a lui Ştefan Luchian, îi oferă acesteia o notă deosebită", a completat preotul.
Pe lângă valoroasele picturi, patrimoniul catedralei a fost îmbogăţit în urmă cu aproximativ douăzeci de ani prin aducerea unui sarcofag cu o deosebită însemnătate pentru judeţ.
"Pe parcursul timpului, biserica a fost completată cu alte lucrări de artă. Este vorba de un sarcofag, monument funerar închinat voievodului Alexandru Dimitrie Ghica, ce a fost comandat de Alexandru Ioan Cuza, primul domn al României, meşterilor pietrari şi care a fost executat imediat după moartea lui Alexandru Dimitrie Ghica când încă Cuza era domn al României, deci înainte de 1866. El este deosebit. Este împodobit cu spadă, sceptru, mantie de hermină, coroana regală şi a fost adus în Catedrala Sfântul Alexandru în anul 1994, iar sub sarcofag se găsesc depuse înseşi osemintele domnitorului Al.D. Ghica, ceea ce face din această catedrală, necropolă domnească", subliniază preotul paroh.
Între anii 1997-2012 Catedrala a fost restaurată - s-au efectuat lucrări de consolidare, subzidire, reamenajări exterioare la învelitoare, inclusiv refacerea picturii de către o echipă de restauratori agreată de ministerul culturii, condusă de Marian Drăghici - şi resfiinţită, la 30 august 2012, de Preasfinţitul părinte Episcop Galaction al Alexandriei şi Teleormanului.
"Chiar dacă nu privim această biserică ca pe o zestre strămoşească, ca pe un locaş de cult să o privim ca pe o galerie de artă pentru că nu avem la îndemână o suprafaţă de 2000 de metri pătraţi pictată de Ştefan Luchian aşa pur şi simplu şi să o neglijăm pentru că ea se află într-o biserică. Ea este zestrea oraşului şi trebuie să facem tot posibilul să o lăsăm celor de după noi aşa cum noi am primit-o", subliniază Gheorghe Popa.
Ceasul catedralei este un alt simbol al oraşului. La fiecare oră fixă, acesta intonează o melodie cu care alexăndrenii s-au obişnuit şi fără de care viaţa lor cotidiană nu ar mai fi la fel.
'Iniţial, la Catedrala Sf. Alexandru a existat un ceas mecanic Paul Garnier care a fost instalat odată cu inaugurarea construcţiei în anul 1898. El arăta ora prin cadranele ataşate prin cele două turle mici dar, din păcate, a fost distrus prin anii 50, deoarece mecanismul principal era aşezat sub clopotul mare. Clopotul mare a căzut în momentul în care era tras pentru sărbătoare şi a distrus mecanismul ceasului. Nu s-a mai putut repara niciodată. Între timp, preotul Banu Ionel, în preajma anilor 1989, a făcut acest ceas electronic care a cântat prima dată în anul 1990, după Revoluţie, intonând imnul Cu noi este Dumnezeu'.A făcut o impresie deosebită şi face parte din viaţa oraşului Alexandria pentru că, în momentele în care intervin diverse defecţiuni din diverse motive, alexăndrenii imediat ne apostrofează nu mai merge ceasul'. În perioada Paştelui cântă imnul creştin 'Hristos a înviat!'', a mai spus preotul Gheorghe Popa.
La construirea catedralei s-au folosit peste o mie de cărămizi, grosimea zidurilor variind între doi metri la bază şi un metru la cornişă. Ca urmare a înfiinţării Sfintei Episcopii a Alexandriei şi Teleormanului, la 15 februarie 1996, Catedrala Sf. Alexandru a devenit Catedrală Episcopală. AGERPRES/(A - autor: Luiza Abu-Salem, editor: Diana Dumitru)
'Catedrala Sf. Alexandru, ca orice realizare a oamenilor, este o amprentă istorică care exprimă dorinţa oamenilor, a vremurilor de atunci, care exprimă credinţa lor, care exprimă dragostea de frumos şi dorinţa de a se înveşnici încă din această viaţă trecătoare şi pământească. Istoria catedralei este foarte strâns împletită cu istoria oraşului Alexandria, oraşul luând fiinţă în anul 1834 prin elaborarea Ekstrucţiei ca şi constituţie a oraşului, iar în anul 1835, pe această locaţie a fost construită prima biserică din Alexandria cu hramul Sfântul Ierarh Alexandru, hramul care este şi astăzi, numai că, bisericuţa de atunci fiind făcută la posibilităţile de atunci, din lemn, foarte repede a devenit neîncăpătoare şi, la 1869, s-a pus fundaţia actualei catedrale a cărei construcţie a durat 29 de ani. Târnosirea ei, adică inaugurarea, s-a făcut la 6 decembrie 1898, când a fost declarată finalizată cu toate podoabele pe care le conţine', a explicat pentru AGERPRES preotul paroh Gheorghe Popa.
Catedrala are 42 de metri lungime şi 26 de metri lăţime. Catapeteasma are zece metri, este realizată în stil neogotic iar policandrul este lucrat la Viena. Construcţia apare în interior sub formă de cruce iar la exterior sub formă de navă.
'În primul rând, biserica a fost gândită ca un popas duhovnicesc, ca un loc de rugăciune, ca o casă a lui Dumnezeu, însă pentru că Dumnezeu este expresia frumuseţii, a perfecţiunilor, pentru că credinţa în sine întăreşte şi pune în evidenţă valenţele omului, adică chipul lui Dumnezeu din om, raţiunea, gândirea şi simţirea, aşa se explică faptul că, de-a lungul istoriei, aproape toate, dacă nu chiar toate lucrările de artă, au în ele amprenta credinţei. Deci biserica a generat frumosul şi, sigur, nici creştinii în Alexandria nu au făcut excepţie şi au căutat să împodobească lăcaşul lor de cult cel mai drag cu lucrări de excepţie, de artă care se păstrează până astăzi şi care avem nădejdea că vor reprezenta şi de acum încolo mândria sufletească a acestui oraş. Prin însuşi faptul că această biserică a fost gândită ca o catedrală, într-un moment în care oraşul Alexandria nu era decât un sat mai mare cu clădiri de maxim P+1, iată alexăndrenii au gândit să construiască o catedrală de 45 de metri înălţime care impresionează prin masivitatea şi arhitectura ei şi care impune prin frumuseţea decorativă atât interioară cât şi exterioară. Au apelat la meşteri de excepţie pentru a împodobi biserica lor astfel încât într-adevăr să fie o bijuterie", a afirmat preotul paroh.
El spune că toate candelele din argint sunt făcute după modelul celor de la Domniţa Bălaşa din Bucureşti, iar vitraliile sunt relizate de un meşter de excepţie care a fost cooptat şi de Casa Regală pentru a confecţiona vitraliile de la Castelul Peleş şi policandrele din bronz aurit au fost făcute la Viena. Mozaicul floral executat de un meşter italian, s-a păstrat foarte bine, este în sine o lucrare de artă. În consonanţă cu pavimentul, tot câmpul floral mural a fost făcut tot de un italian, la iniţiativa pictorului Ştefan Luchian, care a fost angajat de primăria Alexandriei să execute lucrarea de pictură.
"Construcţia catedralei a durat 29 de ani. În vreme de sărăcie, în vreme de lipsuri - pentru că atunci România trecea prin mari transformări era în vremea regulamentului organic, apoi a venit Războiul de Independenţă, ştim care era situaţia ţăranilor. De fapt, toate marile lucrări ale omenirii s-au realizat cu jertfă şi în vreme de sărăcie. Nimeni n-a construit din bogăţie materială ci numai din bogăţie sufletească şi dragoste. Cu toată această delungire a construcţiei, totuşi, primăria văzându-se presată şi de autorităţi şi de situaţia în sine, apelând la Ştefan Luchian, l-a obligat să execute lucrarea de pictură a catedralei în numai cinci luni, în vara anului 1898. Ştefan Luchian a avut în echipă pe Constantin Artachino dar timpul nu le permitea să execute toată lucrarea de pictură interior şi exterior şi atunci ei s-au rezumat să execute numai tablourile din biserică, icoanele, iar tot câmpul acesta floral, spuneam, l-au cedat unui italian care a împodobit restul suprafeţei cu ornamente florale şi geometrice", precizează preotul Gheorghe Popa.
Tot parterul bisericii este pictat de Ştefan Luchian iar turla mare şi pandantivii, de Artachino.
"Este un lucru excepţional faptul că Ştefan Luchian a pictat în catedrală, deoarece noi ştim că el nu a fost un pictor bisericesc. El a fost peisagist, sunt celebre tablourile lui cu flori, dar atunci, fiind tânăr, necesitatea de a trăi sigur l-a împins spre a accepta acest contract, însă talentul lui de excepţie şi-a lăsat amprenta şi pentru faptul că astăzi catedrala este aproape unicat în ceea ce priveşte pictura murală bisericească a lui Ştefan Luchian, îi oferă acesteia o notă deosebită", a completat preotul.
Pe lângă valoroasele picturi, patrimoniul catedralei a fost îmbogăţit în urmă cu aproximativ douăzeci de ani prin aducerea unui sarcofag cu o deosebită însemnătate pentru judeţ.
"Pe parcursul timpului, biserica a fost completată cu alte lucrări de artă. Este vorba de un sarcofag, monument funerar închinat voievodului Alexandru Dimitrie Ghica, ce a fost comandat de Alexandru Ioan Cuza, primul domn al României, meşterilor pietrari şi care a fost executat imediat după moartea lui Alexandru Dimitrie Ghica când încă Cuza era domn al României, deci înainte de 1866. El este deosebit. Este împodobit cu spadă, sceptru, mantie de hermină, coroana regală şi a fost adus în Catedrala Sfântul Alexandru în anul 1994, iar sub sarcofag se găsesc depuse înseşi osemintele domnitorului Al.D. Ghica, ceea ce face din această catedrală, necropolă domnească", subliniază preotul paroh.
Între anii 1997-2012 Catedrala a fost restaurată - s-au efectuat lucrări de consolidare, subzidire, reamenajări exterioare la învelitoare, inclusiv refacerea picturii de către o echipă de restauratori agreată de ministerul culturii, condusă de Marian Drăghici - şi resfiinţită, la 30 august 2012, de Preasfinţitul părinte Episcop Galaction al Alexandriei şi Teleormanului.
"Chiar dacă nu privim această biserică ca pe o zestre strămoşească, ca pe un locaş de cult să o privim ca pe o galerie de artă pentru că nu avem la îndemână o suprafaţă de 2000 de metri pătraţi pictată de Ştefan Luchian aşa pur şi simplu şi să o neglijăm pentru că ea se află într-o biserică. Ea este zestrea oraşului şi trebuie să facem tot posibilul să o lăsăm celor de după noi aşa cum noi am primit-o", subliniază Gheorghe Popa.
Ceasul catedralei este un alt simbol al oraşului. La fiecare oră fixă, acesta intonează o melodie cu care alexăndrenii s-au obişnuit şi fără de care viaţa lor cotidiană nu ar mai fi la fel.
'Iniţial, la Catedrala Sf. Alexandru a existat un ceas mecanic Paul Garnier care a fost instalat odată cu inaugurarea construcţiei în anul 1898. El arăta ora prin cadranele ataşate prin cele două turle mici dar, din păcate, a fost distrus prin anii 50, deoarece mecanismul principal era aşezat sub clopotul mare. Clopotul mare a căzut în momentul în care era tras pentru sărbătoare şi a distrus mecanismul ceasului. Nu s-a mai putut repara niciodată. Între timp, preotul Banu Ionel, în preajma anilor 1989, a făcut acest ceas electronic care a cântat prima dată în anul 1990, după Revoluţie, intonând imnul Cu noi este Dumnezeu'.A făcut o impresie deosebită şi face parte din viaţa oraşului Alexandria pentru că, în momentele în care intervin diverse defecţiuni din diverse motive, alexăndrenii imediat ne apostrofează nu mai merge ceasul'. În perioada Paştelui cântă imnul creştin 'Hristos a înviat!'', a mai spus preotul Gheorghe Popa.
La construirea catedralei s-au folosit peste o mie de cărămizi, grosimea zidurilor variind între doi metri la bază şi un metru la cornişă. Ca urmare a înfiinţării Sfintei Episcopii a Alexandriei şi Teleormanului, la 15 februarie 1996, Catedrala Sf. Alexandru a devenit Catedrală Episcopală. AGERPRES/(A - autor: Luiza Abu-Salem, editor: Diana Dumitru)
Urmăreşte ştirile AGERPRES pe WhatsApp şi pe GoogleNews
Conținutul website-ului www.agerpres.ro este destinat exclusiv informării publice. Toate informaţiile publicate pe acest site de către AGERPRES sunt protejate de dispoziţiile legale incidente. Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea, precum şi orice modalitate de exploatare a conţinutului acestui website. Informaţiile transmise pe www.agerpres.ro pot fi preluate, în conformitate cu legislaţia aplicabilă, în limita a 500 de semne. Detalii în secţiunea Condiţii de utilizare. Dacă sunteţi interesaţi de preluarea ştirilor AGERPRES, vă rugăm să contactaţi Direcţia Marketing - marketing@agerpres.ro.