Giurgiu, 22 nov /Agerpres/ - Cine ajunge pentru prima dată la Giurgiu cu autocarul de la Bucureşti sau pe calea apelor de la Viena, în Port, se întreabă ce loc de istorie s-ar putea găsi în acest ţinut secetos şi parcă uitat de lume.

Puţini ştiu însă că la doar 35 de kilometri de Giurgiu şi cam tot atâţia de Bucureşti mai trăiesc copaci din Codrii Vlăsiei în care a descălecat cândva pe o insulă înconjurată de mlaştini chiar Vlad Ţepeş, ctitorul mănăstirii-cetate Comana. Astăzi, tot pe aceste locuri, mai pot fi găsiţi copaci din această pădure seculară. Mlaştina de odinioară a devenit Balta Comana şi a fost recunoscută de oamenii de ştiinţă ca a doua Deltă a României, iar "descălecătorii" de astăzi se bat cu umbrele turcilor într-un parc de aventură modern cocoţat în stejari seculari şi au la dispoziţie pentru odihnă şi relaxare spaţii de cazare cu spa.

Cel care ajunge pentru prima dată la Comana vrea mai întâi să simtă urmele paşilor lui Vlad Ţepeş pe aceste locuri şi să se încarce de sfinţenie la Mănăstirea Comana. Astfel, imediat ce ia contact cu istoria locului află că aceasta a fost la început o bisericuţă din lemn. Prima dată, la 27 septembrie 1461, toponimul Comana este folosit în mod oficial într-un hrisov emis de cancelaria lui Vlad Ţepeş, care menţiona că hotarul mănăstirii să fie "până unde se împreună cu balta Comana, drept în iezerul Câlniştei".

"Istoria mănăstirii Comana este continuată la 1588 de boierul Radu Şerban din Coiani, azi localitatea Mironeşti din judeţul Giurgiu, care începe zidirea unei mănăstiri pe pământurile moştenite de la mama sa, Maria din Coiani, iar alegerea locului de ridicare a ctitoriei a fost determinată de existenţa zidurilor vechii mănăstiri a lui Vlad Ţepeş", a declarat pentru AGERPRES stareţul Mănăstirii Comana, Mihail Muscariu.

În 1609, Radu Şerban, devenit domn al Ţării Româneşti, zugrăveşte biserica de la Comana şi adaugă în pictură însemnele domneşti. Radu Şerban moare în 1620 la Viena, iar rămăşiţele lui pământeşti sunt aduse de sora lui, Elina, la Comana.

Şi feciorul Elinei, Drăghici Cantacuzino, mort la Constantinopol, este înmormântat în 1667 la Comana şi tot aici va fi înmormântat şi Constantin, fiul spătarului Drăghici, iar prin aceste înmormântări succesive se relevă trecerea Comanei în seama Cantacuzinilor.

În perioada 1699-1701 marele vornic Şerban Cantacuzino începe restaurarea mănăstirii, iar în 1709 moare şi este înmormântat la rândul lui la Comana.

În decembrie 1769 mănăstirea a fost asediată de un detaşament turcesc, iar în 1802 este afectată de un grav cutremur. Abia în 1854 încep lucrările de reamenajare şi reînsufleţire a lăcaşului sfânt şi se reface din temelii biserica. Puţini ştiu că Prefectura judeţului a fost găzduită în localul fostei mănăstiri la 1877, iar în altă aripă a clădirii funcţiona şcoala.

În anul 1908 întregul ansamblu arhitectonic de la Comana a fost restaurat prima dată, iar în 1932 se construieşte aici Mausoleul Eroilor Căzuţi în Primul Război Mondial în luptele de pe râul Neajlov. Biserica a mai fost afectată de cutremurele de 1977 şi 1986, dar a fost consolidată în întregime între 1988-1990, iar din anul 1991 din iniţiativa Patriarhului Teoctist redevine mănăstire de călugări şi încep lucrările de restaurare a acesteia în vederea pregătirii aniversării a 550 de ani de atestare documentară 1461-2011.

Şi pentru că locul este încărcat de paşii multor domnitori sau domniţe ale căror morminte se află chiar aici, există şi o legendă a locului care spune că ctitorul acesteia, Ţepeş, se arată duşmanilor, prin câmpie, înfricoşându-i. Se spune că atunci când a căzut pradă duşmanilor, undeva pe drumul între Bucureşti şi Giurgiu, trupul său a încăput pe mâna rivalului Basarab Laiotă şi a fost înmormântat fără capul trimis la Poartă şi fără podoabe deosebite sau lespede funerară în cea mai apropiată mănăstire ctitorită de el, la Comana. În curtea mănăstirii Comana există un mic panou cu câteva date despre celebrul voievod şi alături o modestă piatră de mormânt, cu inscripţia aproape ştearsă complet, care, conform călugărilor, ar aparţine mormântului.

Cercetările arheologice desfăşurate între anii 1970-1975 au stabilit că necropola din preajma bisericuţei a fost folosită în a doua jumătate a secolului al XV-lea şi prima jumătate a secolului al XVI-lea, iar lângă pronaosul bisericii distruse de cariile timpului au fost descoperite rămăşiţele unui bărbat decapitat fără niciun însemn domnesc şi în jurul căruia erau puse monede din timpul domniei lui Vlad Ţepeş, iar despre acesta se crede că ar fi chiar Vlad Ţepeş.

Legenda mai spune că, la decapitarea voievodului, mii de izvoare au lăcrimat şi din pământul înroşit de sânge au apărut ghimpi nemaivăzuţi pe aceste meleaguri, iar după ce trupul voievodului a fost înmormântat în mănăstire, călugării au săpat o fântână cu apă limpede şi binecuvântată care astăzi poartă numele de "Fântâna cu nuc" sau "Fântâna cu leac" şi locul este împânzit cu ghimpi, un alt motiv pentru care Comana este acum un loc unic. Pentru că această plantă este întâlnită de obicei în zona Mării Mediterane a fost protejată şi încadrată în rezervaţia ştiinţifică de ghimpe din cadrul Parcului Natural Comana.

De altfel, Parcul Natural Comana este o rezervaţie unică în Europa, care include zeci de specii de plante şi animale protejate de legile internaţionale, este considerată a doua Deltă a României, se întinde pe 25.000 de hectare şi cuprinde un ecosistem caracteristic deltei, cunoscut din vechime sub numele de Balta Comana. Specialiştii susţin că "Delta de lângă Bucureşti" ocupă locul doi ca biodiversitate, după Rezervaţia Delta Dunării.

"Parcul a fost înfiinţat în 2004, când Balta Comana a fost declarată rezervaţie naturală pentru că aici trăiesc 140 de specii de păsări, jumătate protejate internaţional, mai mult de 200 de tipuri şi subtipuri de plante, dintre care 70 pe cale de dispariţie prezente în rezervaţiile de bujor, ghimpe şi mărgăritar, alte zeci de categorii de păsări, mamifere, reptile şi peşti protejate prin Convenţia de la Berna şi de legislaţia naţională, toate într-un singur loc, Parcul Natural Comana", a declarat pentru AGERPRES, purtătoarea de cuvânt a Agenţiei Judeţene de Protecţia Mediului Giurgiu, Daniela Neagu.

Parcul dispune de mai multe tipuri de habitate, păduri dacice de stejar şi carpen, păduri balcano-panonice de cer şi gorun, iar ca rarităţi floristice bujorul românesc, stânjenelul sălbatic, nufărul galben, viorelele sau ghimpele. Parcul adăposteşte şi asigură condiţii de hrană şi cuibărire mai multor păsări protejate, de aceea în plimbările cu barca la Balta Comana cunoscătorii pot observa pescăruşul albastru, uliul cu picioare scurte, stârcul cenuşiu, barza albă, barza neagră, mierle, nagâţ sau mărăcinar, porumbel de scorbură, ciocănitoare de stejar, cormoran mic, codobatură albă, pescăruş râzător şi multe altele.

De câţiva ani un întreprinzător privat, iubitor al locului şi care spune că simte că istoria acestui loc îi curge prin vene, şi-a transformat o locuinţă de vacanţă în pensiune şi ca să demonstreze că este un păstrător al istoriei fiecare cameră de hotel poartă numele unui domnitor sau al unei domniţe şi a fost astfel amenajată îmbinând istoria cu modernismul.

"Primul etaj al hotelului este destinat Cantacuzinilor, la etajul al doilea camerele de oaspeţi sunt dedicate celor din familia Craioveşti Basarabi, iar la ultimul nivel avem Drăculeştii şi o cameră dedicată lui Vlad Ţepeş", a declarat pentru AGERPRES investitorul.

Camerele au podele, lambriuri, dulapuri şi mese din lemn, pictat manual, elementul central fiind bujorul sălbatic protejat în această rezervaţie de la Comana, dar băile şi utilităţile sunt dintre cele mai moderne, la ultimul etaj, chiar lângă o cameră destinată lui Vlad Ţepeş oaspeţii se pot bucura de jacuzzi, masaj.

Cei care doresc să îşi petreacă aici timpul liber o pot face în funcţie de temperamentul fiecăruia. Astfel, iubitorii de sporturi extreme pot alege trasee de căţărat în copaci şi mers pe sfori, cu grade diferite de dificultate şi o tiroliană peste lacul din parcul de aventură. Cei mai liniştiţi pot alege o plimbare cu barca la pescuit, alţii o plimbare cu bicicleta prin pădure, iar iubitorii de grădină îşi pot culege direct legumele şi zarzavaturile proaspete din sera restaurantului. Mai nou aici a fost deschisă o Pivniţă a Marelui Paharnic, unde se pot face degustări de vinuri, iar pentru viitor investitorul vrea să refacă traseul de cai cu poştalionul până la Bucureşti în scop de agrement. Practic, cine ajunge la Comana are ocazia să calce pe locuri încărcate de istorie, dar şi să simtă că se află în Europa. AGERPRES/(AS - autor: Camelia Bigan, editor: Cristian Anghelache)