COD GALBEN: 02-06-2025 ora 17 Intre 17:50 si 19:00 se va semnala Vijelie, viteza vântului la rafală de 50…70 km/h, grindină, averse ce vor cumula 15...20 l/mp, descărcări electrice. in Județul Bacău, Județul Galaţi, Județul Vrancea, Județul Vaslui;
Brăila, 24 sep /Agerpres/ - Mii de pelerini din toate colţurile ţării vin la Brăila de sărbătoarea Izvorului Tămăduirii de la Biserica Greacă 'Buna Vestire' şi stau ore în şir la rând, pentru a lua apă sfinţită, vindecătoare de boli trupeşti şi sufleteşti, convinşi fiind că are proprietăţi miraculoase, unice în toată România.
Se spune că, demult, pe înserat, un cioban îşi ducea oile de la păscut spre casă, supărat şi îngândurat că mama lui orbise şi se ruga la Dumnezeu să-i dea sănătate. Deodată, în faţă, i-a apărut Maica Domnului şi i-a spus să construiască o mică troiţă la stejarul cel mai bătrân din preajmă şi să o împodobească cu multe icoane. În fiecare seară când va trece pe acolo, să aprindă candela şi să se roage, pentru ca mama lui să poată vedea. A doua zi, ciobanul s-a apucat de treabă şi în trei zile a terminat de construit mica troiţă. A observat, însă, că, pe lângă construcţia făcută de el, un firicel de apă a inundat încăperea, şi s-a apucat să sape un şanţ, pentru ca apa să se poată scurge. Pentru că era foarte cald şi îi era sete, omul a băut din apa ce curgea şi, văzând că este rece şi bună la gust, a pus într-o sticlă să-i ducă şi mamei sale acasă să-i dea să bea şi să se spele pe faţă. La numai o săptămână după ce a băut din această apă, mama ciobanului s-a vindecat şi a început să zărească lumina zilei.
Aceasta este legenda izvorului făcător de minuni de la Biserica Greacă 'Buna Vestire' din Brăila, recunoscut în întreaga lumea pentru puterile sale vindecătoare, care se află la 15 metri adâncime, sub Sfântul Altar, şi izvorăşte o dată pe an, de sărbătoarea Izvorului Tămăduirii.
Este deja o tradiţie ca pelerinii să vină cu o zi înaintea deschiderii izvorului şi să îşi petreacă noaptea în curtea Parohiei 'Buna Vestire', care le pregăteşte credincioşilor, de fiecare dată, pachete cu mâncare şi un cort în curtea bisericii, unde să se poată adăposti, dacă vremea va fi nefavorabilă.
'Biserica Greacă este unică în toată creştinătatea, fiind singurul lăcaş cu trei hramuri şi trei altare din România: Buna Vestire, Sfântul Gherasim şi Sfântul Ierarh Nicolae', a declarat, pentru AGERPRES, preotul paroh Filip Nicolescu, de la Biserica Greacă 'Buna Vestire'.
'Biserica Grecească din Brăila are trei Sfinte Mese: cea centrală, care este în cinstea Bunei Vestiri, cea de sud, în cinstea Sfântului Nicolae, protectorul marinarilor, şi cea de nord, în cinstea Sfântului Gherasim de Kefalonia. Sub paraclisul Sfântului Gherasim există un izvor făcător de minuni, ce a fost descoperit sub temelia bisericii din anul 1863. La acest izvor se săvârşesc minuni de sărbătoarea Izvorului Tămăduirii. În fiecare an, slujba agheasmei este săvârşită cu mare cucernicie de către episcopul Dunării de Jos, când se adună o mulţime de pelerini din toată ţara şi nu numai, ca să primească din apa sfinţită', scrie părintele Vicenţiu Curelaru, în Istoria Bisericii Greceşti Buna Vestire din Brăila.
Ridicată între 1863-1872, Biserica 'Buna Vestire' este un monument istoric ce îmbină stilul bizantin cu cel gotic renascentist şi prezintă puternice influenţe antice greceşti, reprezentând un adevărat punct de reper pentru Centrul Istoric al Brăilei. Edificiul are aproximativ 44 de metri lungime şi 22 metri lăţime, iar grandoarea lui arăta prestigiul şi autoritatea Comunităţii Greceşti de la Brăila, din acea vreme.
Se spune că, aflat într-o vizită în Brăila în 1913, prim-ministrul Greciei, Elefterios Venizelos, văzând în Portul Brăilei multe vapoare împodobite cu steagul grecesc, a fost atât de impresionat încât ar fi spus că nici în Pireu nu a văzut vreodată atâtea steaguri greceşti. Timp de aproape 50 de ani, Brăila a fost înfrumuseţată prin prezenţa grecilor, în mâinile cărora s-au aflat, pâna în 1880, aproape în totalitate, navigaţia, comerţul şi industria oraşului, progresul economic fiind completat de cel cultural.
Comunitatea Greacă din Brăila a fost înfiinţată pe 18 februarie 1863, de către 315 greci, cu scopul principal de a construi această biserică, unde Sfânta Liturghie să se săvârşească în limba lor. În aceeaşi şedinţă, preşedinte a fost ales marele comerciant Gheorghios Avasiotis, pe care străinii îl numeau 'Roi du Danube' (Regele Dunării). Pentru ridicarea bisericii s-a desfăşurat o colectă între membrii comunităţii, donaţii în bani fiind oferite şi de alte comunităţi greceşti din România.
La 26 februarie 1863, epitropia Comunităţii Greceşti a trimis un memoriu domnitorului Alexandru I. Cuza, în care îi cereau permisiunea construirii unei biserici a comunităţii, închinată Bunei Vestiri, pentru care au depus zece mii florini de aur.
La 13 aprilie 1863, ministrul Cultelor şi Instrucţiunii Publice, Cristian Tell, în urma intervenţiei prefectului Brăilei, Gheorghe Iorgulescu, a ordonat Consiliului Municipiului Brăila să acorde Comunităţii Greceşti o biserică care să funcţioneze în limba greacă, 'deoarece dintre cele o mie şase sute de vapoare care veneau anual în oraş, jumătate erau greceşti'.
Domnitorul Alexandru I. Cuza le-a acordat permisiunea construirii bisericii la 15 mai 1863, iar la data de 8 septembrie a aceluiaşi an a avut loc slujba de punere a pietrei de temelie a sfântului lăcaş, ridicat pentru marinarii celor 800 de corăbii greceşti care soseau anual în Portul Brăila.
Se spune că unul dintre ctitori a avut un vis care a dus la descoperirea izvorului cu proprietăţi vindecătoare, care se află acum sub Sfântul Altar. 'Izvorul se găseşte la o adâncime de 15 metri şi este vindecător doar de ziua Izvorului Tămăduirii, când agheasma ţâşneşte şi suprafaţa apei fântânii ajunge la doi metri. Numai în această zi preoţii deschid fântâna şi mulţi bolnavi vin din toată ţara să primească agheasma, având nădejdea şi credinţa că se vor vindeca', a spus părintele Vicenţiu Curelaru.
În 1863, grecii din Brăila l-au chemat pe arhitectul Avram Ioannidis din Prusa, căruia i-au dat ca sarcină proiectarea unei biserici monumentale, mai presus de oricare alt monument bisericesc din zonă. Arhitectul a proiectat o biserică în cruce înscrisă, cu o clopotniţă înaltă pe faţada bisericii, construită de meşterul Constantinos Nicolaou, în 1872.
Materialele de construcţie au fost procurate din străinătate, iar lucrările s-au făcut în mare măsură cu meşteri italieni.
'Arhitectul bisericii a reuşit să creeze o construcţie unică şi deosebită cu meşteri italieni, în care domină elemente antice elene, gotice şi renascentiste, îmbinate într-o combinaţie omogenă a stilului neoclasic, caracteristică de altfel secolului al XIX-lea', a explicat părintele Curelaru.
Biserica din Brăila va fi terminată în 1872, având ca paroh pe arhimandritul Grigorie Gogos din Insula Lesbos, şi va fi târnosită de episcopul Dunării de Jos, Prea Sfinţitul Melchisedec. Părintele Curelaru a afirmat că o biserică asemănătoare s-a construit în aceeaşi perioadă la Constantinopol. Este vorba despre Biserica Greacă 'Sfânta Treime' din Taxim (1867-1880), lucrare a arhitectului Vasilios Ioannidis, care nu este exclus să fi fost înrudit cu Avraam Ioannidis. Biserica este cea mai mare construcţie post-bizantină din Constantinopol şi prezintă elemente arhitectonice asemănătoare cu lăcaşul de cult din Brăila.
Pe o placă de marmură aşezată pe faţada bisericii din Brăila se poate citi următoarea inscripţie: 'Comunitatea Greacă din Brăila a construit pe propria sa cheltuială această Sfântă Biserică, pe care a dedicat-o Bunei Vestiri şi a aşezat temelia, la 8 Septembrie 1863, iar prima târnosire a acesteia s-a săvârşit la 29 Octombrie 1972'.
Pictura a fost realizată, în mare parte, de Gheorghe Tăttărăscu şi continuată, între anii 1901-1903, de către Constantinos Livadas Liochis. Tâmpla bisericii a fost lucrată în stil neoclasic şi este de culoare albă, cu decoraţii aurite în basorelief.
'Conform tradiţiei locale, iconostasul bisericii a fost lucrat la Constantinopol. Conform semnăturilor ce însoţesc icoanele portabile ale iconostasului, acestea au fost pictate de către Matache Orasianu, C. Grasianu din Brăila şi V. C. Robea din Galaţi. Matache Orasianu a pictat şi multe icoane portabile ale bisericii, între anii 1874-1894. Multe icoane poartă şi semnătura ierodiaconului Ioannis Chiriacos. Prima icoană portabilă cu semnătura lui, care se păstrează la biserica greacă din Brăila, datează din anul 1913. Există icoane cu semnătura lui până în anul 1920', mai spune părintele Vicenţiun Curelaru.
Catapeteasma este lucrată în foiţă de aur şi este opera artiştilor aduşi de la Constantinopol, temelia este din piatră, iar pereţii din cărămidă şi marmură. Candelabrele bisericii sunt din cristal de Murano şi Boemia, care împreună cu pardoseala din parchet creează vizitatorului un sentiment de măreţie. Biserica este înfrumuseţată cu sfeşnice lucrate la atelierele din Constantinopol, aşezate între iconostase, iar decorul bisericii este completat de un număr mare de icoane portabile.
Părintele Curelaru mai scoate în evidenţă un fapt interesant petrecut în 1899, când Primăria Brăilei, în înţelegere cu Comunitatea Greacă, a hotărât să folosească clopotniţa Bisericii Greceşti 'Buna Vestire' pe post de foişor de foc, deoarece era cea mai înaltă clădire din oraş. Clopotniţa era în legătură telefonică cu serviciul de pompieri şi, pentru a se stinge incendiile la timp, funcţiona ca observator zi şi noapte.
Din nefericire, zidurile exterioare şi acoperişul bisericii au început să se degradeze în ultimii ani, iar lăcaşul de cult se află în pericol de prăbuşire. Situaţia este cu atât mai gravă cu cât una din turle stă să cadă. Autorităţile locale nu pot interveni pentru repararea clădirii, deoarece Arhiepiscopia Dunării de Jos şi Comunitatea Elenă din Brăila îşi dispută dreptul de proprietate asupra clădirii.
Primarul de Brăila, Aurel Simionescu, este îngrijorat că, până la terminarea procesului privind proprietatea asupra clădirii, biserica s-ar putea dărâma, de aceea le-a cerut celor două părţi în proces, Comunitatea Elenă şi Arhiepiscopia 'Dunării de Jos', să cedeze Primăriei administrarea imobilul, pe perioadă determinată, în vederea consolidării şi refacerii acestuia.
'Refacerea bisericii are două dimensiuni: una de consolidare, iar cea de-a doua de refacere a picturii interioare. Parohia trebuie să îşi actualizeze proiectul făcut undeva prin 2006 şi, în momentul în care are această expertiză gata, urmează să intrăm pentru partea de consolidare, împreună cu Consiliul Judeţean şi cu Arhiepiscopia. Vom încerca, apoi, să accesăm un program european pentru partea de pictură, pentru că avem acolo picturi cu valoare de patrimoniu şi, probabil, vor putea intra pe o astfel de formulă', a declarat primarul Aurel Simionescu.
Haralambie Caravia, preşedintele Comunităţi Grecilor din Brăila, susţine că Biserica Greacă din Brăila, unică în toată creştinătatea, este parte a istoriei grecilor pe aceste meleaguri, fiind o mărturie a prosperităţii economice şi culturale pe care a avut-o oraşul de la Dunăre, în cei aproape 50 de ani în care navigaţia, comerţul şi industria oraşului s-au aflat aproape în totalitate în mâinile grecilor.
'Biserica a fost şi va rămâne a grecilor, aşa cum a fost dintotdeauna, parte din trupul Bisericii Ortodoxe Române, canonic şi ierarhic. Este un exemplu al toleranţei şi al iubirii dintre români şi greci', spune , Haralambie Caravia, care s-a declarat de acord cu reabilitarea clădirii. Singura lui condiţie este ca dreptul de proprietate al comunităţii să nu fie afectat. AGERPRES/(A - autor: Ecaterina Ignat, editor: Diana Dumitru)
Se spune că, demult, pe înserat, un cioban îşi ducea oile de la păscut spre casă, supărat şi îngândurat că mama lui orbise şi se ruga la Dumnezeu să-i dea sănătate. Deodată, în faţă, i-a apărut Maica Domnului şi i-a spus să construiască o mică troiţă la stejarul cel mai bătrân din preajmă şi să o împodobească cu multe icoane. În fiecare seară când va trece pe acolo, să aprindă candela şi să se roage, pentru ca mama lui să poată vedea. A doua zi, ciobanul s-a apucat de treabă şi în trei zile a terminat de construit mica troiţă. A observat, însă, că, pe lângă construcţia făcută de el, un firicel de apă a inundat încăperea, şi s-a apucat să sape un şanţ, pentru ca apa să se poată scurge. Pentru că era foarte cald şi îi era sete, omul a băut din apa ce curgea şi, văzând că este rece şi bună la gust, a pus într-o sticlă să-i ducă şi mamei sale acasă să-i dea să bea şi să se spele pe faţă. La numai o săptămână după ce a băut din această apă, mama ciobanului s-a vindecat şi a început să zărească lumina zilei.
Aceasta este legenda izvorului făcător de minuni de la Biserica Greacă 'Buna Vestire' din Brăila, recunoscut în întreaga lumea pentru puterile sale vindecătoare, care se află la 15 metri adâncime, sub Sfântul Altar, şi izvorăşte o dată pe an, de sărbătoarea Izvorului Tămăduirii.
Este deja o tradiţie ca pelerinii să vină cu o zi înaintea deschiderii izvorului şi să îşi petreacă noaptea în curtea Parohiei 'Buna Vestire', care le pregăteşte credincioşilor, de fiecare dată, pachete cu mâncare şi un cort în curtea bisericii, unde să se poată adăposti, dacă vremea va fi nefavorabilă.
'Biserica Greacă este unică în toată creştinătatea, fiind singurul lăcaş cu trei hramuri şi trei altare din România: Buna Vestire, Sfântul Gherasim şi Sfântul Ierarh Nicolae', a declarat, pentru AGERPRES, preotul paroh Filip Nicolescu, de la Biserica Greacă 'Buna Vestire'.
'Biserica Grecească din Brăila are trei Sfinte Mese: cea centrală, care este în cinstea Bunei Vestiri, cea de sud, în cinstea Sfântului Nicolae, protectorul marinarilor, şi cea de nord, în cinstea Sfântului Gherasim de Kefalonia. Sub paraclisul Sfântului Gherasim există un izvor făcător de minuni, ce a fost descoperit sub temelia bisericii din anul 1863. La acest izvor se săvârşesc minuni de sărbătoarea Izvorului Tămăduirii. În fiecare an, slujba agheasmei este săvârşită cu mare cucernicie de către episcopul Dunării de Jos, când se adună o mulţime de pelerini din toată ţara şi nu numai, ca să primească din apa sfinţită', scrie părintele Vicenţiu Curelaru, în Istoria Bisericii Greceşti Buna Vestire din Brăila.
Ridicată între 1863-1872, Biserica 'Buna Vestire' este un monument istoric ce îmbină stilul bizantin cu cel gotic renascentist şi prezintă puternice influenţe antice greceşti, reprezentând un adevărat punct de reper pentru Centrul Istoric al Brăilei. Edificiul are aproximativ 44 de metri lungime şi 22 metri lăţime, iar grandoarea lui arăta prestigiul şi autoritatea Comunităţii Greceşti de la Brăila, din acea vreme.
Se spune că, aflat într-o vizită în Brăila în 1913, prim-ministrul Greciei, Elefterios Venizelos, văzând în Portul Brăilei multe vapoare împodobite cu steagul grecesc, a fost atât de impresionat încât ar fi spus că nici în Pireu nu a văzut vreodată atâtea steaguri greceşti. Timp de aproape 50 de ani, Brăila a fost înfrumuseţată prin prezenţa grecilor, în mâinile cărora s-au aflat, pâna în 1880, aproape în totalitate, navigaţia, comerţul şi industria oraşului, progresul economic fiind completat de cel cultural.
Comunitatea Greacă din Brăila a fost înfiinţată pe 18 februarie 1863, de către 315 greci, cu scopul principal de a construi această biserică, unde Sfânta Liturghie să se săvârşească în limba lor. În aceeaşi şedinţă, preşedinte a fost ales marele comerciant Gheorghios Avasiotis, pe care străinii îl numeau 'Roi du Danube' (Regele Dunării). Pentru ridicarea bisericii s-a desfăşurat o colectă între membrii comunităţii, donaţii în bani fiind oferite şi de alte comunităţi greceşti din România.
La 26 februarie 1863, epitropia Comunităţii Greceşti a trimis un memoriu domnitorului Alexandru I. Cuza, în care îi cereau permisiunea construirii unei biserici a comunităţii, închinată Bunei Vestiri, pentru care au depus zece mii florini de aur.
La 13 aprilie 1863, ministrul Cultelor şi Instrucţiunii Publice, Cristian Tell, în urma intervenţiei prefectului Brăilei, Gheorghe Iorgulescu, a ordonat Consiliului Municipiului Brăila să acorde Comunităţii Greceşti o biserică care să funcţioneze în limba greacă, 'deoarece dintre cele o mie şase sute de vapoare care veneau anual în oraş, jumătate erau greceşti'.
Domnitorul Alexandru I. Cuza le-a acordat permisiunea construirii bisericii la 15 mai 1863, iar la data de 8 septembrie a aceluiaşi an a avut loc slujba de punere a pietrei de temelie a sfântului lăcaş, ridicat pentru marinarii celor 800 de corăbii greceşti care soseau anual în Portul Brăila.
Se spune că unul dintre ctitori a avut un vis care a dus la descoperirea izvorului cu proprietăţi vindecătoare, care se află acum sub Sfântul Altar. 'Izvorul se găseşte la o adâncime de 15 metri şi este vindecător doar de ziua Izvorului Tămăduirii, când agheasma ţâşneşte şi suprafaţa apei fântânii ajunge la doi metri. Numai în această zi preoţii deschid fântâna şi mulţi bolnavi vin din toată ţara să primească agheasma, având nădejdea şi credinţa că se vor vindeca', a spus părintele Vicenţiu Curelaru.
În 1863, grecii din Brăila l-au chemat pe arhitectul Avram Ioannidis din Prusa, căruia i-au dat ca sarcină proiectarea unei biserici monumentale, mai presus de oricare alt monument bisericesc din zonă. Arhitectul a proiectat o biserică în cruce înscrisă, cu o clopotniţă înaltă pe faţada bisericii, construită de meşterul Constantinos Nicolaou, în 1872.
Materialele de construcţie au fost procurate din străinătate, iar lucrările s-au făcut în mare măsură cu meşteri italieni.
'Arhitectul bisericii a reuşit să creeze o construcţie unică şi deosebită cu meşteri italieni, în care domină elemente antice elene, gotice şi renascentiste, îmbinate într-o combinaţie omogenă a stilului neoclasic, caracteristică de altfel secolului al XIX-lea', a explicat părintele Curelaru.
Biserica din Brăila va fi terminată în 1872, având ca paroh pe arhimandritul Grigorie Gogos din Insula Lesbos, şi va fi târnosită de episcopul Dunării de Jos, Prea Sfinţitul Melchisedec. Părintele Curelaru a afirmat că o biserică asemănătoare s-a construit în aceeaşi perioadă la Constantinopol. Este vorba despre Biserica Greacă 'Sfânta Treime' din Taxim (1867-1880), lucrare a arhitectului Vasilios Ioannidis, care nu este exclus să fi fost înrudit cu Avraam Ioannidis. Biserica este cea mai mare construcţie post-bizantină din Constantinopol şi prezintă elemente arhitectonice asemănătoare cu lăcaşul de cult din Brăila.
Pe o placă de marmură aşezată pe faţada bisericii din Brăila se poate citi următoarea inscripţie: 'Comunitatea Greacă din Brăila a construit pe propria sa cheltuială această Sfântă Biserică, pe care a dedicat-o Bunei Vestiri şi a aşezat temelia, la 8 Septembrie 1863, iar prima târnosire a acesteia s-a săvârşit la 29 Octombrie 1972'.
Pictura a fost realizată, în mare parte, de Gheorghe Tăttărăscu şi continuată, între anii 1901-1903, de către Constantinos Livadas Liochis. Tâmpla bisericii a fost lucrată în stil neoclasic şi este de culoare albă, cu decoraţii aurite în basorelief.
'Conform tradiţiei locale, iconostasul bisericii a fost lucrat la Constantinopol. Conform semnăturilor ce însoţesc icoanele portabile ale iconostasului, acestea au fost pictate de către Matache Orasianu, C. Grasianu din Brăila şi V. C. Robea din Galaţi. Matache Orasianu a pictat şi multe icoane portabile ale bisericii, între anii 1874-1894. Multe icoane poartă şi semnătura ierodiaconului Ioannis Chiriacos. Prima icoană portabilă cu semnătura lui, care se păstrează la biserica greacă din Brăila, datează din anul 1913. Există icoane cu semnătura lui până în anul 1920', mai spune părintele Vicenţiun Curelaru.
Catapeteasma este lucrată în foiţă de aur şi este opera artiştilor aduşi de la Constantinopol, temelia este din piatră, iar pereţii din cărămidă şi marmură. Candelabrele bisericii sunt din cristal de Murano şi Boemia, care împreună cu pardoseala din parchet creează vizitatorului un sentiment de măreţie. Biserica este înfrumuseţată cu sfeşnice lucrate la atelierele din Constantinopol, aşezate între iconostase, iar decorul bisericii este completat de un număr mare de icoane portabile.
Părintele Curelaru mai scoate în evidenţă un fapt interesant petrecut în 1899, când Primăria Brăilei, în înţelegere cu Comunitatea Greacă, a hotărât să folosească clopotniţa Bisericii Greceşti 'Buna Vestire' pe post de foişor de foc, deoarece era cea mai înaltă clădire din oraş. Clopotniţa era în legătură telefonică cu serviciul de pompieri şi, pentru a se stinge incendiile la timp, funcţiona ca observator zi şi noapte.
Din nefericire, zidurile exterioare şi acoperişul bisericii au început să se degradeze în ultimii ani, iar lăcaşul de cult se află în pericol de prăbuşire. Situaţia este cu atât mai gravă cu cât una din turle stă să cadă. Autorităţile locale nu pot interveni pentru repararea clădirii, deoarece Arhiepiscopia Dunării de Jos şi Comunitatea Elenă din Brăila îşi dispută dreptul de proprietate asupra clădirii.
Primarul de Brăila, Aurel Simionescu, este îngrijorat că, până la terminarea procesului privind proprietatea asupra clădirii, biserica s-ar putea dărâma, de aceea le-a cerut celor două părţi în proces, Comunitatea Elenă şi Arhiepiscopia 'Dunării de Jos', să cedeze Primăriei administrarea imobilul, pe perioadă determinată, în vederea consolidării şi refacerii acestuia.
'Refacerea bisericii are două dimensiuni: una de consolidare, iar cea de-a doua de refacere a picturii interioare. Parohia trebuie să îşi actualizeze proiectul făcut undeva prin 2006 şi, în momentul în care are această expertiză gata, urmează să intrăm pentru partea de consolidare, împreună cu Consiliul Judeţean şi cu Arhiepiscopia. Vom încerca, apoi, să accesăm un program european pentru partea de pictură, pentru că avem acolo picturi cu valoare de patrimoniu şi, probabil, vor putea intra pe o astfel de formulă', a declarat primarul Aurel Simionescu.
Haralambie Caravia, preşedintele Comunităţi Grecilor din Brăila, susţine că Biserica Greacă din Brăila, unică în toată creştinătatea, este parte a istoriei grecilor pe aceste meleaguri, fiind o mărturie a prosperităţii economice şi culturale pe care a avut-o oraşul de la Dunăre, în cei aproape 50 de ani în care navigaţia, comerţul şi industria oraşului s-au aflat aproape în totalitate în mâinile grecilor.
'Biserica a fost şi va rămâne a grecilor, aşa cum a fost dintotdeauna, parte din trupul Bisericii Ortodoxe Române, canonic şi ierarhic. Este un exemplu al toleranţei şi al iubirii dintre români şi greci', spune , Haralambie Caravia, care s-a declarat de acord cu reabilitarea clădirii. Singura lui condiţie este ca dreptul de proprietate al comunităţii să nu fie afectat. AGERPRES/(A - autor: Ecaterina Ignat, editor: Diana Dumitru)
Urmăreşte ştirile AGERPRES pe WhatsApp şi pe GoogleNews
Conținutul website-ului www.agerpres.ro este destinat exclusiv informării publice. Toate informaţiile publicate pe acest site de către AGERPRES sunt protejate de dispoziţiile legale incidente. Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea, precum şi orice modalitate de exploatare a conţinutului acestui website. Informaţiile transmise pe www.agerpres.ro pot fi preluate, în conformitate cu legislaţia aplicabilă, în limita a 500 de semne. Detalii în secţiunea Condiţii de utilizare. Dacă sunteţi interesaţi de preluarea ştirilor AGERPRES, vă rugăm să contactaţi Direcţia Marketing - marketing@agerpres.ro.