Tulcea, 22 sep /Agerpres/ - Comunitatea Aromânilor din Tulcea începe demersurile pentru ridicarea unui monument dedicat persoanelor din comuna Stejaru care s-au opus regimului comunist, a declarat pentru AGERPRES preşedintele comunităţii, Sterică Fudulea, la sfârşitul manifestărilor prilejuite de Zilele Culturii Armâne desfăşurate săptămâna trecută la Tulcea şi Constanţa.

Percepuţi ca oameni de afaceri iscusiţi, aromânii constituie un caz aparte în istoria României, putând fi consideraţi însă o comunitate fantomă cât timp membrii acesteia nu sunt recunoscuţi oficial. Plecând de la structura gramaticală latină şi prezenţa fondului principal lexical în majoritate latin, istoricii şi lingviştii susţin trei teorii ce privesc această populaţie. Dincolo de divergenţele specialiştilor şi pesimismul chiar al unor reprezentanţi la vârf ai acestei comunităţi cu privire la viitorul lor, aromânii din Dobrogea şi-au păstrat încă limba şi tradiţiile, iar în ciuda suferinţelor îndurate în timpul regimului comunist din România, aceştia au acceptat şi respectat deciziile statului român, după cum arată şi rezultatele preliminare ale cercetării socio-istorice desfăşurate zilele trecute în câteva comunităţi din regiune.

Din 1896 până în prezent, autorităţile ezită să-i considere pe aromâni o minoritate, procesul de strămutare a populaţiei din Cadrilater încheindu-se odată cu începerea colectivizării. Chiar dacă negocierile cu autorităţile române pentru aşezarea aromânilor în Dobrogea în locul populaţiei musulmane, germane şi italiene începuseră încă de la începutul anului 1925 şi prevedeau inclusiv acordarea unor loturi de teren, aromânii ajunşi în localităţile din zonă în anii '40 s-au văzut nevoiţi să uite de promisiuni.

"Primul pas spre colectivizare a început prin anul 1946. Echipe de muncitori de prin fabrici, chiar şi funcţionari cu doctrina comunistă în cap, erau trimişi prin sate şi comune pentru a-i lămuri să se înscrie în întovărăşire şi să vegheze la aplicarea Legii din 23 martie 1945 care viza reforma agrară. Se formau echipe care sculau oamenii din somn în zi de sărbătoare cu scopul de a-i trimite la câmp. Oamenii, de frică, puneau plugurile în căruţe şi plecau la câmp. Lăsau animalele să pască fără să tragă nici măcar o brazdă şi se întorceau acasă blestemându-i pe cei care i-au trimis la arat", îşi aminteşte Dumitru Carastoian, citat în lucrarea "Rezistenţa anticomunistă din Dobrogea" de Constantin Ionaşcu.

Şi cum prigoana comunistă a continuat, este uşor de înţeles nemulţumirea aromânilor din nordul Dobrogei. Revolta "haiducilor Dobrogei", aşa cum li se spunea atunci, a fost înăbuşită însă cu forţa de autorităţile române, iar printre liderii cei mai importanţi ai acesteia au fost Nicolae, zis Cuşa, şi Dumitru Fudulea, rude ale actualului preşedinte al Comunităţii Aromânilor din Tulcea.

"Bunicul meu era nepotul cel mai mare al lor şi a avut legături foarte strânse cu ei în perioada respectivă. Când au fost arestaţi, familiile lor au fost deportate, cea a lui Dumitru - în Călăraşi, iar cea a lui Nicolae nu a părăsit grajdul casei lor, copiii fiind acoperiţi cu pănuşi de porumb pentru ca iarna să nu moară de frig. După un an şi jumătate, familia lui Cuşa Fudulea s-a întors în sat unde a rămas până în anii 1980. Băiatul lui Dumitru Fudulea, Gheorghe, şi-a construit o casă la marginea satului, pentru că niciun localnic nu avea voie să vorbească cu el fiindcă risca şi chiar ajungea în închisoare. După ce a lucrat în baltă ca cioban (în Delta Dunării - n.r.) şi a strâns bani pentru a-şi construi o casă, Gheorghe Fudulea a cumpărat lemne care i-au fost confiscate de secretarul de partid. I-a spus că este duşmanul poporului. Căruţaşului i s-a făcut milă de el şi i-a dat voie să ia câteva din lemnele pe care le plătise", a afirmat Sterică Fudulea.

Potrivit acestuia, Nicolae Fudulea a fost îngropat de viu în Babadag, Dumitru Fudulea a fost condamnat la moarte, iar Ion Cotac, arestat odată cu ei, a murit în închisoare la scurt timp de la condamnare. Toţi trei au fost condamnaţi în anul 1950, Cuşa fiind acuzat de "crima de uneltire contra ordinii sociale" şi de "acte de teroare". "Chiar şi după 30 de ani de la acele tragedii bunicul meu tremura de fiecare dată când ajungea în Babadag. Acolo a fost atârnat de tavan ca o oaie, cu mâinile legate la spate, şi bătut crunt", spune Sterică Fudulea.

Niciun monument din comuna Stejaru nu aduce aminte de rezistenţa anticomunistă, iar explicaţia, potrivit interlocutorului, este simplă. "Autorităţile post-decembriste nu au vrut să-şi aducă aminte, aşa cum s-a întâmplat şi în alte locuri din ţară, iar oamenilor le este încă teamă. În 1992, atunci când în sat au ajuns membrii Asociaţiei Deţinuţilor Politici, în familie a fost un adevărat scandal, femeilor fiindu-le teamă ca nopţile negre de altădată să nu se întoarcă. În plus, cel care a distrus mişcarea de atunci era şeful Securităţii de la Baia, colonelul Doicaru, şeful lui Pacepa şi mâna dreaptă a generalului Militaru, cel care după Revoluţie, potrivit unor surse, s-a prezentat în faţa conducerii Frontului Salvării Naţionale şi s-a oferit să facă un serviciu de spionaj mai bun decât tot ce a avut România vreodată", a afirmat liderul aromânilor din judeţ, Sterică Fudulea.

Vicepreşedintele Societăţii Culturale Aromâne, profesorul Alexandru Gica, a explicat lipsa unui monument prin diversele viziuni asupra principalelor personaje ale mişcării de rezistenţă anticomuniste. "Zilele acestea, am întâlnit o serie de poveşti interesante, diferite de cele din cărţi. La Mihail Kogălniceanu (comună din judeţul Constanţa - n.r.), de exemplu, deşi mulţi localnici erau legionari, oamenii au strâns bani pentru ca Puiu Gogu să plece, iar comunitatea să nu sufere din cauza represaliilor autorităţilor. El a refuzat însă. Sunt poveşti legate de Nicolae Cuşa, singurul care a fost prins în martie 1955, a evadat, dar apoi a fost prins din nou. Unii sunt priviţi ca eroi, alţii cu ostilitate, fiindcă mulţi au avut rude care au ajuns în închisori. Nu există o unanimitate, iar ştampila de 'legionar' atârnă greu. Cert este că oamenii au fost caractere foarte puternice şi măcar ca atitudine merită să fie respectaţi, indiferent că suntem sau nu de acord cu motivaţiile lor. La Sinoe (localitate din judeţul Constanţa - n.r.) este un monument în memoria eroilor rezistenţei anticomuniste", a menţionat Alexandru Gica.

După ce multe familii de aromâni au fost strămutate de cel puţin trei ori în timpul unei singure generaţii, în ciuda persecuţiilor suferite în regimul comunist, potrivit profesorului de ştiinţe politice Răzvan Pantelimon, membrii comunităţilor din Dobrogea şi-au acceptat destinul şi şi-au păstrat identitatea. "În ceea ce priveşte cultura politică a acestor comunităţi, unii spun că era mai bine decât acum pe vremea comunismului, dar din cele mai multe declaraţii ale interlocutorilor reiese acceptarea destinului. 'Aşa erau vremurile', ne-au spus mulţi bătrâni. Paradoxal, pe de o parte, aromânii s-au simţit izolaţi de români, dar în acelaşi timp au acceptat instituţiile statului. Au fost rostite poveşti cutremurătoare, oameni care au suferit în închisoare, dar cu toate acestea respectă statul român", a afirmat Răzvan Pantelimon.

Cercetătorii au strâns zeci de ore de înregistrări care vor fi analizate în perioada următoare, preşedintele Consiliului de Coordonare al Comunităţii Aromânilor din România, Constantin Damov, spunând că anchetele de genul celor realizate în Dobrogea vor continua. "O radiografie realizată de experţi care nu fac parte din comunitate este cea mai îndreptăţită să ofere date despre structura şi evoluţia comunităţii aromânilor din Dobrogea. Este evident, cultura noastră suferă modificări, ca toate culturile, avem de-a face cu o urbanizare accentuată şi cu modificări ireversibile şi de aceea acest studiu este important nu doar pentru mediul universitar, ci şi pentru noi înşine. Sperăm ca în anii care vin să repetăm aceste analize şi să mergem în alte comunităţi din România", a declarat Constantin Damov.

În prezent, între satele Stejaru şi Vasile Alecsandri din comuna Stejaru, judeţul Tulcea, se află o cruce din fier ridicată în luna mai a anului 1992 de familia Mircea Calenciuc în memoria pădurarului Petre Astafei, căzut în Revoluţia din Decembrie 1989. În memoria rezistenţei anticomuniste din Stejaru, Comunitatea Aromânilor din Tulcea doreşte să ridice un monument. "Va fi un monument dedicat eroilor din satele Stejaru şi Vasile Alecsandri, cunoscuţi sub numele de 'Lotul macedonean', iar pe placă vor fi trecute inclusiv numele românilor care au luptat atunci", a menţionat preşedintele comunităţii aromânilor din Tulcea, Sterică Fudulea.

Zilele Culturii Armâne au inclus şi prezentarea primului lungmetraj realizat în limba aromână "Nu sunt faimos, dar sunt aromân", regizorul Toma Enache participând atât la cercetările de pe teren, cât şi la proiecţia peliculei în Stejaru, Ceamurlia de Sus, Cogealac şi Ovidiu. Următorul său film va aduce în centrul atenţiei publice secvenţe din istoria rezistenţei anticomuniste a aromânilor din România. "Nu vă daţi seama ce a însemnat pentru mine atunci când, pe 5 iunie, primarul din New York a declarat această dată drept Ziua prezervării comunităţii vlahe din New York", a afirmat regizorul Toma Enache. AGERPRES-FOTO FLUX/(A, AS - autor: Luisiana Bîgea, editor: Ştefan Gabrea)