Zalău, 22 sep /Agerpres/ - Un preot dintr-un mic sat din Sălaj a reuşit să repună pe picioare comunitatea pe care o păstoreşte, sprijinind tinerii în înfiinţarea unor culturi de fructe de pădure de pădure şi a unor livezi de pomi fructiferi din specii de înaltă performanţă, oferindu-le mai întâi propriul exemplu. Tinerii din sat au abandonat agricultura tradiţională şi creşterea animalelor, orientându-se, la sfatul preotului, către culturi de coacăze sau căpşuni, livezi de pruni şi meri, iar în viitorul apropiat pe dealurile din zonă ar putea apărea şi lavanda.
Maşina lasă urmă nori de praf alb pe drumul comunal ce duce către Cozla, un sat din comuna Letca ce nu pare a face notă discordantă de majoritatea micilor localităţi urbane din România, ameninţate în ultimii ani de o depopulare cauzată de plecarea tinerilor către oraşele din apropiere sau, nu în puţine cazuri, către destinaţii din străinătate, unde speră să găsescă banii ce cred ei că le vor aduce fericirea. Monotonia peisajului de deal, cu terenurile agricole acoperite de vegetaţie sălbatică, este spartă la un moment dat de o mică suprafaţă de teren pe care şirurile de lăstari de coacăz negru se aliniază perfect în jurul unei sperietori de ciori. Se vede că pământul a fost lucrat cu grijă şi, cu toate că perioada de fructificaţie a trecut, buruienile lipsesc cu desăvârşire. Terenul cultivat cu arbuşti de coacăz este doar primul semnal că la Cozla lucrurile încep să se schimbe şi că, cel mai probabil, următorul recensământ nu va mai consemna o scădere a populaţiei, iar cei 250 de săteni care trăiesc astăzi în sat şi-au dat seama că viaţa la ţară poate fi una confortabilă, cu un trai decent şi venituri consistente provenite din culturi de fructe de pădure sau din fructele deosebite pe care le dau livezile nou înfiinţate. "Lumina" pentru sătenii din Cozla a venit, cum altfel, de la tânărul preot din sat, cel care, mai abitir ca un inginer horticol sau ca un economist, a reuşit să readucă la viaţă mica localitate printr-o agricultură modernă, adaptată realităţilor locale.
Adrian Bora a ajuns ca preot în satul Cozla în 1999, atunci când avea doar 25 de ani şi se gândea că în câţiva ani îşi va găsi, cu siguranţă, o parohie mai bună decât cea dintr-un mic sat prăfuit din Sălaj. Încetul cu încetul preotul s-a ataşat de comunitatea pe care a ajuns să o păstorească, iar gândurile de plecare au fost abandonate, fiind înlocuite de gânduri legate de posibilităţile de revigorare ale unui sat depopulat şi îmbătrânit, în care principala ocupaţie era creşterea animalelor. Departe de un drum principal, cu terenuri agricole fărâmiţate de legislaţia stufoasă a retrocedării terenurilor, satul oferea, din perspectiva lui Adrian Bora, doar şansa unor culturi de plante de pădure sau a înfiinţării unor livezi productive. Drumul de la idee la punerea ei în practică nu a fost foarte lung şi a pornit prin puterea exemplului propriu.
"Ne-am uitat în jur. Era piatră, dealuri şi atunci am încercat să vedem ce potenţial are zona. Ne-am dat seama că cel mai bun lucru este să faci agricultură. Faci agricultură, faci, dar hai să învăţăm de la cei care fac performanţă în agricultură. Şi atunci, uitându-ne un pic în jur, am realizat că avem unele probleme: terenurile sunt fărâmiţate, parcele sub un hectar, foarte rar peste un hectar. În această situaţie nu poţi forma nişte loturi mai mari de teren, care să fie cultivate cu tehnologie modernă, cu tractoare de mare putere care prin consum, prin mai multe operaţii pe care le fac o dată, pot asigura un venit decent. Ne-am dat seama că acest impediment nu poate fi trecut aşa uşor şi am căutat atunci să vedem ce putem face pe suprafeţe mici. Ne-am gândit iniţial la fructe de pădure şi am început să studiem, să vedem cum se comportă diferiţi arbuşti. Între timp, în perioada cât am stat în sat am văzut că nucii se dezvoltau anual liniar şi aduceau o producţie constantă. În alte zone producţia oscilează de la an la an. Am început să cumpărăm în familie primele hectare de teren şi le-am plantat cu nuci. Între timp am adus diferite soiuri de arbuşti şi pomi să-i testăm şi am făcut schimburi de experienţă cu cei ce fac performanţă în România în acest domeniu. Pas cu pas, în 2010 s-a pornit prima plantaţie de coacăz, care după doi ani a acoperit toate cheltuielile de investiţii cu înfiinţarea şi funcţionarea de până atunci. (...) În acelaşi timp, în ultimii ani i-am încurajat pe cei tineri, pentru că pe bătrâni cam greu îi scoteai din tradiţia lor cu creşterea animalelor. În momentul în care primele plantaţii au început să producă, au văzut ce cantitate face o porţiune de teren, au văzut ce bani încasezi în momentul în care cumpărătorul ţi-a plătit, pentru că tranzacţiile erau făcute în sat, sub văzul lor, s-au hotărât câţiva tineri să înceapă cu 30-40-50 de ari. I-am încurajat pe mulţi pentru că 'sămânţa' de a face agricultură exista în mintea lor, doar că trebuia cineva să-i încurajeze şi să te simtă că eşti alături de ei, într-o încercare de a face totuşi performanţă", rememorează preotul demersurile de început.
De la primele încercări s-a ajuns ca astăzi un număr de 15 familii din sat să înfiinţeze astfel de culturi, printre ei numărându-se şi o familie de tineri reîntorşi din Italia, ce au deja pe rod o livadă de peste două hectare cu meri. Principalele culturi sunt însă cele de coacăz negru, un fruct cerut de piaţă. Există şi unii investitori din ţară, care au concesionat, au arendat sau au cumpărat teren în zonă. Sunt care vor să cumpere şi case în sat, pentru că în curând se va asfalta şi drumul comunal.
"Am cultivat în special coacăze negre, pentru că zona de industrializare cere foarte mult astfel de fructe. Şi pe timpul lui Ceauşescu, la nivel european cele mai bune fructe de pădure ca şi calitate care se produceau în Europa erau din Bulgaria şi România, pentru că aici condiţiile de climă, sol, radiaţii solare directe, sunt cele mai favorabile pentru culturile acestea. Când urcăm spre Polonia, Cehia scade calitatea, iar când coborâm undeva pe Câmpia Română, unde sunt solurile mai nisipoase fructele de pădure nu rezistă, pentru au nevoie de o climă mai răcoroasă. Şi atunci aşa am început, astfel încât, la ora actuală, la realitatea lui septembrie 2014, avem la Cozla vreo patru hectare de căpşuni de o calitate ireproşabilă şi care s-a vândut la un preţ foarte bun; sunt aproximativ cinci-şase hectare de pruni de soiuri de masă, foarte performante şi care cred că se vor extinde deoarece piaţa cere fructe de calitate, iar performanţa imprimă un interes investiţional; mai avem vreo 10 hectare de nuc, în mare parte cel care se regăseşte în ferma proprie, o altă parte în fermele localnicilor; avem coacăze în jur la 15 hectare pe Cozla şi vreo 25 de hectare în satele din jur; avem şi aproape un hectar de zmeură, cu perspective mari de creştere până la 10 hectare în anii următori; mai avem şi plantaţii de goji, care au început deja să dea primele fructe; în toamnă sau în primăvară vom începe cu două hectare de lavandă", afirmă Adrian Bora.
Planurile preotului şi ale sătenilor sunt însă mult mai mari şi se bazează pe cantitatea şi calitatea deosebită a fructelor obţinute la Cozla şi în sate din împrejurimi. "Roca de bază în zonă e calcar, dar la suprafaţă sunt foarte multe argile, ori ştim că argilele înmagazinează foarte multe microminerale care conferă gust, aspect şi o consistenţă deosebită fructelor. La analizele făcute la laboratoarele procesatorilor, care sunt de performanţă pentru că majoritatea au beneficiat de investiţii europene, coacăza a fost una peste aşteptări ca şi calitate. Rezultatul pe insecticide şi pe pesticide a fost unul ce ne-a situat la producţii bio. Şi calitatea la zaharuri, la enzime sau vitamine a fost una extraordinară, mult peste aşteptările procesatorilor şi din acel moment deschiderea pentru colaborare e clar stabilită (...) Estimăm în vreo cinci ani o suprafaţă totală, la Cozla şi în satele din zonă, de peste 100 de hectare de pomi şi arbuşti, ceea ce e bine, cu atât mai mult cu cât avem soiuri de performanţă care sunt foarte cerute în piaţă. Dacă tehnologia e bună şi soiurile alese cu grijă, veniturile minimale sunt de 8.000 de euro la hectar, într-un an, din care poţi rămâne cu o medie de 6.000 de euro la hectar. Sunt mulţi chiar cu facultate care nu câştigă banii aceştia într-un an. Dacă mai socotim că mulţi localnici care investesc în aceste culturi mai cresc animale, au cartofii şi legumele lor proprii, eu consider că e un trai decent. Dacă va fi şi drumul comunal asfaltat, suntem la o oră distanţă de Baia Mare sau Zalău. Dacă vrei, la final de săptămână poţi merge să faci cumpărături, iar lumea are o alternativă bună de a trăi decent chiar şi la ţară", spune preotul.
Stând de vorbă cu un om pe care de obicei ţi-l imaginezi dincolo de altar, vocabularul şi cunoştinţele sale te fac să te gândeşti că eşti în faţa cuiva care a studiat cel puţin două facultăţi: horticultura şi studiile economice. De fapt, înclinaţia acestuia spre horticultură nu este una întâmplătoare, ci vine din familie. Cât despre abilităţile economice, ele au fost dobândite din necesitatea de a face faţă unei astfel de provocări.
"Am crescut între culturile pomicole, tatăl meu fiind tehnolog într-o livadă de pomi în Bihor, de unde sunt de loc. M-am format într-o livadă de pomi şi atunci deja eram 'acasă' în domeniul pomiculturii şi al arbuştilor fructiferi. Numai că de când am fost eu, în copilărie, alături de tata, în fermă, soiurile au evoluat, hibrizii au evoluat şi atunci a trebuit să vedem cum se comportă cele actuale. Am adus în sat ultimele noutăţi sau soiurile care ni s-au părut cele mai performante. Le-am testat întâi pentru că nu poţi să te apuci să cultivi hectare întregi şi să fie un eşec, pentru că oamenii îşi bagă poate puţinii lor bani în afacere", crede Adrian Bora.
Acesta şi-ar dori ca zona platoului calcaros de la confluenţa judeţelor Maramureş şi Sălaj, în care se află şi Cozla, să devină una de renume, astfel încât procesatorii şi comercianţii să ştie unde să se adreseze dacă doresc fructe de calitate. Pe lângă toate acestea, preotul nu şi-a uitat misiunea sa dată de divinitate, de a ajuta comunitatea în care trăieşte, sprijinind în primul rând tinerii. "Încercăm să creăm o alternativă bună pentru cei tineri şi eu zic că se poate. Sunt exemple care justifică faptul că dacă eşti un pic organizat, lucrurile se mişcă", a conchis Adrian Bora. AGERPRES / (A - autor: Sebastian Olaru, editor: Marius Frăţilă)
Maşina lasă urmă nori de praf alb pe drumul comunal ce duce către Cozla, un sat din comuna Letca ce nu pare a face notă discordantă de majoritatea micilor localităţi urbane din România, ameninţate în ultimii ani de o depopulare cauzată de plecarea tinerilor către oraşele din apropiere sau, nu în puţine cazuri, către destinaţii din străinătate, unde speră să găsescă banii ce cred ei că le vor aduce fericirea. Monotonia peisajului de deal, cu terenurile agricole acoperite de vegetaţie sălbatică, este spartă la un moment dat de o mică suprafaţă de teren pe care şirurile de lăstari de coacăz negru se aliniază perfect în jurul unei sperietori de ciori. Se vede că pământul a fost lucrat cu grijă şi, cu toate că perioada de fructificaţie a trecut, buruienile lipsesc cu desăvârşire. Terenul cultivat cu arbuşti de coacăz este doar primul semnal că la Cozla lucrurile încep să se schimbe şi că, cel mai probabil, următorul recensământ nu va mai consemna o scădere a populaţiei, iar cei 250 de săteni care trăiesc astăzi în sat şi-au dat seama că viaţa la ţară poate fi una confortabilă, cu un trai decent şi venituri consistente provenite din culturi de fructe de pădure sau din fructele deosebite pe care le dau livezile nou înfiinţate. "Lumina" pentru sătenii din Cozla a venit, cum altfel, de la tânărul preot din sat, cel care, mai abitir ca un inginer horticol sau ca un economist, a reuşit să readucă la viaţă mica localitate printr-o agricultură modernă, adaptată realităţilor locale.
Adrian Bora a ajuns ca preot în satul Cozla în 1999, atunci când avea doar 25 de ani şi se gândea că în câţiva ani îşi va găsi, cu siguranţă, o parohie mai bună decât cea dintr-un mic sat prăfuit din Sălaj. Încetul cu încetul preotul s-a ataşat de comunitatea pe care a ajuns să o păstorească, iar gândurile de plecare au fost abandonate, fiind înlocuite de gânduri legate de posibilităţile de revigorare ale unui sat depopulat şi îmbătrânit, în care principala ocupaţie era creşterea animalelor. Departe de un drum principal, cu terenuri agricole fărâmiţate de legislaţia stufoasă a retrocedării terenurilor, satul oferea, din perspectiva lui Adrian Bora, doar şansa unor culturi de plante de pădure sau a înfiinţării unor livezi productive. Drumul de la idee la punerea ei în practică nu a fost foarte lung şi a pornit prin puterea exemplului propriu.
"Ne-am uitat în jur. Era piatră, dealuri şi atunci am încercat să vedem ce potenţial are zona. Ne-am dat seama că cel mai bun lucru este să faci agricultură. Faci agricultură, faci, dar hai să învăţăm de la cei care fac performanţă în agricultură. Şi atunci, uitându-ne un pic în jur, am realizat că avem unele probleme: terenurile sunt fărâmiţate, parcele sub un hectar, foarte rar peste un hectar. În această situaţie nu poţi forma nişte loturi mai mari de teren, care să fie cultivate cu tehnologie modernă, cu tractoare de mare putere care prin consum, prin mai multe operaţii pe care le fac o dată, pot asigura un venit decent. Ne-am dat seama că acest impediment nu poate fi trecut aşa uşor şi am căutat atunci să vedem ce putem face pe suprafeţe mici. Ne-am gândit iniţial la fructe de pădure şi am început să studiem, să vedem cum se comportă diferiţi arbuşti. Între timp, în perioada cât am stat în sat am văzut că nucii se dezvoltau anual liniar şi aduceau o producţie constantă. În alte zone producţia oscilează de la an la an. Am început să cumpărăm în familie primele hectare de teren şi le-am plantat cu nuci. Între timp am adus diferite soiuri de arbuşti şi pomi să-i testăm şi am făcut schimburi de experienţă cu cei ce fac performanţă în România în acest domeniu. Pas cu pas, în 2010 s-a pornit prima plantaţie de coacăz, care după doi ani a acoperit toate cheltuielile de investiţii cu înfiinţarea şi funcţionarea de până atunci. (...) În acelaşi timp, în ultimii ani i-am încurajat pe cei tineri, pentru că pe bătrâni cam greu îi scoteai din tradiţia lor cu creşterea animalelor. În momentul în care primele plantaţii au început să producă, au văzut ce cantitate face o porţiune de teren, au văzut ce bani încasezi în momentul în care cumpărătorul ţi-a plătit, pentru că tranzacţiile erau făcute în sat, sub văzul lor, s-au hotărât câţiva tineri să înceapă cu 30-40-50 de ari. I-am încurajat pe mulţi pentru că 'sămânţa' de a face agricultură exista în mintea lor, doar că trebuia cineva să-i încurajeze şi să te simtă că eşti alături de ei, într-o încercare de a face totuşi performanţă", rememorează preotul demersurile de început.
De la primele încercări s-a ajuns ca astăzi un număr de 15 familii din sat să înfiinţeze astfel de culturi, printre ei numărându-se şi o familie de tineri reîntorşi din Italia, ce au deja pe rod o livadă de peste două hectare cu meri. Principalele culturi sunt însă cele de coacăz negru, un fruct cerut de piaţă. Există şi unii investitori din ţară, care au concesionat, au arendat sau au cumpărat teren în zonă. Sunt care vor să cumpere şi case în sat, pentru că în curând se va asfalta şi drumul comunal.
"Am cultivat în special coacăze negre, pentru că zona de industrializare cere foarte mult astfel de fructe. Şi pe timpul lui Ceauşescu, la nivel european cele mai bune fructe de pădure ca şi calitate care se produceau în Europa erau din Bulgaria şi România, pentru că aici condiţiile de climă, sol, radiaţii solare directe, sunt cele mai favorabile pentru culturile acestea. Când urcăm spre Polonia, Cehia scade calitatea, iar când coborâm undeva pe Câmpia Română, unde sunt solurile mai nisipoase fructele de pădure nu rezistă, pentru au nevoie de o climă mai răcoroasă. Şi atunci aşa am început, astfel încât, la ora actuală, la realitatea lui septembrie 2014, avem la Cozla vreo patru hectare de căpşuni de o calitate ireproşabilă şi care s-a vândut la un preţ foarte bun; sunt aproximativ cinci-şase hectare de pruni de soiuri de masă, foarte performante şi care cred că se vor extinde deoarece piaţa cere fructe de calitate, iar performanţa imprimă un interes investiţional; mai avem vreo 10 hectare de nuc, în mare parte cel care se regăseşte în ferma proprie, o altă parte în fermele localnicilor; avem coacăze în jur la 15 hectare pe Cozla şi vreo 25 de hectare în satele din jur; avem şi aproape un hectar de zmeură, cu perspective mari de creştere până la 10 hectare în anii următori; mai avem şi plantaţii de goji, care au început deja să dea primele fructe; în toamnă sau în primăvară vom începe cu două hectare de lavandă", afirmă Adrian Bora.
Planurile preotului şi ale sătenilor sunt însă mult mai mari şi se bazează pe cantitatea şi calitatea deosebită a fructelor obţinute la Cozla şi în sate din împrejurimi. "Roca de bază în zonă e calcar, dar la suprafaţă sunt foarte multe argile, ori ştim că argilele înmagazinează foarte multe microminerale care conferă gust, aspect şi o consistenţă deosebită fructelor. La analizele făcute la laboratoarele procesatorilor, care sunt de performanţă pentru că majoritatea au beneficiat de investiţii europene, coacăza a fost una peste aşteptări ca şi calitate. Rezultatul pe insecticide şi pe pesticide a fost unul ce ne-a situat la producţii bio. Şi calitatea la zaharuri, la enzime sau vitamine a fost una extraordinară, mult peste aşteptările procesatorilor şi din acel moment deschiderea pentru colaborare e clar stabilită (...) Estimăm în vreo cinci ani o suprafaţă totală, la Cozla şi în satele din zonă, de peste 100 de hectare de pomi şi arbuşti, ceea ce e bine, cu atât mai mult cu cât avem soiuri de performanţă care sunt foarte cerute în piaţă. Dacă tehnologia e bună şi soiurile alese cu grijă, veniturile minimale sunt de 8.000 de euro la hectar, într-un an, din care poţi rămâne cu o medie de 6.000 de euro la hectar. Sunt mulţi chiar cu facultate care nu câştigă banii aceştia într-un an. Dacă mai socotim că mulţi localnici care investesc în aceste culturi mai cresc animale, au cartofii şi legumele lor proprii, eu consider că e un trai decent. Dacă va fi şi drumul comunal asfaltat, suntem la o oră distanţă de Baia Mare sau Zalău. Dacă vrei, la final de săptămână poţi merge să faci cumpărături, iar lumea are o alternativă bună de a trăi decent chiar şi la ţară", spune preotul.
Stând de vorbă cu un om pe care de obicei ţi-l imaginezi dincolo de altar, vocabularul şi cunoştinţele sale te fac să te gândeşti că eşti în faţa cuiva care a studiat cel puţin două facultăţi: horticultura şi studiile economice. De fapt, înclinaţia acestuia spre horticultură nu este una întâmplătoare, ci vine din familie. Cât despre abilităţile economice, ele au fost dobândite din necesitatea de a face faţă unei astfel de provocări.
"Am crescut între culturile pomicole, tatăl meu fiind tehnolog într-o livadă de pomi în Bihor, de unde sunt de loc. M-am format într-o livadă de pomi şi atunci deja eram 'acasă' în domeniul pomiculturii şi al arbuştilor fructiferi. Numai că de când am fost eu, în copilărie, alături de tata, în fermă, soiurile au evoluat, hibrizii au evoluat şi atunci a trebuit să vedem cum se comportă cele actuale. Am adus în sat ultimele noutăţi sau soiurile care ni s-au părut cele mai performante. Le-am testat întâi pentru că nu poţi să te apuci să cultivi hectare întregi şi să fie un eşec, pentru că oamenii îşi bagă poate puţinii lor bani în afacere", crede Adrian Bora.
Acesta şi-ar dori ca zona platoului calcaros de la confluenţa judeţelor Maramureş şi Sălaj, în care se află şi Cozla, să devină una de renume, astfel încât procesatorii şi comercianţii să ştie unde să se adreseze dacă doresc fructe de calitate. Pe lângă toate acestea, preotul nu şi-a uitat misiunea sa dată de divinitate, de a ajuta comunitatea în care trăieşte, sprijinind în primul rând tinerii. "Încercăm să creăm o alternativă bună pentru cei tineri şi eu zic că se poate. Sunt exemple care justifică faptul că dacă eşti un pic organizat, lucrurile se mişcă", a conchis Adrian Bora. AGERPRES / (A - autor: Sebastian Olaru, editor: Marius Frăţilă)
Urmăreşte ştirile AGERPRES pe WhatsApp şi pe GoogleNews
Conținutul website-ului www.agerpres.ro este destinat exclusiv informării publice. Toate informaţiile publicate pe acest site de către AGERPRES sunt protejate de dispoziţiile legale incidente. Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea, precum şi orice modalitate de exploatare a conţinutului acestui website. Informaţiile transmise pe www.agerpres.ro pot fi preluate, în conformitate cu legislaţia aplicabilă, în limita a 500 de semne. Detalii în secţiunea Condiţii de utilizare. Dacă sunteţi interesaţi de preluarea ştirilor AGERPRES, vă rugăm să contactaţi Direcţia Marketing - marketing@agerpres.ro.