Deva, 18 sep /Agerpres/ - Chiar dacă nu a fost canonizat, credincioşii îl numesc "Sfântul Ardealului" şi străbat sute de kilometri pentru a ajunge la mormântul său din cimitirul Mănăstirii Prislop, din judeţul Hunedoara. Părintele Arsenie Boca este cel care aduce la Mănăstirea Prislop, din Munţii Retezat, sute de credincioşi aflaţi în căutarea unei alinări a sufletului.

Locul în care se află mănăstirea este unul cu o încărcătură aparte, purtând cu el eforturile celor care şi-au dedicat viaţa bisericii şi amprenta fostului Ieromonah Arsenie Boca.

Mănăstirea Prislop are o istorie care străbate şase secole de evenimente, cu zile bune şi mai puţin bune, dar cu o statornicie dată de îndârjirea muntelui şi a credinţei adevărate. Ridicată într-o poiană din Munţii Retezat, la câteva zeci de kilometri de oraşul Haţeg, mănăstirea este astăzi loc de pelerinaj pentru credincioşii ortodocşi din toată ţara. Aici vin oameni care îşi caută liniştea interioară, semeni doborâţi de necazuri în aşteptarea unor zile mai bune, dar cei mai mulţi pelerini sunt români care doresc să se închine la mormântul părintelui Arsenie Boca, sfântul lor nesfinţit.

Nu este greu să ajungi la Mănăstirea Prislop pentru că drumul îţi arată cursul său începând cu municipiul Hunedoara, prin Silvaşu de Jos sau pe a doua variantă, din oraşul Haţeg. Şoseaua, relativ îngustă, urcă până în apropierea mănăstirii, acompaniată fiind de tarabele de flori pe care le poţi întâlni pe marginea drumului imediat după ieşirea din Silvaşu de Jos.

Un spaţiu larg, cu multă lumină, înconjurat de dealuri cu brazi, se deschide în faţa călătorului chiar în faţa mănăstirii. Parcăm cu grijă şi trecem pe sub poarta de intrare, nu înainte de a ne pregăti aşa cum trebuie, pentru că trebuie să ştim că accesul în perimetrul lăcaşului de cult este posibil doar dacă suntem îmbrăcaţi aşa cum se cuvine pentru un asemenea loc: bărbaţii în pantalon lung, iar femeile în fustă.

În poieniţa din faţa bisericii este multă lume pentru că pe timp de vară numărul credincioşilor care urcă la mănăstirea Prislop este mare. Oamenii vorbesc în şoaptă, iar în mâini poartă buchete de flori pe care le vor depune, mai târziu, la mormântul părintelui Arsenie Boca, din cimitirul mănăstirii.

În stânga bisericii se vede clopotniţa din piatră şi lemn ridicată de părintele Arsenie Boca, iar puţin mai încolo altarul în aer liber. Ridicat relativ recent, acest altar are ca scop principal să găzduiască slujbele din zilele de sărbătoare, în special vara, atunci când la Mănăstirea Prislop vin foarte mulţi oameni, iar biserica mică, devine neîncăpătoare.

Documentele mănăstirii ne spun că a fost ctitorită de Sfântul Nicodim, cunoscut pentru faptul că a îndrumat şi reorganizat monahismul românesc din a doua jumătate a secolului al XIV-lea. Peste ani, aici o găsim pe Domniţa Zamfira, fiica domnitorului muntean Moise Vodă Basarab din Bucureşti. Domniţa a auzit de puterile vindecătoare ale unui izvor de lângă mănăstire şi s-a făcut bine după ce a băut din apa acestuia. În semn de recunoştinţă, între anii 1564-1580, Zamfira a restaurat biserica mănăstirii şi a refăcut pictura în frescă de acolo. De aceea, Domniţa Zamfira este considerată, în istoria mănăstirii, ca fiind cel de-al doilea ctitor de la Prislop. Tot aici îşi are şi mormântul.

Mănăstirea Prislop a trecut însă şi prin momente extrem de grele. Incendiată în anul 1762 din ordinul generalului Burlow, pentru a-i pedepsi astfel pe călugării ortodocşi care nu au vrut să treacă la greco-catolicism, biserica a avut mult de suferit. Chiar dacă pictura i-a fost distrusă de flăcări, s-au păstrat totuşi opt scene din "Acatistul Maicii Domnului" în registrul superior al pronaosului, iar afară se mai poate vedea icoana hramului Sfântul Ioan Evanghelistul şi fragmente din "Judecata de Apoi".

În toamna anului 1948, Mitropolitul Ardealului, Nicolae Bălan, ia decizia să refacă mănăstirea, care a redevenit ortodoxă, aşa cum fusese vreme de trei sute cincizeci de ani. Ieromonahul Arsenie Boca este cel ales de către Mitropolitul Nicolae să readucă această mănăstire la viaţă. Era 25 noiembrie 1948, iar părintele Arsenie Boca primea dificila misiune să restaureze mănăstirea aflată într-o stare jalnică. Din lipsa călugărilor, mănăstirea a fost transformată în mănăstire de maici cu viaţă de obşte.

Împreună cu prima stareţă a mănăstirii Prislop, Maica stavroforă Zamfira Constantinescu, părintele Arsenie Boca şi-a început munca pentru care fusese trimis acolo. A consolidat dealul de lângă biserică plantând brazi şi pini decorativi, iar după patru ani a fost ridicată clopotniţa din lemn şi piatră.

Începute în anul 1955, lucrările de restaurare a bisericii s-au întins pe mai mulţi ani, timp în care a fost realizat un iconostas nou şi mobilierul necesar. Au fost reparaţi pereţii exteriori, acoperişul, s-a tencuit naosul şi altarul, iar pardoseala a fost schimbată. S-au construit două case noi şi s-a introdus curentul electric. Cinci icoane lucrate de părintele Arsenie Boca, considerat al treilea ctitor al mănăstirii, împodobesc iconostasul bisericii.

Eforturile făcute la mica bisericuţă din Retezat nu au fost văzute cu ochi buni, iar conducerea statului a decis că mănăstirea trebuie să dispară. Prin urmare, în anul 1960 clădirile de la Prislop primesc o altă destinaţie şi se transformă într-un cămin de bătrâni.

Abia în anul 1976, Mănăstirea Prislop revine la ceea ce a fost, măicuţele de aici continuând eforturile de înfrumuseţare a locurilor şi de păstrare a obiectelor cu valoare religioasă.

Mănăstirea Prislop are mai multe zile speciale, într-un an. Pe lângă cele două hramuri: 8 mai - Sfântul Ioan Evanghelistul, 14 septembrie - Ziua Crucii, la mănăstire se mai prăznuiesc 13 septembrie - Sfântul Ioan de la Prislop, 28 noiembrie - ziua de pomenire a părintelui Arsenie Boca şi 26 decembrie - Sfântul Nicodim. În aceste zile numărul credincioşilor care vin în pelerinaj depăşeşte zece mii, spun autorităţile.

În aceste condiţii, întrebarea firească este dacă ar mai fi nevoie de o nouă biserică la Mănăstirea Prislop. Un răspuns ferm este dificil de formulat, deoarece trebuie ţinut cont atât de numărul mare de credincioşi care vin în pelerinaj la mănăstire, cât şi de planurile pe care le-a făcut părintele Arsenie Boca.

În vara acestui an, maica stareţă Pavelida Munteanu a avut bunăvoinţa de a sta de vorbă cu noi, atât cât i-a îngăduit timpul. În opinia sa, la Prislop se poate ridica o nouă biserică, dar trebuie să se ţină cont şi de conceptul de ansamblu pe care l-a avut părintele Arsenie Boca atunci când a gândit orânduirea locului. Important este, aprecia maica stareţă, ca oamenii să vină la mănăstire cu gândul de a-şi corecta greşelile, să se reculeagă şi să iubească frumosul pentru că, aşa cum spunea părintele: "Frumosul este Dumnezeu".

"Oamenii trebuie să vină aici cu dorinţa de a-şi schimba viaţa, din răutate spre bine. Să ne punem de acord cu voia lui Dumnezeu. Părintele Arsenie Boca ne cerea să ne corectăm viaţa înspre bine. Acesta trebuie să fie scopul celor care vin aici, de a cunoaşte adevărata cale a întâlnirii cu Domnul Hristos. Părăsirea faptelor rele şi îndreptarea vieţii după voia lui Dumnezeu. Acesta este cel mai bun lucru", este cuvântul de învăţătură al maicii stareţe Pavelida Munteanu. AGERPRES/(AS - autor: Sorin Blada, editor: Cristian Anghelache)