Bistriţa, 17 sep /Agerpres/ - Nu este casă de bistriţean în care să intri şi să nu fii îmbiat la masă cu un pahar de ţuică. Ţuică autohtonă, din prune bistriţene, de o calitate recunoscută peste tot în ţară şi chiar în străinătate. Este bună când este servită înainte de masă, dar şi la ocazii festive, iar producătorii se laudă cu mărgelele pe care le face ţuica lor atunci când este agitată. Orice ţuică ce se respectă nu poate avea sub 50 de grade tărie.

Ţuica de Bistriţa şi prunul de Bistriţa reprezintă deja tradiţii în această zonă a ţării. Fie că vorbim de Valea Bârgăului, Valea Someşului sau Valea Ilvelor, cazanele în care se fierbe ţuica de prune sunt o prezenţă la fel de familiară ca râurile care străbat aceste sate. Iar septembrie este luna în care se culeg fructele coapte, încep pregătirile pentru noua producţie şi văile se umplu de miros de borhot.
În comuna Salva, Ioan Angelini moşteneşte de la familia sa cazane vechi, de aramă, din care face o ţuică cu mărgele cu care se mândreşte peste tot. Atât de mândru încât a şi înregistrat această marcă.
'Ţuica cu mărgele de Salva este o ţuică sută la sută naturală. Totodată, această ţuică este fabricată în cazane de aramă, din moşi strămoşi, aşa cum este obiceiul la noi. Este marcă înregistrată, avem toate actele în regulă. Acum încercăm să ne facem contracte cu un investitor din străinătate, chiar şi din România avem cereri foarte mari, fiindcă suntem singurii autorizaţi după lege şi cu antrepozit fiscal din judeţul Bistriţa-Năsăud', spune Angelini.
Nu vrea să dezvăluie niciun secret legat de procesul de fabricaţie, dar ţine să specifice că 'mărgelele fac tăria ţuicii, adică, dacă ţuica este sub 50 grade, nu mai face mărgică, dacă este peste 50 grade, face mărgică'.
Ioan Angelini afirmă că în această toamnă recolta de prune este una peste aşteptări. Nu foloseşte decât prune bistriţene, pe care le consideră cele mai potrivite pentru o ţuică de calitate. Are o livadă de zece hectare de pruni, o alta de 50 hectare de meri, încă cinci hectare de peri şi meri şi, în plus, a concesionat pe o perioadă de zece ani alte 30 de hectare cultivate cu pruni. Se declară mândru că este bistriţean şi spune că ţuica este unul dintre brandurile judeţului.
'Ţuica este un brand al judeţului. Sunt mândru că sunt din judeţul Bistriţa-Năsăud, iar această ţuică de Bistriţa a fost renumită în toate ţările lumii', afirmă producătorul din Salva.

În comuna Ilva Mică, alţi bistriţeni au relansat, acum un an, producţia de ţuică a familiei Galben, recunoscută încă din anul 1938. Cel care a pornit afacerea în urmă cu peste 70 de ani a fost Ilie Galben, originar din comuna Feldru. După război, în 1946, acesta a cumpărat un cazan modern, vienez, iar un an mai târziu şi-a înregistrat fiscal distileria proprie. Ţuica fabricată în prezent îi poartă numele, iar reţeta este dusă mai departe de către nepoţi. În luna august a acestui an, pălinca de Ardeal a familiei Galben a obţinut locul al doilea la categoria băuturi alcoolice în cadrul Festivalului internaţional de produse tradiţionale din Zakopane, Polonia. Pentru că ţuica lor, indiferent că este de prune sau de mere, este dublu distilată, nu conţine aditivi, iar termenul de valabilitate este nelimitat.
Familia Galben nu doar vrea să ofere o ţuică de calitate, ci pune un accent deosebit şi pe modul de prezentare. Sticlele sunt pictate cu pană de păun, decorate cu ciucur, sigilate cu dop de ceară, iar formele sunt diverse, mergând chiar până la sticle lunguieţe, sub formă de săbii. Au avut grijă să se înregistreze şi la OSIM, pentru a avea garanţia că nu vor exista imitaţii pe piaţă. Concurenţa este, până la urmă, una acerbă, nu doar în judeţ, ci şi în regiune.

Reţeta unei ţuici de calitate o dau, în primul rand, prunele. Iar prunul de Bistriţa este considerat de către specialişti un soi autofertil excelent. Fructele sunt de mărime medie, alungite, de culoare bleumarin, cu pulpă foarte dulce şi aromată, neaderentă la sâmbure. Ideale nu doar pentru ţuică, ci şi pentru gemuri şi prăjituri. AGERPRES/(AS - autor: Tina Ţucui, editor: Diana Dumitru)