Alba Iulia, 13 sep /Agerpres/ - Cea mai veche biserică de lemn din Transilvania, ctitorită la 1429, se află într-un sat din Munţii Apuseni, fiind unul din cele două lăcaşe de cult ale mănăstirii Lupşa, aşezământ monahal care îşi serbează hramul duminică, de Înălţarea Sfintei Cruci.
La această sărbătoare sunt aşteptaţi duminică la Lupşa, localitate situată între Cîmpeni şi Turda, pe Valea Arieşului, un număr mare de pelerini, Sfânta Liturghie urmând să fie oficiată de către arhiepiscopul ortodox de Alba Iulia, ÎPS Irineu.
Construită din lemn tare de stejar, având formă de navă, biserica a fost ctitorită de boierul Stanislav, din familia cneazului Cândea de Lupşa, şi are, din 2009, hramul "Sfântul Ierarh Nicolae". Ea este menţionată în Sematismul de la Blaj ca fiind ridicată în 1429. Biserica a fost întemeiată de călugării care sihăstreau în Apuseni, aflaţi în strânsă legătură cu mănăstirea Peri din Maramureş, precum şi cu mănăstiri din Bucovina, de unde proveneau multe din cărţile de slujbă.
Stareţul mănăstirii, Melchisedec Ungureanu, afirmă, în monografia dedicată aşezământului, că viaţa monahală exista la Lupşa încă înainte de 1429.
Biserica de lemn, în care trebuie să te apleci pentru a putea intra, şi-a pierdut în 1694 bolta semicirculară în favoarea unui tavan casetat de inspiraţie calvină. De sorginte renascentistă, tavanul este pictat cu motive vegetale şi geometrice. În Sfântul Altar sunt pictate luna şi soarele, împreună cu cu o inscripţie în limba latină.
Tot în 1694 au fost distruse vechea pictură şi icoanele catapeteasmei. Actualele icoane au fost realizate de meşteri din Ţara Românească, fără a se cunoaşte numele autorilor.
Aflată pe lista bisericilor care urmau să fie distruse, în toamna lui 1772, de către generalul Bukow, lăcaşul de lemn a fost salvat ca urmare a intervenţiei episcopului greco-catolic Petru Pavel Aron. Născut într-un sat din apropiere, episcopul de la Blaj l-a rugat, printr-o scrisoare, pe Bukow, să nu o distrugă, numind-o 'per antiquum Monasterium'. Distrugător a peste 150 de mănăstiri şi schituri din Transilvania, Bukow a cruţat biserica de lemn de la Lupşa, dar a dărâmat chiliile.
În 1810, bisericii i s-au adăugat pronaosul şi turla cu clopot.
Din cauza presiunilor antiortodoxe, mănăstirea, unde funcţiona şi o şcoală primară, a fost desfiinţată în jurul anului 1820, iar călugării au fost alungaţi de către autorităţile habsburgice. În 1832 este transformată în biserică de parohie, fiind folosită de către greco-catolici până în 1948.
În 1959, comuniştii au confiscat terenurile mănăstirii.
Din 1948 până în 1992 a fost lăcaş de cult şi a aparţinut de parohia ortodoxă din localitate. În timpul episcopului Emilian Birdaş, biserica a fost cuprinsă într-un amplu program de restaurare derulat între 1975 şi 1978. Biserica este resfinţită în 1980, prilej cu care se stabileşte ca mănăstirea să aibă ca hram 'Înălţarea Sfintei Cruci'. Aşezământul monahal este reînfiinţat în 1991, la solicitarea credincioşilor.
În anii din urmă au fost construite trapeza, o bucătărie, chilii şi stăreţia.
Tot după 1990 biserica a fost, din nou, renovată, iar timp de 12 ani pe o frescă exterioară din spatele lăcaşului de cult au putut fi văzuţi pictaţi ofiţeri nazişti şi comunişti ce purtau steaguri cu zvastică, respectiv cu secera şi ciocanul, aşteptând "Judecata de Apoi", alături de otomani.
Mănăstirea de la Lupşa deţine, în biserica cea nouă, un fragment din lemnul Sfintei Cruci, oferit de mănăstirea Vatopedu, de la Muntele Athos, şi o părticică din moaştele Sfântului Siluan Athonitul. De asemenea, tot de la Vatopedu a fost primită o copie după icoana făcătoare de minuni Maica Domnului Mângâietoarea 'Paramythia'. De altfel, călugării de la Lupşa, unde se fac rugăciuni după rânduiala athonită, merg regulat în pelerinaj la Vatopedu şi la mănăstirea Essex din Anglia.
În Lupşa se află şi cea mai veche biserică de piatră din Apuseni, monument istoric, ridicată în 1421. AGERPRES/ (AS - autor: Marinela Brumar, editor: Mihai Simionescu)