Zalău, 3 sep /Agerpres/ - Celebra uniformă a "şoimilor patriei" din perioada comunistă, cu bluză portocalie, fustă sau pantaloni de culoare albastră şi cravată roşie tivită cu tricolor, a fost produsă timp de trei ani în exclusivitate, pentru întreaga ţară, într-o mică secţie de croitorie din localitatea sălăjeană Hida, unitate de producţie ce a supravieţuit şi după 1989, ajungând să producă blugi pentru celebrul retailer de îmbrăcăminte italian Benetton.
"De la uniformele "şoimii patriei", la blugii Benetton", aşa s-ar putea rezuma istoria de câteva decenii a unei mici croitorii din localitatea sălăjeană Hida. În spatele acestor două branduri, unul comunist şi altul capitalist, stau însă amănunte mai puţin cunoscute, povestite acum de unul din foştii angajaţi -Aurel Ţibenschi, şef de secţie ce a lucrat mai bine de trei decenii la croitoria din Hida, alături de soţia sa Margareta, croitoreasă.
Din fosta secţie de croitorie din Hida au rămas astăzi doar câteva maşini de cusut, înghesuite în atelierul improvizat acasă la fostul şef de secţie. Din vremurile de glorie ale croitoriei au supravieţuit o maşină americană de făcut butoniere, una japoneză de surfilat şi câteva maşini de cusut româneşti. Pe cea americană, marca Reece, e încă vizibilă inscripţia "Made in USA", în vreme ce pe maşina electrică de cusut românească se poate citi inscripţia "Metalotehnica". Toate maşinile sunt încă funcţionale, însă Aurel Ţibenschi mai lucrează astăzi doar ocazional, pentru prietenii din sat. Povesteşte însă cu bucurie despre vremurile în care sub comanda sa lucrau 120 de oameni, din sat şi comunele învecinate.
"Secţia şi-a început activitatea în 1972, cu cămăşuţe pentru nou născuţi şi cu indispensabili din finet, un material moale. Cu astea am început. Cu materia primă ne aprovizionam de la Bucureşti. Umblând la contractări, preşedintele a mers la Bucureşti şi a făcut un contract pentru uniforme 'şoimii patriei'. Asta era prin 1974. Atunci aveam 120 de angajaţi, numai la croitorie, din Hida şi din comunele vecine. Făceau naveta, femeile cu bicicleta. Programul era pe două schimburi. De la Tricodava Piatra Neamţ primeam materia primă. De acolo aduceam tot ce ne trebuia. Noi livram marfa în întreaga ţară. Am lucrat vreo trei ani, în continuu numai asta am făcut. În toată ţara numai noi făceam aceste uniforme. Era material sintetic, în culorile portocaliu şi bleumarin. Făceam vreo 5.000 de seturi lunar. Tricodava ne spunea unde să le livrăm", îşi aminteşte fostul şef de secţie.
De remarcat că unitatea a beneficiat în perioada respectivă de maşini de cusut performante şi chiar de un lot de maşini de surfilat din Japonia, alături de maşini de cusut româneşti produse la Cugir sau Târgu Mureş.
Uniformele preşcolarilor şi elevilor, şoimii patriei sau pionieri, erau un element important de îndoctrinare comunistă, preluat însă, aşa cum afirmă Marin Pop, cercetătorul ştiinţific la Muzeul Judeţean de Istorie şi Artă Zălau, de la un fost rege al României.
"Organizaţiile de şoimi ai patriei şi pionieri sunt preluate de Ceauşescu de la Carol al II-lea. În timpul lui Carol al II-lea au apărut cercetaşii, cu numele de 'şoimii Carpaţilor'. În timpul lui Carol a fost aşa numita 'dictatură regală', un regim autoritar personal, diferit totuşi de regimul comunist. Deci acest fenomen a fost 'importat'. Regimul încerca să formeze, de mic, 'omul de tip nou', ascultătorul regimului, un fel de robot care să nu gândească, pentru că Ceauşescu gândea pentru toată lumea. S-a mers pe acea linie a comunismului naţional, în special după 1968, prin folosirea excesivă a simbolurilor, inclusiv la uniformele elevilor. S-a încercat o îndoctrinare de mici, pentru ca ei să intre în sistem. Ştiai că eşti şoim, ajungi pionier, UTC-ist şi apoi om al muncii - acesta era parcursul", susţine Marin Pop.
Muzeul Judeţean de Istorie şi Artă a dedicat un spaţiu expoziţional separat perioadei comuniste, aici fiind expuse uniformele de şoimi ai patriei şi de pionieri, alături de alte simboluri ale vremurilor respective.
Revenind la croitoria din Hida, după uniformele de şoimi ai patriei, povestea ei continuă cu cămăşi pentru elevi, cămăşi pentru export şi, după 1989, cu blugi pentru Benetton. Deschiderea teoretică a pieţelor europene prin aderarea României la Uniunea Europeană, în 2007, avea să însemne, culmea, punctul final al acestei afaceri.
"După ce am terminat cu 'şoimii patriei' am făcut uniforme pentru şcolari, în colaborare cu fabrica de confecţii Marghita. Coseam cămăşile pentru copii, albe cu pătrăţele albastru-deschis. Am făcut cămăşi din 1974 până în 1978. Cam prin 1978 am început exportul pentru mongoli, până în 1985. Exportam cămăşi pentru bărbaţi. Numai o singură culoare le plăcea lor: un bleu. Tot cu 120 de oameni. N-am avut unde ne extinde mai mult. N-am avut spaţiu (...) După 1989 am lucrat şi pentru Benetton. Am cusut blugi. Am lucrat din 1992 până în 2009. Mai apoi patronul din Italia s-a retras. În 2007 noi am intrat în Uniunea Europeană. În 2009 patronul a venit într-o zi şi ne-a spus: 'Noi am devenit fraţi, nu mult putem să stăm împreună'. După ce a plecat italianul secţia s-a închis, pentru că n-am mai avut contracte şi nici comenzi", punctează Aurel Ţibeschi.
Sediul impunător al fostei croitorii domină şi astăzi mica piaţă din centrul satului, însă el adăposteşte acum un restaurant ce te îmbie la mâncăruri tradiţionale şi prăjituri delicioase. Economia de piaţă a decis că sătenii au mai mare nevoie de un loc unde să mănânce gulaş, decât de o croitorie care să facă haine pentru export. AGERPRES / (A - autor: Sebastian Olaru, editor: Marius Frăţilă) /Foto pe flux/