Râmnicu Vâlcea, 13 aug /Agerpres/ - Judeţul Vâlcea este considerat de mulţi istorici şi oameni de cultură tărâmul regilor, pentru că aici sunt înmormântate cele mai multe capete încoronate din istoria României: Mircea cel Bătrân, Matei Basarab, Carol Mircea de Hohenzolern. Dacă punem la socoteală şi Mănăstirea Hurezi, unde cu siguranţă Brâncoveanu, dacă nu ar fi avut acel martiriu tragic, ar fi fost îngropat, Vâlcea ar putea primi din oficiu titulatura de judeţ al domnitorilor şi regilor, al suveranilor, al capetelor încoronate.
"De altfel, numele judeţului este tot unul ales. Potrivit unor variante, denumirea de Vâlcea, vine de la 'vâlc', care în slavonă înseamnă lup. Primul cneaz care descalecă pe teritoriul actualei Ţări a Loviştei, nordul judeţului Vâlcea, a fost cneazul Farkas, numele acestuia însemnând în limba maghiară lup sau vâlc", afirmă istoricul Sorin Oane.
Totodată, în Ţara Loviştei, pe teritoriul comunei Titeşti, o parte din istoricii vâlceni consideră că se află şi mormântul cneazului Miraslau, tatăl mai cunoscutului cneaz valah Seneslau. Şi dacă privim mai înainte cu o mie de ani, Vâlcea este traseul ales de împăratul Traian în cele două războaie pentru a ajunge la capitala Daciei. Unul din castre îi poartă chiar numele - Castra Traiana.
Judeţul Vâlcea este astfel, potrivit documentelor, judeţ domnesc. Avem trei necropole ridicate de domnitori, care şi-au dorit ca după trecerea la cele veşnice să fie înmormântaţi aici. Mănăstirea Cozia, sfinţită în 1388, unde se află mormântul lui Mircea cel Bătrân. Tot la Cozia, alături de Mircea cel Bătrân, a fost înmormântată mama lui Mihai Viteazu, Teodora, devenită monahia Teofana. Mircea este din neamul Basarabilor, una din cele mai lungi dinastii din România, dinastie din care face parte şi domnitorul Matei Basarab, ctitorul Mănăstirii Arnota, construită între anii 1633-1637, locul unde acesta se odihneşte după trecerea la cele veşnice.
Tot din neamul Basarabilor este şi Constantin Brâncoveanu, cel care, dacă nu ar fi avut acel sfârşit tragic, cu siguranţă şi-ar fi dormit somnul de veci în biserica mare de la Mănăstirea Hurezi, la care se încheiaseră lucrările la finele secolului al XVII-lea. Un alt os domnesc înmormântat la Vâlcea este Carol Mircea, fiul nelegitim al regelui Carol al II-lea de Hohenzolern.
Sociologul şi omul de cultură Ligia Rizea spune că nu doar prin necropole judeţul este unul domnesc, ci prin multitudinea de mănăstiri şi biserici ai căror ctitori sunt foşti domnitori ai României.
"De exemplu, schitul Ostrov (1520 - 1522) este opera lui Neagoe Basarab şi a Despinei Doamna, Biserica Adormirii Maicii Domnului din Ocnele Mari (ridicată în secolul XVI şi distrusă la cutremurul din 1940) este atribuită lui Radu de la Afumaţi, domnitor valah care şi-a găsit sfârşitul tragic fiind ucis în biserica Cetăţuia din Râmnicu Vâlcea. Sau Cuvioasa Paraschieva (1554 - 1557) din Râmnicu Vâlcea a fost începută de Pătraşcu Vodă şi terminată de Mihai Viteazul, fiul său. Tot în Râmnicu Vâlcea, un alt domnitor, Mircea Ciobanu, îşi leagă numele de Biserica Buna Vestire (sec. XVI). La Ocnele Mari, Biserica Domnească este preluată şi refăcută (în 1708) de Constantin Brâncoveanu", spune Ligia Rizea.
De asemenea, Brâncoveanu este ctitorul ansamblului de la Hurezi (1690 - 1709), capodoperă a artei şi arhitecturii brâncoveneşti înscrisă în Patrimoniul Cultural Universal UNESCO, dar şi al ansamblului monahal Mamu (sf. sec. XVII) din sudul judeţului Vâlcea, de la Lungeşti.
La rândul său, Doamna Maria Brâncoveanu rezideşte (între 1706 - 1707) Mănăstirea Surpatele, ctitorie mai veche a boierilor Buzeşti. Mănăstirea Bistriţa este opera boierilor Craioveşti, de la sfârşitul secolului al XV-lea, dar înfăţişarea actuală o primeşte la mijlocul secolului al XIX-lea şi ea se datorează domnitorilor Gheorghe Bibescu şi Barbu Ştirbei.
Mănăstirea Iezer (1558) este ctitoria domnitorului Mircea Ciobanu şi a Despinei Doamna, Mănăstirea Dintr-un Lemn este zidită de Preda Brâncoveanu, mare dregător în vremea lui Matei Basarab, în 1635, iar mai târziu în rândul ctitorilor de aici se înscriu domnitorii Şerban Cantacuzino (1683 - 1684) şi Ştefan Cantacuzino (1715).
În Lungeşti, Stroe Buzescu preia, la sfârşitul sec. XVI, în ocrotire, Mănăstirea Stăneşti - Lunca din care se mai păstrează azi Biserica cu hramul Adormirea Maicii Domnului, iar de Mănăstirea Govora (sec. XV - XVIII) se leagă de numele lui Mircea cel Bătrân, al lui Vlad Dracul, tatăl lui Vlad Ţepeş, dar şi cel al lui Radu cel Mare, care reface mănăstirea în 1496, şi de Matei Basarab, care aduce aici în sec. al XVII-lea tiparniţa.
"Râmnicu Vâlcea şi Călimăneştiul sunt oraşe domneşti atestate documentar de Mircea Cel Bătrân, la 20 mai 1388. Mai mult, judeţul Vâlcea este primul judeţ atestat documentar în România, de acelaşi voievod, Mircea cel Bătrân, în hrisovul din 8 ianuarie 1392. Un judeţ domnesc aşadar, care are o istorie trasată de Traian pe drumul lui de cucerire a Daciei, de imnul lui Anton Pann de la 1848, de luptele generalului Praporgescu, pe Valea Oltului, în prima conflagraţie mondială. Şi, de ce nu? Dacă istoricii o vor dovedi cu probe, de prima înfrângere a unei armate medievale, este vorba de Posada, unde Basarab I a reuşit prin victoria sa de răsunet să nu permită ocuparea Ţării Româneşti de către regatul maghiar, aşa cum se petrecuseră lucrurile în Transilvania", completează sociologul Ligia Rizea. AGERPRES/(AS - autor: Liviu Popescu, editor: Cristian Anghelache)