Bacău, 30 iul /Agerpres/ - Atestat documentar pe la 1306 într-un hrisov dat de domnitorul Alexandru cel Bun care acorda privilegiul exploatării sării către doi fraţi de origine transilvană, oraşul staţiune de interes naţional Târgu Ocna deţine în prezent câteva recorduri la nivel naţional ce pun în relief virtuţile localităţii: credinţă, natură, sănătate, cultură, eroism.
Târgu Ocna, calificat de călătorul suedez Erasmus Heinrich Scheider de Weismantel, care a trecut prin zonă pe la 1713, drept "târg prosper", dominând economic şi cultural întreaga zonă, chiar şi reşedinţa de judeţ Bacău, mai bine de patru veacuri, a fost primul şi singurul centru de exploatare a sării din Moldova, loc de unde timp de câteva secole s-a exportat "aurul alb" atât în ţări europene vestice, dar şi în Asia şi Africa. În zona oraşului a fost pusă în funcţiune, în 1864, prima sondă de foraj mecanic din România şi a treia din lume, precum şi primul funicular din ţară, conceput în 1885 de inginerul Anghel Saligny pentru transportarea sării.
Oamenii locului se mândresc şi cu existenţa câtorva instituţii printre cele mai vechi din Moldova şi astăzi funcţionale: spitalul deschis în 1828, clădirile fostei cazarme finalizate în 1836, şcolile publice (1845), primăria (1846), penitenciarul (1856), unităţile de pompieri (1850) şi frumoasa gară, concepută de inginerul Anghel Saligny şi dată în folosinţa călătorilor pe linia ferată Adjud - Ciceu în 1884.
Oraşul deţine şi cele mai multe biserici raportat la numărul de locuitori. Sunt ridicate 27 de aşezăminte religioase la cei aproape 11.000 de locuitori, cele mai multe având peste o sută de ani vechime. Este, de asemenea, singura localitate din ţară care are biserici situate la trei niveluri de altitudine: 21 de biserici la cota centrului oraşului, una la 240 de metri adâncime în mina de sare şi alte cinci, la 560-600 metri altitudine, situate pe Muntele Măgura şi Vârful Titirezu ce străjuiesc oraşul.
Cea mai veche din oraş este biserica ce poartă hramul "Cuvioasa Paraschiva", care, ulterior, a primit şi denumirea de Biserica Domnească, ce a fost construită în 1725 din bârne pe malul drept al pârâului Vâlcica pentru şavgăi... Dar cea mai impozantă este biserica-cetate "Buna Vestire", începută în 1694 cu finanţare făcută de marele logofăt Ion Buhuş şi din partea unui târgoveţ bogat din zonă, Pavăl, care aveau, potrivit documentelor vremii, mai multe mori pe apa Slănicului, şi finalizată în 1763 - după două încercări de a o distruge din partea tătarilor în 1717 şi, respectiv, turci în 1737 - de marele logofăt Radu Racoviţă. Acesta apare ţinând în mână macheta bisericii, împreună cu familia sa, într-o pictură votivă datând din epocă realizată de zugravul Mihail Paninopol pe peretele vestic al pronaosului, deasupra uşii dinspre pridvor.
Situată într-un cadru pitoresc, pe o terasă de gresie ce domină malul stâng al râului Trotuş, având o incintă fortificată cu ziduri groase şi cu înălţimea de aproape şase metri, fostă mănăstire până în secolul XX, edificiul impresionează şi astăzi prin arhitectură şi interioarele sale, fiind, după cu susţine preotul paroh Vasile Panţâru, "un monument reprezentativ pentru barocul târziu moldovenesc". Pe lângă catapeteasma sculptată în lemn, comandată de Ilinca Racoviţă pe la 1777, lucrare a cărei frumuseţe a atras atenţia cercetătorilor în domeniul artei bisericeşti, se mai află stranele, baldachinul şi câteva obiecte de cult.
Păstrarea între cele 53 de volume de carte veche din bogatul fond, din care cea mai mare parte a fost preluat la finele veacului al XIX-lea de Biblioteca Academiei, a unor exemplare în limba greacă din anii 1754-1755 confirmă existenţa unei şcoli în mănăstire, dar şi tumultoasa sa istorie în acele vremuri.
Mănăstirea-cetate a trecut, de-a lungul timpului, şi prin alte încercări dramatice. În iulie 1821, un detaşament de eterişti condus de Iordache Olimpiotul şi Ion Farmache ocupă lăcaşul de cult, dar iminenţa unui puternic atac turcesc îi determină să se retragă spre Mănăstirea Secu. În urma lor pătrund turcii care pradă oraşul şi devastează lăcaşul de cult. În 1864 la puţină vreme de la secularizarea averilor mănăstireşti, edificiul şi clădirile monastice dinprejurul ei erau să devină cazarmă pentru ostaşii care asigurau paza deţinuţilor. Dar stăruinţele unor persoane influente, între care şi ale importantului om politic şi patriot Costache Negri, al cărui mormânt se găseşte în incinta curţii interioare, au îndepărtat pericolul acestui proiect. Însă, în timpul Primului Război Mondial, casele egumeneşti au servit drept depozit pentru provizii şi muniţii, scăpând ca prin minune de bombardamentele inamice.
Astăzi, mănăstirea este loc de pelerinaj pentru enoriaşi, dar şi pentru turişti la fel ca Mănăstirea "Măgura Ocnei", situată pe muntele cu acelaşi nume, pe un vârf de peste 600 metri înălţime. Lăcaşul a fost menţionat, ca un schit, în 1665, devenit în 1757 metoc al Epitropiei generale a Caselor Spitalelor, fapt ce explică apariţia, în pomelnicul acestei "sihăstrii", ca prim ctitor al aşezământului monahal, a numelui "Constantin Racoviţă voievod".
O altă atracţie ecleziastică este biserica ortodoxă "Sfânta Varvara", impresionantă atât prin arhitectura originală a acesteia, cât şi prin poziţionarea sa într-o imensă salină.
La nivelul etajului IX al exploatării, în sectorul denumit Pilon, situat la 240 de metri adâncime, lăcaşul de cult ortodox, în care pot lua parte la ceremonii mai bine de 500 de persoane, a fost ctitorit în sare de mineri, între lunile aprilie şi octombrie 1992. O catapeteasmă din lemn cu 24 de icoane a fost amplasată între două iconostase, din dreapta şi din stânga altarului, făcute tot din sare, la fel ca şi policandrul central pentru iluminarea incintei, chinoavele, aplicele şi alte obiecte de cult.
Biserica a fost amenajată la intrarea în "uzina de sănătate" în care se tratează diverse afecţiuni ale căilor respiratorii şi care constituie un atractiv punct turistic unde se practică diverse sporturi precum volei, popice, baschet, tenis de masă şi chiar minifotbal sau aeromodelism.
Prima bază de tratament şi turistică a fost înfiinţată în mina Pilot, în 1974, la 130 de metri adâncime. În preajma acestei locaţii, în cea mai veche mină, închisă în prezent, deoarece balconul superior prin care intrau turiştii nu mai prezenta siguranţă, s-a înregistrat şi un record cel puţin în România: reverberaţiile ecoului produs de vocea omenească s-au multiplicat la peste două minute de la emiterea sunetului.
"Un tenor de la Cluj, impresionat într-o vizită anterioară de ecoul din ocna veche, a venit însoţit de specialişti în măsurarea sunetelor, constatând o reverberaţie uluitoare atât ca intensitate, dar şi ca durată", spune Aurel Brumă, fost director la Salina de exploatare.
Tot în acest spaţiu, entuziasmaţi de ceea ce vedeau prin lumina enigmatică a instalaţiei de neon, precum şi de ceea ce auzeau, membrii unui grup de zece jurnalişti germani declarau la unison, în 1990, că Salina Târgu Ocna este "cel mai impresionat loc din România" pe care l-au vizitat.
La intrarea în aceeaşi zonă, studenţi de la artă plastică au lucrat în anii 1980-1982 la realizarea în peretele de sare a unor basoreliefuri reprezentând atât activitatea minerilor, elemente de folclor din zonă, precum şi eroismul ostaşilor români căzuţi în luptele crâncene ce s-au desfăşurat în munţii din preajmă în Primul Război Mondial.
În anul 2005, dat fiind numărul tot mai mare de vizitatori şi doritori de a-şi îngriji sănătatea, peste 30.000 anual, sanatoriul este mutat într-un spaţiu mai amplu ca dimensiuni, amplasat în Mina Trotuş, la orizontul IX, la 240 de metri adâncime, la 136 de metri faţă de punctul de intrare în mină. Actuala bază de sănătate şi turism are o suprafaţă de 13.000 de metri pătraţi, un volum util de 61.000 de metri cubi şi opt metri înălţimea camerelor cu pilieri pătraţi, amenajate, beneficiind de lipsa completă a curenţilor de aer şi de aerosoli salini şi de o umiditate de sub 50%. Microclimatul de salină, bogat în ioni negativi, are o temperatură constantă de 12-13 grade Celsius, favorabil pentru tratarea afecţiunilor căilor respiratorii. Un cabinet specializat asigură, prin personal calificat, medici şi asistenţi, kinetoterapeuţi, asistenţă medicală.
Baza de agrement din salină oferă drept puncte de interes, pe lângă terenurile sportive, o sală de spectacole ce poartă numele actorului Florin Piersic, cel care a deschis, în 2012, seria reprezentaţiilor din incintă, o cascadă şi un lac sărat, spaţiu pentru gimnastică aerobică, amenajări pentru practicarea biliardului, şahului, mersului cu role, jocuri mecanice, locuri de joacă pentru copii, spaţii dotate cu leagăne, tobogane, maşinuţe. De asemenea, există spaţii comerciale, alimentare şi pentru suveniruri şi terase, internet wireless, la dispoziţie fiind puse şi calculatoare. A fost amplasată, de curând, spre bucuria şi explorarea copiilor, şi o locomotivă din perioada interbelică.
Vizitarea bisericii şi a bazei turistice de sănătate şi agrement, "un adevărat cartier subteran, se poate transforma într-o experienţă unică", spune Aurel Bucur, directorul Salrom, firma sub tutela căreia îşi desfăşoară activitatea Salina Târgu Ocna.
El însuşi fost angajat al acestei unităţi miniere, Aurel Bucur este susţinătorul unor activităţi deosebite menite "a susţine turismul de sănătate, dar şi a evita monotonia în salina din Târgu Ocna". Între asemenea iniţiative "o premieră mondială", afirmă directorul Bucur, o constituie concursul de mountain bike, "Călătorie între cer şi pământ 2014", al cărui traseu intră în subteran, parcurge drumuri deschise de exploatările în mina de sare şi, apoi, iese iar la suprafaţă.
"Din cercetările noastre rezultă că suntem singurii de pe planeta asta care organizează un astfel de concurs de mountain bike, cu traseu care să parcurgă drumuri în subteran", susţine Aurel Bucur.
Tot din dorinţa de diversificare a agrementului pentru turişti şi localnici, a fost deschisă o modernă şi utilată bază de înot în cadrul căreia există singurul bazin cu apă sărată în aer liber din zona Moldovei. Dotările de agrement şi comerciale necesare fac ca oraşul Târgu Ocna, beneficiarul, de trei ani, şi al unui complex de nataţie şi Spa realizat de primărie cu sprijin financiar european, să devină centrul estival al înotului din judeţ.
Această cea mai mare şi cea mai importantă piscină în aer liber din judeţul Bacău funcţionează în cadrul Centrului Balnear Parc Măgura din oraş, în interiorul unei incite arhitectonice integrate mediului din zonă, dar fără acoperiş, având şi o prelungire amenajată cu o cascada cervicală, precum şi dotări între care duş scoţian, vestiare, zone de plajă cu şezlonguri şi umbreluţe, un bar cu muzică de discotecă, puncte comerciale pentru desfacerea articolelor de plajă, alimentelor şi băuturilor răcoritoare.
În cadrul centrului balnear, care are o suprafaţă totală de 1.019 metri pătraţi, mai este disponibil şi un al doilea bazin cu apă de adâncime redusă, destinat copiilor.
Mai bine de o mie de amatori de înot, în special turişti, iau cu asalt, zilnic, în această perioadă de vară piscinele din oraşul Târgu Ocna.
Primăria oraşului Târgu Ocna, iniţiatoarea unor proiecte de diversificare a ofertei staţiunii, a obţinut licenţa de explorare a celor cinci izvoare cu ape minerale captate în Parcul Măgura.
"Din câte ştiu eu, suntem singura primărie din România în această situaţie, în restul cazurilor licenţele de explorare a izvoarelor aflându-se în posesia unor societăţi comerciale", a declarat pentru AGERPRES Ştefan Şilochi, primarul din Târgu Ocna.
Potrivit acestuia, apa izvoarelor a fost analizată de specialişti din punct de vedere fizico-chimic, precum şi de o comisie medicală, care a făcut recomandările de utilizare pentru fiecare izvor, în funcţie de afecţiuni specifice.
"Având analizele la izvoare şi licenţa de explorare, putem să ne dezvoltăm ca staţiune balneoclimatică de interes naţional, statut pe care l-am obţinut în luna decembrie 2013", a afirmat Ştefan Şilochi.
Consiliul local din Târgu Ocna are, de asemenea, un proiect declarat eligibil privind modernizarea parcului natural unde se află captate cele opt izvoare cu ape minerale clorurosodice, slab bicarbonate, sulfuroase, dar şi utilizarea pentru agrement a lacului format după prăbuşirea, în urmă cu aproape 40 de ani, a plafonului unei zone de exploatare a sării în soluţie prin folosirea sondelor.
"Vrem, pe lângă redefinirea aleilor, plantarea de noi arbori şi amenajări destinate şederii agreabile în parc, o consolidare a malurilor lacului, dar şi dotarea acestuia cu diverse ambarcaţiuni de mici dimensiuni", a spus primarul Ştefan Şilochi.
Autorităţile din Târgu Ocna, urbe în care funcţionează de mai bine de 60 de ani cel mai mare sanatoriu balnear deschis într-o salină din ţară, pentru afecţiuni respiratorii, şi-a propus şi dezvoltarea turismului de timp religios, având în vedere faptul că este oraşul cu cele mai multe biserici raportat la numărul de locuitori din România, unele dintre ele de importanţă istorică.
Turismul montan aferent arealului Târgu-Ocna, "un Salzburg românesc" după aprecierea primarului Vienei, prezent în zonă în urmă cu cinci ani, oferă posibilitatea efectuării de drumeţii montane în Munţii Măgura, Nemira şi Berzunţi, unde există o reţea de poteci marcate ce conduc spre vârfurile Şandru Mare (1.639 metri), Nemira (1648 metri), în fapt o rezervaţie naturală complexă, Cebu (886 metri), Pufu (1046 metri) şi Lacoş, punct de belvedere, dar şi către cascada Buciaşi, aflată la doar 2,5 kilometri de oraş, 40 de minute de mers pe jos, ori către văile săpate în munţii Trotuş de afluenţii râului Uz - Dofteana, Slănic, Caşin, Tazlăul Mare.
Mergând pe cărările şi drumurile de munte călătorul întâlneşte un număr impresionant de mare de monumente istorice, raportat la dimensiunea oraşului, fapt ce îi asigură un loc aparte între oraşele României. Monumente, cimitire ale eroilor, plachete marchează pe un areal redus evenimente istorice din evoluţia poporului român după 1800.
În timpul revoluţiei lui Tudor Vladimirescu, un detaşament de 800 de eterişti sosesc la Târgu Ocna sub conducerea lui Ioan Farmache, care va ordona ocuparea Mănăstirii Răducanu, ce avea o bună poziţie strategică.
În timpul Revoluţiei de la 1848, generalul polonez Bem a adresat, de aici, o proclamaţie către locuitorii Moldovei, făcându-le cunoscut că toţi cei ce vroiau să lupte pentru libertate să se prezinte la cartierul său general de la Târgu Ocna, pentru a fi organizaţi milităreşte.
Târgocnenii îşi vor aduce contribuţia la obţinerea independenţei, atât prin reprezentanţii lor din compania a 6-a Târgu Ocna a batalionului 2 Bacău din Regimentul 14 Dorobanţi, comandat de concitadinul lor căpitanul Ioan Buşilă, cât şi prin acţiunile de sprijinire a frontului prin rechiziţii, transporturi, subscripţii pentru cumpărarea de arme, prin donaţii în bani sau alimente.
În anul 1905, Mihail Sadoveanu, care dobândise consacrarea literară cu un an înainte, prin publicarea a patru volume de proză - "Povestiri", "Şoimii", "Dureri înăbuşite" şi "Crâşma lui Moş Petcu" -, se afla la Târgu Ocna, unde îşi satisfăcea o primă parte din serviciul militar.
"Timp de trei luni, el a putut cunoaşte viaţa vechiului târg, munca infernală din ocne, viaţa din cazarmă, dar şi pitorescul acestui orăşel la început de secol XX", menţionează profesorul Corneliu Stoica, istoric din Târgu Ocna.
Impresiile din scurta, dar semnificativa perioadă din viaţa prozatorului petrecută ca militar în acest oraş îşi vor găsi reflectarea literară în 1906, în volumul "Amintirile căprarului Gheorghiţă".
În timpul Războiului de reîntregire naţională din 1916-1918 s-au purtat lupte sângeroase remarcându-se din rândul localnicilor medicul Mircea Bruteanu şi locotenentul Gheorghe Enescu, alături de alţi peste 150 eroi ai oraşului, între care legendarul Constantin Muşat, cel ce a luptat cu o singură mână.
Localitatea Târgu Ocna a fost bombardată de trupele germane, suferind importante pagube materiale. Lupte sângeroase s-au purtat în preajma oraşului, pe înălţimile Cireşoaia şi Coşna, Nicolae Iorga lăsând însemnări semnificative despre dramatismul acelor zile.
În memoria celor ce au căzut pentru reîntregirea ţării, în 1920 au început lucrările la un monument ce se înalţă pe muntele Măgura, în preajma mănăstirii.
"În prezent, se adaptează, prin investiţii şi calitatea serviciilor, la cerinţele turismului actual. Cum este şi normal pentru un oraş care, beneficiind de un trecut impresionant şi poate unic în România prin densitatea de evenimente, de o arhitectură cu imobile de locuit minunate din secolul trecut ce nu au fost, din fericire, distruse de lupte purtate aici ori de buldozerele comunismului, a devenit în anul 2002 staţiune de interes naţional", spune primarul din Târgu Ocna, amintind şi alte proiecte aflate în derulare în oraş, printre care pietonalul ce va face legătura între centrul localităţii şi intrarea în sanatoriul balnear şi de agrement. AGERPRES/(AS - autor: Cornel Cepariu, editor: Ştefan Gabrea)