Buzău, 30 mai /Agerpres/ - Ţara Luanei este localizată în Munţii Buzăului, iar pe raza localităţilor Colţi, Bozioru şi Brăeşti se află zece aşezări rupestre locuite încă din perioada neolitică, dar şi monumente ale naturii, în jurul cărora de-a lungul timpului s-au ţesut numeroase basme şi legende, precum şi numeroase povestiri despre dispariţii umane şi fenomene paranormale.

Muzeul chihlimbarului de la Colţi
La marginea pădurilor, lângă pârâul Sibiciu se află localitatea Colţi, celebră pentru ambra galbenă, o piatră organică semipreţioasă provenind din fosilizarea răşinilor unor specii de pini în urmă cu zeci de milioane de ani.
'Localnicii mai în vârstă povestesc cu mândrie că un medalion confecţionat din rumanită sau chihlimbar de Colţi în care erau încrustate insecte a fost oferit soţiei regelui George al V-lea, regele Angliei, iar o pipă modelată, tot din chihlimbar, a fost dăruită de conducătorii statului român lui Iosif Visarion Stalin', susţine patronul unei firme de turism din Buzău, Doru Brălulescu, născut pe aceste meleaguri.
La Colţi, în perioada 1937-1948 au funcţionat opt mine de exploatare a chihlimbarului care s-au închis una câte una, dar după închiderea lor localnicii au continuat să caute aceste pietre semipreţiose foarte căutate în industria bijuteriilor.
Muzeul chihlimbarului din Colţi, o clădire asemănătoare caselor ţărăneşti de pe valea Sibiciului cu trei nivele, demisol, parter şi etaj, a fost construit între anii 1973-1974.
În cele trei încăperi de la parter se află colecţia de chihlimbar, colecţiile de flori de mină, roci, fosile şi pietre semipreţioase. 'Colecţia de chihlimbar este unică în ţara noastră şi printre puţinele din lume. În zona Colţi, chihlimbarul se găseşte atât la suprafaţa solului, cât şi în adâncime, în strate dezvelite. Această colecţie este compusă din roci cu chihlimbar, chihlimbar brut şi prelucrat, unelte folosite la extragerea şi prelucrarea chihlimbarului', a declarat, pentru AGERPRES, profesorul Diana Gavrilă, custodele muzeului.
Regina colecţiei muzeale este un bulgăre de chihlimbar de 1.785 grame, iar muzeul mai deţine o altă bucată de chihlimbar de 1.500 grame, obiecte din chihlimbar pe diferite nuanţe de culori, de la galben transparent până la negru opac, sau cu mai multe nuanţe de culori într-un singur obiect, un cercel din chihlimbar care are conservat o furnică sau o bucată de chihlimbar secţionată care păstrează urme din scoarţa copacului din care care provenit răşina.

Aşezările rupestre de la Nucu-Aluniş
Aşezările rupestre de la Nucu-Aluniş, cu 29 de locuinţe, se află la şase kilometri de centrul comunei Colţi, pe raza localităţilor Colţi-Bozioru-Brăeşti.
Cea mai cunoscută aşezare rupestră este Biserica din piatră de la Aluniş, săpată în piatră de doi ciobani, Vlad şi Simion, în jurul anului 1274 şi atestată documentar la anul 1351. Aceasta a fost schit de călugări până la anul 1871, iar de atunci este biserica satului Aluniş, cu hramul Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătoru.
Celelalte aşezări rupestre au denumiri relevante pentru încărcătura lor istorică, Peştera lui Dionisie, Agatonul vechi, Agatonul nou, Peştera lui Iosif, Grota Fundul Peşterii.
Recent, o echipă de cercetători de la Muzeul judeţean de istorie Buzău au identificat în Grota Fundul Peşterii documente iconografice vechi de peste patru milenii.
'În Grota Fundul Peşterii au fost identificate 137 de reprezentări de arme dintre care 15 tipuri de pumnale datând din Epoca bronzului. Se pare că în această grotă era locul de iniţiere a elitei războinice, chiar şi intrarea are o semnificaţie aparte, simbolizând fecunditatea. Cercetătorii au identificat desene reprezentând vârfuri de săgeţi, vârfuri de suliţă, pumnale, dar şi pentagrame, brăduţi sau mâini', a declarat, pentru AGERPRES, directorul Muzeului judeţean de istorie Buzău, Sebastian Matei.
Potrivit sursei citate, aceste tipuri de arme au avut o mare arie de răspândire în întreaga Europă în urmă cu 4000-4500 de ani, unele dintre ele au fost răspândite pe o suprafaţă de peste 2000 de kilometri pătraţi, în Spania, Italia şi chiar Maroc.
Grota a fost locuită încă din primele secole ale creştinismului, dar prima însemnare păstrată datează de la 1521.

Legenda Ţării Luanei şi fenomenele misterioase
Ţara Luanei, denumirea metaforică a ţinutului muntos al Buzăului, se datorează unei legende care de generaţii întregi circulă pe cale orală printre ţăranii din această regiune, susţine călăuza Diana Gavrilă din comuna Colţi.
Bătrânii povestesc că în vremuri de demult uitate în Munţii Buzăului domnea un rege bătrân şi înţelept, Luana, ale cărui cetăţi atingeau cerul. Apărătorii cetăţii erau viteji netemători de moarte şi luptau numai pentru dreptate, iar regele le vindeca rănile cu apele fermecate din Valea Izvoarelor. Vrăjmaşii împinşi de pizmă în care de foc au doborât Soarele Luanei, Pământul s-a cutremurat din încheieturi, iar pe locul cetăţii, scoarţa terestră a rămas pustiită, semne care se mai văd şi astăzi, a mai spus Diana Gavrilă.
Legendele din Ţara Luanei sunt mai numeroase, nefiind însă confirmate de studiile ştinţifice.
'Munţii Buzăului au fost incluşi din cele mai vechi timpuri în geografia sacră a lumii, peste această zonă se întinde un cer straniu, ceaţa albastră, de o intensitate extraordinară, ce rar ţi-e dat să întâlneşti. Totodată, bătrânii povestesc de experimentele cu copii supradotaţi făcute de fosta Securitate transportaţi cu autocamioane militare, dar şi de fenomenele stranii, cum ar fi dispariţia de persoane, pentru a reapare peste timp', a mai spus Diana Gavrilă, profesor de istorie, călăuză turistică. AGERPRES / (A - autor: Dorin Ivan, editor: Marius Frăţilă) /Foto pe flux/