Bucureşti, 17 apr /Agerpres/ - Specialiştii WWF România au identificat în Maramureş şase zone de conectivitate, unde ursul are nevoie să se deplaseze astfel încât să-şi satisfacă nevoile de hrană, înmulţire şi adăpost, urmând să facă demersurile necesare pentru a obţine recunoaşterea oficială a lor ca şi coridoare ecologice.
Potrivit lui Cristian-Remus Pap, coordonatorul regional arii protejate WWF România, cele şase zone critice pentru conectivitate sunt zona Huta - Certeze, zona Cavnic, Strâmtura Glod-Poieni, Leordina - Vişeu- Bogdan Vodă, Săcel - Moisei - Borşa şi zona Popivan (partea extrem nordică).
De asemenea, s-au identificat acele nevoi de reconstrucţie ecologică în anumite zone, cum ar fi Săcel, unde se pretează o astfel de reconstrucţie, astfel încât să se menţină conectivitatea la nivel de peisaje.
WWF - România a iniţiat proiectul "Graniţe deschise pentru urşii din Carpaţii României şi Ucrainei'' pe care a început să-l deruleze, în colaborare cu organizaţia RachivEco Tur din Ucraina, în aprilie 2012, acesta urmând să ia sfârşit în aprilie 2014. Practic, toate acţiunile realizate în România au fost aplicate în oglindă în ţara vecină.
Obiectivul proiectului l-a constituit identificarea habitatelor favorabile, respectiv critice pentru specia urs, în condiţiile în care se urmăreşte conservarea pe termen lung a urşilor bruni din Carpaţii României şi ai Ucrainei prin asigurarea conectivităţii între habitate.
"Supravieţuirea urşilor bruni depinde de posibilităţile de hrănire, odihnă, adăpost, împerechere, deci de existenţa habitatelor favorabile şi a coridoarelor ecologice care asigură legătura dintre ele. Ursul este o emblemă pentru Carpaţi, o mândrie naţională. În urmă cu un an, am comandat un studiu, iar rezultatele au arătat că 80% dintre cetăţeni consideră ursul ca o valoare şi nu ca o ameninţare, în ciuda ştirilor mai mult negative legate de această specie", a declarat Pap, miercuri, într-o conferinţă de presă.
El a explicat că au fost capturaţi cinci urşi, cărora li s-au montat colare cu sistem GPS/GSM. Primul urs a fost braconat la mai puţin de o lună după ce i-a fost montat dispozitivul de urmărire prin satelit, iar alt urs a reuşit să-şi scoată colarul după scurt timp.
"Ceilalţi trei urşi au avut o activitate tipică pentru cei din Maramureş. Teritoriul pe care l-au acoperit urşii a fost undeva între 6.000 şi 10.000 de hectare. După suprafaţa pe care s-au deplasat în timp scurt se pot vedea care sunt necesităţile ecologice ale acestui animal. Informaţiile oferite de colar au fost completate cu cele oferite de acele camere cu senzori de mişcare montate în cele şase zone critice identificate. Practic, a venit confirmarea faptului că acele zone sunt funcţionale, dar, în acelaşi timp, şi critice, din cauza activităţilor intense ale omului. Aici vorbim de dezvoltare inclusiv turistică, de la pârtii de schi până la păşunat, supra-păşunat, existenţa acelor câini semi-sălbăticiţi etc.", a detaliat Cristian Pap.
În plus, o reţea de voluntari a ajutat la suplimentarea nivelului informaţiilor, în fiecare primăvară aceştia deplasându-se în teren pentru a vedea exact unde se deplasează urşii.
"Au fost înregistrate urmele acestor animale în zăpadă, respectiv în zone unde terenul a permis acest lucru. Am avut şi o linie de tel verde, o linie de telefon pusă la dispoziţia localnicilor pentru a raporta prezenţa ursului, inclusiv eventuale conflicte om-urs în zonă", a continuat reprezentantul WWF-România.
În prima fază a proiectului, au fost identificate coridoarele de deplasare folosite de ursul brun, urmând să fie propuse măsuri pentru conservarea pe termen lung a speciei în zona de derulare a acestuia.
Potrivit lui Cristian Pap, în prezent, nu există pârghiile necesare pentru a fi păstrate coridoarele pe termen lung. În legislaţia actuală, coridorul ecologic este descris ca fiind o zonă naturală sau semi-naturală pentru asigurarea necesităţilor de deplasare a speciilor sălbatice, însă nu există metodologia de desemnare, respectiv de management de gospodărire a acestor zone.
La rândul său, Costel Bucur, directorul programului de păduri şi arii protejate în cadrul WWF - România, a ţinut să menţioneze de ce a fost ales Maramureşul pentru implementarea acestui proiect.
"Maramureşul este chiar o regiune prioritară a WWF - România, având în vedere că aici găsim cam tot ce este emblematic pentru Carpaţi, pentru România, de la altitudini joase, de circa 150 de metri, până la 2.303 de metri pe Vârful Pietrosul Rodnei. Deci, cele mai multe dintre ecosistemele pe care le întâlnim în România le întâlnim în Maramureş, iar probleme cu care protejarea mediului şi natura se confruntă sunt prezente şi în Maramureş, deci aceasta este o regiune prioritară în care încercăm să venim cu expertiza noastră, cu o abordare profesională vizavi de valorile pe care trebuie să le păstrăm în faţa ameninţărilor existente şi să încercăm să găsim soluţii care să fie apoi replicabile la nivel naţional şi regional, la nivelul Carpaţilor", a subliniat el.
Acesta a precizat că proiectul iniţiat de WWF-România este unul esenţial pentru conservarea naturii la nivel mondial, respectiv partea de adresare a fragmentării habitatelor, precizând că astfel de studii nu au mai fost efectuate în zona Maramureş, iar această propunere de reţea ecologică este o premieră pentru România.
Pe de altă parte, Bucur a atras atenţia asupra faptului că cea mai mare ameninţare la adresa speciei o reprezintă fragmentarea, respectiv reducerea habitatului.
"După cum ştim, în ultimii ani, infrastructură s-a dezvoltat şi este în continuă dezvoltare. Apoi, este dezvoltarea rezidenţială, construcţia de case de locuit, case de vacanţe, care toate, cumulate, au efect negativ asupra urşilor. Dacă în urmă cu 200 de ani ursul a fost diurn, din cauza activităţii omului şi a presiunii acestuia, ursul a devenit nocturn, deci activitatea principală a acestuia se desfăşoară noaptea, atunci îşi procură hrana necesară. Iată cum omul a reuşit să modifice comportamentul speciei, proces care a fost, însă, de lungă durată", a arătat acesta.
În ceea ce priveşte conectivitatea între zonele în care ursul se găseşte, cea mai mare ameninţare o constituie defrişările, Costel Bucur subliniind că aici se referă la schimbarea categoriei de folosinţă a terenului.
"Dacă se elimină pădurea şi se fac hoteluri, stadioane etc, schimbarea categoriei de folosinţă a terenului este cea care deranjează foarte tare posibilitatea de mişcare a ursului şi nu numai. Dacă vorbim despre acele tăieri rase, de multe ori ilegale, ele afectează în mod negativ această specie şi nu numai, mai ales dacă ele se petrec pe marginea căilor permanente de transport, unde sunt şi cele mai expuse zone, pentru că cine se duce să fure lemn nu fură din creierul munţilor, ci de pe lângă drum, pentru că este mai uşor. Vorbim aici la scară mică. Deci, pe zona de lângă căile permanente de transport, ursul prin comportamentul lui natural are nevoie de adăpost. El nu trece un drum până nu petrece câteva ore într-o zonă de adăpost, până se obişnuieşte, vede că poate să treacă respectiva bariera şi, atunci, acolo are nevoie de adăpost suplimentar", a spus Bucur.
La rândul său, Edit Pop, managerul de proiect în România, a precizat că proiectul a avut şi o componentă puternică de integrare în comunităţi, iar pe tot parcursul derulării acestuia au fost implicate comunităţile locale, astfel încât să li se confere sentimentul de proprietate.
"În Maramureş nu am avut conflicte om-urs majore. Ursul nu a fost încă învăţat să vină în comunitate regulat şi să interfereze cu viaţa comunităţii în sine. Activităţile de monitorizare cu camere ne-a arătat un lucru foarte important şi anume că, acolo, în zonele unde în timpul zilei vedem cirezi, vaci, turme de oi, oameni care culeg ciuperci şi se retrag după 6-7 seara, apare ursul. Încă împărţim ziua, nu ne călcăm unul pe celălalt. Încă nu există acele conflicte care să sperie comunitatea şi să perturbe animalul", a spus ea.
45% din populaţia totală de urs brun din Europa, mai puţin Rusia, se găseşte în România şi Ucraina. Dacă în trecut specia Ursus arctos a fost larg răspândită în Europa, astăzi situaţia este dramatică: specia a dispărut aproape complet în Austria, Germania sau Elveţia iar vestul şi centrul Europei nu mai au populaţii stabile şi sănătoase de urşi bruni. În aceste zone, consecinţele sunt serioase, mai ales asupra pădurilor dens populate de ierbivore.
În zona Maramureşului, există între 200 şi 250 de indivizi de urşi. În Ucraina, estimarea arată între 180 şi 220 de urşi. La nivel naţional, estimarea arată circa 6.000 - 6.500 de urşi, zonele cu densitatea cea mai mare fiind Braşov, Covasna, Harghita, Vrancea, Mureş, Bistriţa.
În cadrul proiectului, s-a lucrat cu responsabilii pe domeniu, respectiv Direcţia Silvică, Asociaţia Judeţeană a Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi, fondurile de vânătoare, administraţiile de parcuri, custozii, administratorii siturilor Natura 2000.
Proiectul "Graniţe deschise pentru urşii din Carpaţi României şi Ucrainei" a fost implementat în cadrul Programului de Cooperare Transfrontalieră Ungaria - Slovacia - România - Ucraina 2007 - 2013 şi este cofinanţat de Uniunea Europeană cu 937.834 euro prin Instrumentul European de Vecinătate şi Parteneriat. Activităţile proiectului au acoperit teritoriul judeţului Maramureş şi al regiunilor Ivano - Frankivsk şi Zakarpatska în Ucraina. AGERPRES/(AS - autor: Oana Tilică, editor: Andreea Marinescu)