Târgu Jiu, 15 apr /Agerpres/ - Uzina Mecanică Sadu, una dintre cele mai importante unităţi din industria de apărare a ţării, a fost înfiinţată în urmă cu 75 de ani prin decret regal semnat în urma numeroaselor demersuri ale prim-ministrului Gheorghe Tătărescu, ajungând, după decenii de existenţă în care a atins apogeul activităţii, dar a şi cunoscut numeroase frământări, să producă şi să livreze muniţie şi armament pentru armata americană dislocată în Afganistan şi Irak.
Uzina Mecanică Sadu îşi are originile în ''Pirotehnia Armatei Sadu'', care a luat fiinţă prin înaltul Decret Regal - nr. 3.010 din 26 iulie 1939, realizarea acesteia plasând Gorjul între judeţele cu obiective industriale strategice ale României din acea vreme şi până în prezent. Locul unde urma să fie mutată o parte a Pirotehniei Armatei Bucureşti pentru a putea fi mai bine apărată de eventuale bombardamente, momentul datând din timpul celui de-al Doilea Război Mondial, a fost ales în mod strategic, atât pe considerente militare, cât şi de natură economică.
Activitatea de producţie pe noul amplasament dotată cu toate utilităţile pentru a putea funcţiona independent în timp de război a început în anul 1942. După terminarea celui de-al Doilea Război Mondial, producţia militară a fost sistată pentru câţiva ani, dar după reluare a cunoscut o creştere continuă, ajungând la apogeu în perioada 1980-1985, când se produceau anual peste 250 de milioane de cartuşe de infanterie, dar şi multe alte produse.
''Uzina a funcţionat, încă de la început, ca fabrică de muniţie de infanterie, producând calibrele care se utilizau în acel moment. După o scurtă perioadă de stagnare care a urmat celui de-al Doilea Război Mondial, producţia de muniţie a fost reluată, de astă dată cu tipuri utilizate de către statele membre ale Pactului de la Varşovia, uzina noastră devenind în scurt timp o componentă  importantă a industriei de apărare şi un producător de marcă, apreciat atât pe plan intern, cât şi pieţele externe'', afirmă Ilie Lăudat, şef serviciu în cadrul U.M. Sadu.
În anul 1948 întreprinderea îşi schimbă denumirea în ''Întreprinderea Metalurgică de Stat Sadu'' şi este înregistrată la Ministerul Finanţelor sub nr. 544/13.02.1948. Tot în acelaşi an s-a studiat fabricarea capselor miniere simple tip nr. 8 şi s-a făcut lotul 0.
Din anul 1949 până în 1955 producţia uzinei se diversifică an de an, începe fabricarea de capse miniere nr. 8, capse miniere electrice instantanee, precum şi pentru instrucţie, aprinzători electrici, aceştia din urmă pentru prima dată în ţara noastră. S-au executat două ateliere pentru fabricarea capselor miniere. În anul 1949 se trece la producţia lor de serie. În anul 1950 începe fabricaţia lămpilor de mină, iar mai apoi, în 1959, sunt fabricate primele lămpi de benzină şi de carbid şi regulatoare de aragaz.
''O lungă perioadă de timp, după cel de-al Doilea Război Mondial, ruşii ne-au interzis să mai facem muniţie. Astfel, în cursul anilor 1948-1960, s-au făcut de toate, inclusiv acordeoane. În perioada respectivă oamenii nu aveau de muncă, făceau cuie, pioneze, blachiuri şi multe alte alte lucruri de uz gospodăresc'', spune Ilie Lăudat.
Tot pentru prima dată în ţară, la Sadu, se fabrică în perioada 1955-1959 acordeoanele de 60-80 başi, iar doi ani mai târziu capsele electrice cu timpi.
Anul 1959 marchează introducerea în fabricaţie a unor noi produse de larg consum şi se înfiinţează atelierul de prototip frigidere, germenul secţiei Frigidere cu absorbţie, concepţie 100% Sadu.
Începând cu anul 1963 se începe fabricaţia frigiderelor cu absorbţie tip ''Fram 110 litri'' şi ''Fram 70 litri''. În anii 1960 - 1965 rolul hotărâtor în dezvoltarea uzinei l-a avut produsul ''frigider'', care reprezenta 56,7% din producţia uzinei.
În anul 1960 începe execuţia de rame cu jaluzele pentru locomotive Diesel electrice şi locomotive Diesel hidraulice.
În perioada 1966 - 1970 producţia îşi continuă dezvoltarea, cumpărându-se licenţa de la Thomas-Houston pentru fabricarea termostatelor de frigider şi s-a început modernizarea frigiderului prin formă şi capacităţi.
Din anul 1971 se produc termostate.
''În acei ani, în cadrul uzinei s-a dezvoltat fabricaţia de frigidere, întâi cu absorbţie, apoi cu compresor care a continuat până în '97. Făceam muniţie de infanterie, făceam AKM-uri, dezvoltasem fabricaţia de capse miniere, alte articole pirotehnice pentru armată, după Revoluţie a mers bine frigiderul cu compresor, până în 94-95, făceam 'Fram'. Primul frigider realizat în România a fost făcut la Sadu, se chema Jiul şi era cu absorbţie. Perioada comunistă a fost o perioadă bună pentru uzină, inclusiv pentru dezvoltarea zonei'', susţine Ilie Lăudat.
În anul 1970 uzina înregistrează o nouă etapă de dezvoltare, materializată printr-un vast program de investiţii, punându-se bazele platformei Sadu II.
În anul 1974, Sadu II intră parţial în funcţiune, iar din 1979 începe să producă la capacitate, fiind adoptate tehnologii noi, moderne, pentru fabricarea substanţelor pirotehnice, armelor tip AKM, cât şi subansamblelor de maşini-unelte.
La finele anului 1979 şi începutul anului 1980, din raţiuni energetice se sistează fabricarea frigiderului cu absorbţie tip ''Fram'' de 70 l şi 112 l, spaţiile rămase libere fiind utilizate la fabricare de produse noi cum sunt: cabina de tractor, panourile solare, piesele de schimb pentru mecanica fină.
În anul 1981 începe fabricaţia frigiderelor cu compresor şi odată cu anul 1991 se reia şi fabricaţia frigiderului de mic litraj cu absorbţie.
''Aici, la U. M. Sadu, s-au creat premisele fabricării frigiderului cu compresor la Găeşti, loc unde s-a constituit o întreprindere de frigidere care funcţionează şi astăzi. Mai mulţi specialişti în frigidere s-au mutat la Găeşti, punând bazele noii întreprinderi de frigidere, cu parametrii superiori frigiderului cu absorbţie'', mai spune Lăudat.
În anul 1984 începe fabricaţia capselor milisecundă pentru medii normale cu 7 trepte de întârziere. Începând cu anul 1987 intră în fabricaţie pe spaţiul vechii secţii de frigidere cu absorbţie frigiderul cu compresor de 140 l şi 180 l.
Un an mai târziu se asimilează în fabricaţie agregatul pentru frigiderul cu motocompresor şi termostatul pentru congelator T3H - concepţie Sadu.
Anul 1993 înregistrează o creştere importantă în fabricarea frigiderelor cu motocompresor şi se pun bazele creşterii producţiei de frigidere cu absorbţie de 22 l şi 40 l (auto, clasic, mini-bar) prin achiziţionarea unei instalaţii de vopsire cu pulberi în câmp electrostatic. Tot anul 1993 aduce asimilarea capsei milisecundă pentru medii grizutoase, produs concepţie U.M. Sadu.
În anul 1994 se asimilează şi începe fabricarea frigiderului de 240 l cu compresor. Din luna decembrie 1994 începe acţiunea de ecologizare a frigiderului, întreprinzându-se acţiuni de contractare din import a unei instalaţii de vidare şi umplere cu agent frigorific nepoluant. Şi totuşi, datorită pieţei concurenţiale, a scăderii puterii de cumpărare, dar şi a invaziei de produse second hand, producţia de frigidere avea să scadă an de an, până când, la finele anilor '90, s-a decis închiderea fabricaţiei.
În acelaşi an începe procesul de modernizare, retehnologizare şi diversificare a fabricaţiei produselor speciale în colaborare cu firme străine. S-a reuşit achiziţionarea, parţială, a unei linii moderne pentru fabricarea muniţiei de infanterie tip NATO de la firma ''Manurhin''. Au fost achiziţionate numai echipamentele necesare, documentaţia constructivă şi tehnologică a produselor fiind elaborată de specialiştii uzinei, cu respectarea strictă a specificaţiilor şi standardelor militare NATO.
Scăderea cererii pe piaţa internă şi externă, atât pentru produsele economice, cât şi pentru cele militare, precum şi necesitatea încadrării în preţurile pieţei internaţionale au impus aplicarea unor măsuri tehnico-economice şi organizatorice concretizate cu mai multe programe de restructurare a uzinei. Una dintre consecinţe a fost reducerea personalului uzinei la puţin peste 900 de salariaţi.
Prin H.G. nr. 324/02.07.1997, Uzina Mecanică Sadu a trecut în structura Regiei Autonome ''Arsenalul Armatei'' Bucureşti, unitate militară sub autoritatea Ministerului Apărării Naţionale, revenindu-se astfel la apartenenţa existentă în momentul înfiinţării.
''În anul 2001 Regia Autonomă 'Arsenalul Armatei' se desfiinţează, uzina intrând în structura Companiei Naţionale 'ROMARM' SA Bucureşti (H.G. nr. 952/2001), a cărei filială este şi în prezent'', precizează directorul tehnic al ROMARM, numit pentru o perioadă de şase luni director general al U.M. Sadu, Gheorghe Stoica.
Dispunând de un personal bine pregătit, uzina deţine, pe lângă capacităţile de fabricaţie necesare realizării produselor din nomenclatorul actual, şi numeroase alte facilităţi ca ateliere de proiectare, prin care asigură cercetarea şi dezvoltarea de noi produse, precum şi îmbunătăţirea continuă a produselor deja existente, secţie de producţie scule,  laboratoare pentru efectuarea de analize chimice şi fizice ale materiilor prime şi produselor finite, laborator metrologic pentru testarea şi atestarea tuturor dispozitivelor şi verificatoarelor utilizate în procesul de producţie şi control. Toate acestea la un loc asigură un ridicat grad de integrabilitate a produselor în uzină,  din afara ei fiind achiziţionate doar materiile prime şi materialele necesare fluxului de fabricaţie.
Actualmente obiectul de activitate al uzinei constă în cercetarea, proiectarea, fabricarea şi comercializarea de muniţie de infanterie calibre NATO (5,56 x 45 mm, 7,62 x 51 mm, 9 mm Parabellum, în diferite variante constructive) precum şi calibre "Est", de la 5,45 mm la 9 mm Makarov, de armament de infanterie şi componente pentru acesta şi elemente pirotehnice de iniţiere.
''Principalul client al U.M. Sadu pentru muniţia NATO produsă aici sunt Statele Unite. Producem şi livrăm pentru guvernul american, în special pentru armata americană dislocată în teatrele de operaţii din Afganistan şi Irak, la ei ajung şi muniţia şi armamentul. În rest, mai avem comenzi, dar în cantităţi mai reduse, pentru Asia, Africa şi încercăm acum şi către Orient. Calibrele Est sunt cele mai uzuale pe care le exportăm. Acestea merg la AKM, la armele ruseşti în general. ROMARM exportă în SUA atât pe piaţa civilă cât şi pe cea militară, atât pe muniţie, cât şi pe armament'', afirmă Gheorghe Stoica.
Cu toate că nu este singura unitate din ţară care fabrică astfel de produse, Uzina de la Sadu are totuşi un atu faţă de celelalte fabrici de muniţie şi armament - este singura din domeniu care poate produce, de la cap la coadă, un cartuş.
''U.M. Sadu este aptă, în momentul de faţă, să facă muniţia de infanterie integral, de la cap la coadă, mă refer la glonţ, la tub cartuş şi la capsă. Materia primă se achiziţionează, dar suntem singurii din ţară care facem acest lucru, deşi cel mai mare risc fiind la capse mulţi ar fi tentaţi să le importe, nu să le execute, aşa cum face Sadu. Pentru livrarea muniţiei avem soluţii de ambalare care permit transportul cu avionul, rutier, dar şi cu trenul'', mai spune Ilie Lăudat.
Un alt avantaj al uzinei din Sadu îl reprezintă producerea de energie electrică, unitatea având o hidrocentrală proprie care produce 1.500 MW/an şi care asigură, în măsura în care condiţiile meteorologice permit, consumul producţiei interne.
''O altă activitate a uzinei este producerea de energie electrică. Uzina are o hidrocentrală cu două turbine, apa este captată undeva pe pârâul Sadu în amonte de unitate, acolo este un lac de acumulare. Prin munte, printr-o conductă, apa este adusă o parte la staţia de tratare pentru populaţie şi o parte pentru alimentarea hidrocentralei. În felul acesta energia este pompată în sistemul energetic naţional, o parte o consumăm cu producţia curentă şi o parte se vinde. Curentul este asigurat în măsura în care şi condiţiile meteo ne permit'', adaugă Ilie Lăudat.
În decursul anilor au existat şi momente mai puţin plăcute, dramatice, prin care a trecut uzina. În cei peste 70 de ani de existenţă, evenimente nefericite au făcut ca, în urma unor accidente de muncă sau de traseu, să îşi piardă viaţa peste 30 de salariaţi. Tragediile s-au produs în urma unui cumul de erori umane corelate cu tehnologia învechită cu care se lucrează în cadrul unităţii. Aceste lucruri, precum şi faptul că uzina a intrat, de o bună perioadă de timp, într-o situaţie critică privind asigurarea contractelor de producţie care să-i asigure continuitatea i-au determinat pe reprezentanţii fabricii şi pe autorităţile locale şi centrale să-şi unească forţele pentru redresarea acesteia.
Gheorghe Stoica consideră că U.M. Sadu va reprezenta un obiectiv de importanţă majoră în fabricarea de armament şi muniţie de calibrul mic în cadrul unei viitoare strategii a industriei de securitate care urmează să fie implementată, declarându-se optimist ca, din a doua jumătate a anului, uzina să funcţioneze la capacitate maximă.
Este nevoie, mai spune el, ca uzina să-şi reconfirme poziţia pe piaţa de armament şi să câştige din ce în ce mai mult la capitolul imagine, aceasta fiindu-i ştirbită din cauza ultimelor accidente interne, dar şi din cauza multor probleme de calitate.
''Pentru prima dată de când sunt eu în industrie, de peste 30 de ani, premierul a desemnat un consilier să se ocupe strict de industria de apărare. Nu s-a mai întâmplat până acum. (...) E fost militar şi a lucrat cu noi la o strategie a industriei de securitate, care a fost prezentată în CSAT, a fost avizată şi se trece la implementarea ei. În această strategie, România consideră ca fiind de importanţă majoră fabricarea în ţară a tot ce înseamnă armament şi muniţie. Înseamnă că Sadu va fi pe lista acelor obiective de importanţă strategică şi va intra într-un proces de retehnologizare, am şi trimis nişte nevoi la minister (...). La Sadu, dacă rezolvăm problemele legate de imagine, dacă ne repoziţionăm un pic pe piaţa asta şi ne consolidăm, vom deveni una dintre întreprinderile care ar trebui să funcţioneze la capacitate, cerinţa este mare pe piaţă, foarte mare şi eu zic că beneficiind de sprijinul pe care mi-l acordă ROMARM-ul prin directorul general, domnul ministru Niţă, conducerea judeţului, domnul prefect şi domnul preşedinte al Consiliului Judeţean, totul depinde numai de noi. Rămâne să căpătăm încrederea tuturor, de la client până la furnizor şi atunci va fi bine. Suntem optimişti şi cred că din a doua jumătate a anului vom funcţiona la capacitate'', spune directorul interimar al uzinei.
În toţi anii săi de existenţă, Uzina Mecanică Sadu a contribuit în mod decisiv la dezvoltarea socio-economică atât a judeţului, dar mai ales a oraşului Bumbeşti-Jiu. Sute de oameni care lucrează în cadrul unităţii sunt din localitate, fiecare dintre aceştia întreţinând cel puţin o altă persoană, un alt membru al familiei. Dispariţia uzinei ar reprezenta o tragedie pentru toţi aceşti oameni, în condiţiile în care, la nivel judeţean, rata şomajului este destul de ridicată, iar cei mai mulţi dintre angajaţi sunt la o vârstă la care cu greu îşi mai pot găsi o slujbă.
De la momentul înfiinţării sale, U.M. Sadu a început să scrie o nouă istorie, marcată de-a lungul timpului prin multe momente importante şi care îi va permite, indiferent de câţi ani vor mai trece peste ea şi de greutăţile la care va fi supusă, să dăinuie şi să-şi continue activitatea, adaptându-se însă mereu cerinţelor momentului. AGERPRES/(autor - Irina Poenaru, Oana Popescu, editor: Georgiana Tănăsescu)