Sfântu Gheorghe, 11 apr /Agerpres/ - ''Bună ziua! Jo napot kivanok !'' - aşa îşi dau bineţe românii şi maghiari din judeţul Covasna, care convieţuiesc împreună pe aceste meleaguri de zeci de generaţii. Viaţa împreună i-a făcut şi pe unii şi pe alţii să preia ceva din felul celorlalţi de-a fi, chiar dacă fiecare şi-a păstrat obiceiurile şi tradiţiile.
În judeţul Covasna trăiesc aproape 200.000 de oameni, dintre care 75% sunt etnici maghiari si secui, oameni harnici care de-a lungul timpului şi-au pus amprenta asupra locului prin ideile, faptele lor şi prin mentalitate.
Despre istoria acestei comunităţi vorbesc importante monumente istorice şi muzee, precum Biserica romano-catolică din Ghelinţa aflată în patrimoniul UNESCO, ce datează din secolul al XIII-lea, Muzeul etnografic din Cernat, Muzeul Naţional Secuiesc din Sfântu Gheorghe şi Muzeul Breslelor din Târgu Secuiesc.
Biserica din Ghelinţa a devenit parte a moştenirii culturale universale datorită frescelor foarte vechi (1330-1340) păstrate pe trei pereţi ai clădirii, ce înfăţişează scene ale legendei Sfântului Ladislau. Tavanul bisericii este, de asemenea, foarte valoros datorită casetelor în stil renascentist executate în 1628.
Pe muntele Perko din localitatea Sânzieni se află o capelă construită în secolul al XII-lea, considerată una dintre cele mai vechi aşezăminte religioase din zonă. În fiecare an, pe 20 august, de ziua Sfântului Istvan (Ştefan) se organizează un pelerinaj la această capelă catolică, la care participă câteva mii de oameni.
Staţiunea Balvanyos, aflată nu departe de Lacul Sfânta Ana, este străjuită de o cetate veche de aproape o mie de ani, în jurul căreia s-au ţesut foarte multe legende. Se presupune că a fost construită în secolul al XII-lea şi că în acest mic templu se făceau ritualuri păgâne. Numele staţiunii ar proveni de la cuvântul 'balvany', care tradus din limba maghiară înseamnă idol. Chiar şi după atâtea secole, zidurile se păstrează bine, inclusiv turnul vechi din mijlocul cetăţii. Cu ocazia săpăturilor arheologice. aici s-au descoperit mărgele, suliţe din fier şi ceramică, iar localnicii spun că dacă te încumeţi să petreci o noapte printre ruine poţi auzi galopul şi nechezatul cailor, zăngănit de lanţuri şi de arme.
Nu departe de localitatea Băţanii Mici se află furnalul Bodvaj unde în timpul Revoluţiei din 1848 au fost turnate primele două din cele 64 de tunuri făcute sub comanda artileristului Gabor Aron, născut în comuna Breţcu din judeţul Covasna. Celelalte au fost turnate la Târgu Secuiesc din clopotele mai multor biserici din zonă, dar unul singur s-a mai păstrat până în ziua de azi, expus la Muzeul Naţional Secuiesc din Sfântu Gheorghe.
Acest muzeu păstrează şi alte relicve istorice, dar şi o bogată colecţie etnografică, relevantă pentru obiceiurile şi tradiţiile comunităţii maghiare, printre 'piesele de rezistenţă' numărându-se un car de nuntă care transporta pe vremuri zestrea miresei. În curtea Muzeului Secuiesc pot fi văzute o casă specifică zonei Armăşeni-Ciuc (1767), precum şi mai multe porţi populare secuieşti sculptate în lemn ori pictate datând din perioada 1733 - 1875.
Clădirea muzeului a fost construită după planurile lui Kos Karoly (1883-1977), unul dintre cei mai importanţi arhitecţi de etnie maghiară din Transilvania, care a creat un stil aparte inspirat de arhitectura tradiţională ţărănească din zona secuimii. Tot după planurile sale au fost construite Palatul copiilor şi fostul Liceu textil din Sfântu Gheorghe, care astăzi îi poartă numele.
Printre cele mai reprezentative monumente istorice ale comunităţii maghiare din municipiul Sfântu Gheorghe se numără Biserica reformată fortificată (sec. XV-XVI) şi Casa cu arcade construită în jurul anilor 1820, în timpul domniei împărătesei Maria Tereza.
La Moacşa, nu departe de municipiul reşedinţă de judeţ, pe un deal cunoscut sub numele 'Pivniţa Uriaşului', a fost ridicat în urmă cu câţiva ani, prin grija Consiliului Judeţean Covasna, un monument dedicat maghiarilor de pretutindeni. Drumul până în vârf este marcat cu mai multe porţi secuieşti, iar monumentul central realizat din lemn este înconjurat de 45 de stânci pe care au fost încrustate numele oraşelor, comunelor şi satelor din judeţ. În apropiere are loc în fiecare an 'Galopiada secuiască', o întrecere hipică ce atrage mii de turişti din ţară şi străinătate.
La câţiva kilometri de Moacşa, în localitatea Cernat, se află un muzeu etnografic în aer liber întemeiat în anul 1974 de pedagogul Haszmann Pal, care păstrează câteva mii de obiecte adunate din satele din jur, de la mobilă, cahle, ţesături, până la porţi monumentale, case de lemn şi mori restaurate. Aici poate fi văzută o colecţie de monumente funerare din piatră şi lemn sculptat, precum şi o expoziţie bogată de maşini şi unelte agricole.
Porţile tradiţionale continuă să fie 'la modă' în judeţul Covasna - la intrarea în fiecare localitate locuită preponderent de maghiari este postată câte o poartă secuiască, iar mulţi localnici îşi construiesc astfel de porţi. În zona Sfântu Gheorghe, trendul a fost stimulat financiar de autorităţile locale care au lansat programul 'Porţi secuieşti' cu scopul de a reînvia tradiţiile populare, dar şi de a marca specificul etnic al judeţului. Practic, au acordat din bugetul local o 'subvenţie' acelor persoane care au dorit să restaureze porţile vechi ori să construiască altele noi, în acelaşi stil.
Cea mai mare poartă secuiască din lume se află la intrarea în localitatea Turia - măsoară 9 metri înălţime şi 15,6 metri lăţime şi este consemnată în Cartea Recordurilor.
  În judeţul Covasna sunt şi foarte multe castele şi conace, aproape 200, care au aparţinut nobilimii maghiare, majoritatea revendicate şi retrocedate urmaşilor foştilor proprietari. Unele dintre ele sunt foarte vechi şi valoroase din punct de vedere istoric şi arhitectural, dar se află într-o stare precară, dar altele, precum cele de la Zăbala, Vârghiş, Valea Crişului şi Micloşoara, au fost reabilitate şi introduse în circuitul turistic ori cultural.
Despre meşteşugurile tradiţionale ale oamenilor din zonă vorbesc colecţiile păstrate de Muzeul breslelor din Târgu Secuiesc, unde pot fi văzute obiecte vechi ce au aparţinut pantofarilor, turtarilor, pălărierilor, tâmplarilor, dogarilor, fierarilor ori altor meşteri care au trăit odinoară pe aceste meleaguri.
Pe vremuri aproape fiecare sat era renumit pentru un anumit meşteşug - satul Chiuruş, de lângă Covasna, spre exemplu, era cunoscut datorită sitarilor, Ghelinţa datorită şindrilei, Harale pentru dogari, Olteni pentru rotari, Vârghiş pentru tâmplari şi pictori de mobilier, Bodoc, Herculian şi Pava pentru olari şi aşa mai departe. Unele familii s-au 'încăpăţânat' să continue tradiţia, prin urmare la Târgu Secuiesc se fabrică şi acum cahle pentru sobe de teracotă sau turtă dulce, iar la Harale mai sunt câţiva dogari care s-au adaptat pieţei, prin urmare nu mai produc doar ciubăre, găleţi pentru fântâni şi butoaie, ci şi butoaie de saună, chiuvete şi căzi ecologice din lemn, elegante, moderne şi minimaliste. Ba mai mult, şi-au făcut şi pagini web pentru a ţine pasul cu progresul.
Printre cele mai importante personalităţi de etnie maghiară născute în judeţul Covasna se numără Gheorghe Doja (Dozsa Gyorgy), capul răscoalei ţărăneşti din anul 1514, pictorul Barabas Miklos (1810-1898) şi Korosi Csoma Sandor (1784 - 1842), creatorul primului dicţionar englez-tibetan.
Pentru a face cunoscută zona, dar şi oamenii, obiceiurile şi tradiţiile locale, Consiliile Judeţene Covasna şi Harghita au lansat în urmă cu câţiva ani un site intitulat 'Comorile Ţinutului secuiesc', unde se regăsesc cele mai reprezentative şi inedite obiective istorice, arhitecturale, culturale, naturale şi turistice. Acestea pot fi vizitate virtual pe www.virtualisszekelyfold.ro, fiind prezentate prin intermediul unor panorame sferice de 360 de grade care surprind atât detalii, cât şi imagini de ansamblu. AGERPRES