Sfântu Gheorghe, 10 apr /Agerpres/ - În fiecare seară, după ce termină de frământat aluatul, face semnul crucii deasupra lui, spune ''Isten segits'' (Doamne ajută!, în limba maghiară) şi îl lasă la dospit până a doua zi. Aşa începe povestea pâinilor de ''aur'' pe care le face Irinke neni (tanti Irina), o gospodină din satul covăsnean Sântionlunca.
Dis-de-dimineaţă, imediat după răsăritul zorilor, îşi va lua din nou şorţul şi va rândui pâinile în cuptorul încins din spatele curţii, unde vor sta la copt aproape două ore. Un cuptor mare, văruit în alb, lângă o tufă de liliac, care va înghiţi aproape zece pâini cu gura lui afumată. Covata va sta rezemată în picioare, nicidecum culcată, cât timp pâinile vor fi în cuptor, altfel nu se vor ''ridica'' atât cât trebuie. După ce se vor răci un pic, vor fi bătute cu o lopată de lemn ca să le sară coaja neagră şi groasă şi să rămână frumoase, moi şi aurite.
Una, mai rumenită şi pe gustul gospodinei, va fi aleasă şi pusă pe masa familiei, două, trei sau patru vor fi duse la toneta de la poartă ca să ştie trecătorii că pâinea e gata, iar restul va rămâne acoperit în covată până vor veni după ele cei care le-au comandat.
În satul Sântionlunca, locuit de aproape 800 de oameni, majoritatea familiilor trăiesc din vânzarea pâinii de casă coaptă pe vatră. În gospodării, oamenii au de-ale gurii ca să-şi ducă traiul de zi cu zi, dar le trebuie şi bani ''lichizi'' pentru una-alta şi ca să-şi trimită copiii la şcoală. Fac pâinea după o reţetă tradiţională transmisă din generaţie în generaţie - cartofi fierţi, făină, apă, drojdie, sare grunjoasă şi o bucăţică de aluat păstrată din ziua precedentă. Nu vând doar pâine, ci şi cunoscutul colac secuiesc, fără miez, învelit în zahăr ars.
Şi afacerile merg destul de bine, pentru că prin sat trece DN 11, unul dintre cele mai importante drumuri ce fac legătura între Moldova şi Ardeal.
''S-a dus vestea că la noi se face pâine bună. Sântionlunca e foarte renumit pentru asta şi chiar şi eu când mă duceam la Bucureşti cu treabă luam cu mine o pâine-două de cadou, de protocol'', spune primarul localităţii, Raduly Istvan.
Pâinea cu cartofi coaptă pe vatră a făcut cunoscut judeţul Covasna nu doar în ţară, ci şi peste hotare. La asta a contribuit şi Dioszegi Laszlo, un brutar din Sfântu Gheorghe, care a reuşit să obţină în 2011 titlul ''Pâinea naţională a României'' la un concurs de profil. Tot el a făcut anul trecut cea mai mare pâine rustică din lume, care a cântărit 96,6 kilograme şi a fost consemnată în Cartea recordurilor ca "The World's Largest Rustic Potato Bread".
În familia Dioszegi, meseria de brutar s-a transmis din tată în fiu şi a ajuns deja la cea de-a treia generaţie.
''Mi-a plăcut dintotdeauna să mănânc pâine. Nici nu-mi puteam alege o altă meserie decât cea de brutar. Pâinea mea e sută la sută naturală, iar ca să iasă bună trebuie să pui şi-un pic de suflet. Dar ingredientul secret este respectul pentru tradiţie'', a dezvăluit brutarul reţeta succesului său.
Pe poarta brutăriei Dioszegi din Sfântu Gheorghe ies zilnic câteva mii de pâini, care se răspândesc în mai judeţe din ţară. În urmă cu câţiva ani a scos pe piaţă un sortiment de ''pâine anticriză'', făcută din orz şi ovăz, după o reţetă veche de peste 60 de ani, la un preţ cu 20% mai mic decât pâinea tradiţională din grâu. Iniţial, Dioszegi se gândise la o altfel de ''pâine anticriză'', ce îngloba şuncă şi ceapă, dar în cele din urmă şi-a dat seama că e prea scumpă şi a trecut-o la ''delicatese'' până când va trece criza.
De aproape trei luni, a deschis o brutărie, în franciză, lângă Londra, la Luton, unde se coc zilnic 3-400 de pâini. A dus în Anglia brutari din Sfântu Gheorghe, iar pâinea are succes nu doar în rândul românilor şi maghiarilor stabiliţi acolo, ci şi al britanicilor. În curând va face şi alte sortimente de pâine, dintre cele care există deja în România, cum ar fi pâinea cu secară şi cea semialbă.
Afacerea cu pâine n-are cum să dea greş pentru că nu poate lipsi de pe nicio masă, iar unii cred că pâinea secuiască ar putea deveni o atracţie turistică. Demeter Janos, fostul vicepreşedinte al Consiliului Judeţean Covasna, care conduce în prezent o asociaţie turistică, e de părere că vizitatorii ar putea fi interesaţi să vadă cum se prepară pâinea de casă, de la frământat până la scoaterea din vatră şi ''baterea'' ei cu lopata de lemn.
O pâine secuiască are aproape două kilograme, e îndesată, săţioasă şi, în mod normal, ajunge unei familii de patru persoane timp de două zile, dar dacă e caldă ''se gată'' imediat. Cel mai bine merge unsă cu untură de porc şi presărată cu ceapă roşie şi-un pic de sare şi boia de ardei, delicatesă pe care o regăseşti şi în meniurile celor mai pretenţioase restaurante din zonă.
Trebuie să ştiţi că o pâine aburindă nu se taie niciodată cu cuţitul, ci se rupe cu mâna în bucăţi. Ţine nu atât de maniere, cât de tradiţie. AGERPRES/(AS - autor: Oana Mălina Negrea, editor: Georgiana Tănăsescu)