Vezi mai mult
Vezi mai putin

Urmareste

Modifică dimensiunea fontului:

Moscova, 4 oct /Agerpres/ - Sunetul "Bip bip" emis de satelitul Sputnik în urmă cu 60 de ani, captat de radiourile din lumea întreagă, a lansat cursa de cucerire a spaţiului. Pentru creatorii lui din fosta Uniune Sovietică, acel sunet a marcat încheierea unei numărători inverse, care s-a dovedit a fi însă prima dintr-o listă foarte lungă de evenimente similare care au avut loc după aceea în timpul Războiului Rece, informează AFP.

Ajuns între timp la vârsta de 84 de ani, inginerul Eduard Bolotov îşi aminteşte că a mângâiat racheta care urma să transporte pe orbită acel dispozitiv din metal ce avea un diametru de 58 de centimetri. Câteva ore mai târziu, la 22.28 ora Moscovei, pe 4 octombrie 1957, primul satelit artificial al Terrei decola cu succes, permiţând fostei Uniuni Sovietice să îşi afişeze cu mândrie statutul de putere militară.

După lansare, Eduard Bolotov şi colegii lui s-au întors în centrul lor, pentru a sărbători acea victorie. "Am găsit un tip de alcool ce era folosit în epocă pe post de combustibil pentru automobile", îşi aminteşte inginerul rus.

Succesul, primul înregistrat de industria spaţială sovietică, nu a fost însă garantat dinainte. El se datorează şi savanţilor germani aduşi în U.R.S.S. la sfârşitul celui de-Al Doilea Război Mondial şi rachetelor lor V2, ce au fost lansate în principal împotriva Marii Britanii.

Serghei Korolev, un supravieţuitor al Gulagului sovietic, considerat părintele industriei spaţiale sovietice, "a recompus fragmentele din care erau alcătuite rachetele V2 aduse din Germania", a dezvăluit pentru AFP Nikolai Shiganov, în prezent în vârstă de 97 de ani.

Unul dintre creatorii rachetei R7 care a plasat pe orbită primul satelit Sputnik în 1957, Nikolai Shiganov avea pe atunci sarcina de a crea un aliaj special de aluminiu pentru a fi utilizat la sudarea componentelor noului lansator spaţial.

Korolev visa să participe la cucerirea spaţiului, dar, în plin Război Rece, presiunea timpului era mereu resimţită: unul dintre principalii ingineri germani, Wernher von Braun, lucra deja pentru tabăra inamică, într-o echipă americană.

"Biroul lui Korolev trebuia să creeze cât mai repede posibil o rachetă intercontinentală capabilă să transporte bomba cu hidrogen către orice punct de pe planetă", îşi aminteşte Nikolai Shiganov.

După trei ani de lucrări şi după trei accidente, al patrulea lansator din gama R7 - lansat de la noul centru din Kazahstan, viitorul cosmodrom Baikonur - şi-a atins ţinta în peninsula Kamceatka, în Extremul Orient al Rusiei, în august 1957. Însă partea frontală a rachetei a ars.

Construirea unei noi părţi frontale a unei rachete necesita şase luni, însă sovieticii erau presaţi de timp: Statele Unite intenţionau să lanseze un satelit cu ocazia Anului Internaţional al Geofizicii, în 1958.

Korolev a propus atunci construirea unui satelit mai simplu: două emisfere, un emiţător radio, antene şi un sistem de alimentare. În două luni, noul dispozitiv, ce avea o greutate de 63,8 kilograme, a fost finalizat.

Însă Nikolai Shiganov a aflat de la radio că acea lansare, realizată pe 4 octombrie 1957, a primului satelit artificial al Terrei, efectuată de colegii lui în mare secret din stepele din Kazahstan, a avut succes.

Într-o duminică de octombrie, el a reuşit să zărească un punct minuscul care strălucea pe cer. Era Sputnik-1, care a efectuat o rotaţie completă în jurul Terrei în aproape 96 de minute.

Colegul lui Eduard Bolotov a avut mai mult noroc. Însărcinat cu controlul traiectoriei rachetei R7, e a vizionat decolarea de la postul lui aflat în centrul de lansări spaţiale.

Cu o zi înainte, însoţit de alţi doi tineri ingineri, Eduard Bolotov, pe atunci în vârstă de 24 de ani, a reuşit să pătrundă în hangarul în care satelitul trecea prin etapa ultimelor pregătiri de dinainte de lansare.

"Conştienţi de importanţa misiunii, prima de acest fel din istoria omenirii, am mângâiat racheta şi chiar ne-am lăsat pe ea semnăturile, scrise cu un creion", îşi aminteşte fostul inginer sovietic.

În seara zile de 4 octombrie 1957, a primit ordinul de a se prezenta imediat la centrul de lansări. Întreaga operaţiune era secretă, însă zeci de persoane, rude şi prieteni apropiaţi ai colegilor lui, se îndreptau deja spre fluviul Sîrdaria, pentru a asista la lansare.

La ora 22.28, din biroul lui, tânărul inginer a văzut racheta ridicându-se încet dintre schelele care o susţineau, părând că s-a oprit pentru câteva secunde, apoi decolând cu un zgomot puternic.

"La o altitudine de 40 de kilometri, racheta, cu cele patru motoare laterale ale sale, forma un fel de cruce pe cerul nocturn, înainte să dispară", îşi aminteşte el.

Abia în jurul orei 03.00, spre dimineaţă, a aflat de la superiorii lui că primul satelit artificial al Terrei a fost plasat cu succes pe orbită.AGERPRES/(AS - autor: Florin Bădescu, editor: Mariana Ionescu)

Conținutul website-ului www.agerpres.ro este destinat exclusiv informării publice. Toate informaţiile publicate pe acest site de către AGERPRES sunt protejate de către dispoziţiile legale incidente. Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea, precum şi orice modalitate de exploatare a conţinutului acestui website. Detalii în secţiunea Condiții de utilizare. Dacă sunteţi interesaţi de preluarea ştirilor AGERPRES, vă rugăm să contactați Departamentul Marketing – marketing@agerpres.ro.

Utilizarea secţiunii Comentarii reprezintă acordul dumneavoastră de a respecta termenii şi condiţiile AGERPRES în ceea ce priveşte publicarea comentariilor pe www.agerpres.ro.

Monitorizare
Setări

DETALII DESPRE TINE

Dacă ai cont gratuit te loghezi cu adresa de email. Pentru a crea un cont gratuit accesează secțiunea “Crează cont”.

Dacă ai cont plătit te loghezi cu username. Pentru a vă crea un cont plătit vă rugăm să contactați:

Dacă nu puteți vizualiza această știre, contactați echipa AGERPRES pentru a vă abona la fluxurile de știri.