Paris, 28 mai /Agerpres/ - Alimentaţia nu este doar o chestiune de reîncărcare a bateriilor. Ce anume, cum, cu cine şi de ce mâncăm... toate acestea sunt lucruri foarte importante pentru creierul nostru. Psihologii au încercat să explice de ce oamenii sunt foarte diferiţi în ceea ce priveşte atitudinea faţă de produsele alimentare.

Faptul de a mânca în fiecare zi poate părea banal, dar este totuşi departe de a fi aşa. A mânca este un act biologic, dar şi unul cultural, psihologic, social...Acţiunea de a mânca implică mai multe simţuri: gustul trezeşte papilele gustative, simţurile olfactive, vizuale, auditive, tactile. Vedem culoarea alimentelor, forma lor, aşezarea în farfurie, simţim parfumul mâncării, gura noastră simte consistenţa produselor, savoarea lor. Toate acestea creează o "imagine senzorială" în creierul nostru - şi fiecare aliment, fiecare fel de mâncare are propria sa imagine senzorială!

Acest lucru înseamnă şi că produsele alimentare sunt legate şi de experienţele pe care le-am 'trăit' cu ele. Noi asociem un aliment cu senzaţii, amintiri, oameni, momente ... Gusturile noastre se formează într-un mod foarte complex şi în această privinţă oamenii sunt extrem de diferiţi.

La naştere, comportamentul alimentar este adaptat nevoilor organismului. Sugarii consumă ceea ce au nevoie şi, în mod aprioric, îşi ajustează aportul alimentar în funcţie de senzaţiile de foame şi saţietate. Acest aspect al senzaţiilor este esenţial: ele ar putea veni în mod natural, dar o mare parte din adulţi au dificultăţi în "a asculta" aceste senzaţii.

Apoi, în copilăria timpurie, în jurul vârstei de doi ani, copiii pot recunoaşte alimentele "nutritive", cele care le vor calma imediat senzaţia de foame. Acesta ar fi motivul pentru care copiii mici preferă alimentele bogate în amidon în locul celor mai puţin hrănitoare, cum sunt legumele.

Astfel, până la adolescenţă, oamenii au tendinţa generală de a prefera grăsimea, zahărul, dulciurile, apoi, treptat, adoptă lucruri noi, încep să fie apreciate legumele, deşi mai puţin decât restul alimentelor.

Aceste prime constatări sunt tendinţele generale, bazate pe statistici, dar, de fapt, oamenii sunt foarte diferiţi în ceea ce priveşte atitudinea faţă de produsele alimentare. Senzaţiile sunt diferite, deoarece 'celulele' olfactive şi gustative sunt diferite. Pentru unii, mirosul conopidei este de nesuportat, pentru alţii nu este atât de puternic şi deranjant. Această observaţie explică lucrurile într-o manieră "fiziologică", "biologică", dar gustul nostru este influenţat de mulţi alţi factori: de mediu, de cultur, de locul unde trăim, de psihicul nostru ...

Potrivit unui articol scris de Gérard Apfeldorfer, psihoterapeut şi specialist în comportament alimentar, copiii între 2 şi 10 ani refuză categoric să guste alimentele pe care nu le cunosc. De fapt, acest fenomen are un nume şi afectează mulţi oameni: este vorba de neofobie, teama de a înghiţi un aliment necunoscut, fie pentru că nu i se cunoaşte gustul, fie pentru că ar putea să nu placă.

Neofobia se manifestă în special la copii, dar nu numai. Pentru a depăşi această teamă, psihologii recomandă o etapă de 'familiarizare': creşterea numărului de contacte între copil (sau adolescent sau adult) cu alimentul respectiv înainte de a-l pune pe farfurie pentru a fi consumat. Apoi, cu cât se consumă mai des un produs, cu atât creşte plăcerea de a-l savura.

Psihologul LeAnn Birch a studiat legătura dintre contextul emoţional şi aprecierea produselor alimentare: ea a observat copii cu vârste cuprinse între 3 şi 5 ani, în fiecare zi, timp de şase săptămâni, şi a constatat că alimentele consumate într-un mediu cald sau prezentate ca recompense au fost semnificativ mai apreciate decât altele. Cu alte cuvinte, anturajul sau modul de prezentare a produselor alimentare ar putea favoriza dezvoltarea unei legături afective cu hrana.

Estelle Masson, psiholog, aminteşte că fiecare cultură are o relaţie specială cu alimentaţia: oamenii sunt influenţaţi de ţara în care cresc şi de originile părinţilor. Un copil care are o mamă de origine italiană şi un tată de originar din Madagascar va fi mai familiarizat cu pastele şi orezul.

O cercetare lansată de OCHA a analizat specificul raportului faţă de alimentaţie în cinci ţări europene (Franţa, Elveţia, Italia, Marea Britanie, Germania) şi SUA. Timp de doi ani, cercetătorii au intervievat mai mult de 7.000 de persoane.

Studiul a constatat că, în toate ţările, atunci când oamenii sunt întrebaţi ce înseamnă 'a mânca bine', ei evocă adesea o legătură între alimentaţie şi sănătate, dar pentru locuitorii Statelor Unite această legătură este mai semnificativă. Ar exista chiar un fel de 'subordonare' a alimentaţiei faţă de sănătate: se mănâncă ceea ce se mănâncă în primul rând pentru a avea o sănătate bună!

Pentru cetăţenii italieni, "a mânca bine" înseamnă a consuma produse de calitate, iar pentru francezi, această noţiune este caracterizată de ideea de a împărţi o masă. În ţările europene, sănătatea este un rezultat fericit, dar în Statele Unite, "a mânca bine" înseamnă a face alegeri nutriţionale bune.

De fapt, într-o societate, ceea ce se pregăteşte şi ceea ce se mănâncă poate fi un cod, un mijloc de a exprima o identitate, relaţii... Bucătăria este influenţată de cultură, pentru că reuneşte practici, reguli, standarde, reprezentări. Mâncarea este plină de simboluri!

Dincolo de biologie, dezvoltarea gustului, origine şi semnificaţie socială, alimentele pot fi influenţate şi de ceea ce se întâmplă în mintea noastră: de psihologie! În opinia profesorului de psihologie Michael Macht, actul de a mânca şi echilibrul emoţional sunt strâns legate.

Emoţiile ar avea un rol în obiceiurile noastre alimentare. Uneori mâncăm pentru a stăpâni senzaţia de foame, pentru a ne simţi mai bine, pentru a reduce stresul, pentru a sărbători o veste bună.

Potrivit mai multor studii, oamenii mănâncă mai mult în situaţii de criză. De exemplu, elevii tind să mănânce mai mult înaintea examenelor, fără să aibă tulburări de alimentaţie specifice. A mânca mai mult pentru a reduce emoţiile negative ar fi un comportament "comun".

Într-un experiment, cercetătorii le-au arătat unor voluntari un film în care un băiat află de moartea tatălui său. După difuzare, spectatorii s-au întristat, dar s-au simţit mai bine dacă au primit o bucată de ciocolată (un aliment cu gust bun; dacă ar fi fost oferit un cârnat experimentul nu ar fi funcţionat). Plăcerea imediată şi emoţia transmise creierului prin consumul de ciocolată au atenuat tristeţea.

Pentru unii, acest mecanism poate fi folosit prea des, devenind o sursă de îngrijorare. Terapeuţii recomandă să se încerce reglarea emoţiilor fără a folosi alimente.

Psihologii concluzionează că alimentaţia este un aspect deosebit de complex, care afectează aproape fiecare aspect al vieţii noastre: identitatea, cultura, relaţiile, societatea şi sănătatea.AGERPRES/(AS - editor: Mariana Ionescu)