Washington, 1 apr /Agerpres/ - Sistemul nostru solar este format din Soare şi opt planete, alături de sateliţii lor naturali, la care se mai adaugă numeroşi asteroizi, comete şi planete pitice. Sistemul este situat într-unul dintre braţele exterioare ale galaxiei Calea Lactee (braţul Orion), iar Soarele este una dintre cele peste 200 de miliarde de stele ale acestei galaxii.

Soarele s-a aprins în urmă cu 4,6 miliarde de ani, ca urmare a colapsului gravitaţional al unui gigant nor molecular. Cea mai mare planetă din sistemul nostru solar este Jupiter. Cele patru planete interioare mici, Mercur, Venus, Pamântul şi Marte, numite şi planete telurice, sunt compuse în principal din roci şi metal. Cele patru planete exterioare, numite şi gigante gazoase, sunt mult mai masive decât cele terestre.

Cum ar fi să păşim pe fiecare dintre aceste lumi care formează sistemul nostru solar? Cum ar fi resimţită gravitaţia pe Mercur, cât ar dura o zi pe Venus sau cum ar fi vremea pe Titan? Site-ul SPACE.com încearcă să ofere un răspuns la aceste întrebări.

Mercur

Cu fluctuaţiile sale extreme de temperatură, Mercur nu este o planetă ce va putea fi vreodată colonizată de oameni. Dacă însă, printr-un efort de imaginaţie, am ajunge să întemeiem o colonie pe cea mai apropiată planetă de Soare, cum ar fi viaţa acolo?

Până în prezent doar două sonde au ajuns până la Mercur. Prima, Mariner 10, a realizat câteva survoluri ale planetei în 1974, dar a putut observa doar jumătatea planetei expusă la razele Soarelui. De cealaltă parte, sonda Messenger, aparţinând NASA, a reuşit să pătrundă pe orbita planetei, în martie 2013, iar datele transmise le-au permis oamenilor de ştiinţă să cartografieze întreaga suprafaţă a lui Mercur.

Fotografiile realizate de sonda Messenger au indicat faptul că la polii acestei planete există apă îngheţată, care rezistă în această formă pentru că se află mereu în întuneric. Exploatarea acestor resurse de apă ar putea reprezenta un prim pas evident pentru eventualii colonişti, însă ridicarea unor baze la polii lui Mercur nu este chiar o idee bună, conform lui David Blewett, cercetător în cadrul programului sondei Messenger.

"Zonele polare de pe Mercur ne-ar putea oferi o oarecare protecţie de Soare, dar este extrem de frig în acele regiuni aflate permanent în întuneric, iar frigul extrem ridică o altă serie de probleme", a declarat Blewett pentru SPACE.com.

O alternativă adusă în discuţie de Blewett ar fi ridicarea unei baze în apropierea calotelor polare, poate în interiorul unui crater şi menţinerea unei exploatări de gheaţă la pol. Chiar şi aşa, coloniştii de pe Mercur ar trebui să înfrunte nişte variaţii de temperaturi cu adevărat extreme: ziua temperaturi de până la 430 de grade Celsius, iar noaptea de - 180 de grade Celsius.

Oamenii de ştiinţă credeau la un moment dat că Mercur era în rotaţie sincronă cu Soarele - adică o anumită parte a planetei este mereu expusă Soarelui pentru că mişcarea de revoluţie a acestei planete se desfăşoară în aceeaşi unitate de timp cu mişcarea în jurul propriei axe. În prezent însă astronomii au ajuns la concluzia că o zi pe Mercur durează cât aproape 59 de zile pe Pământ, iar un an pe această planetă este similar cu 88 de zile pământene. Privind de pe Mercur, traiectoria pe cer a Soarelui este ciudată din cauza interacţiunii dintre viteza de rotaţie a planetei în jurul propriei axe şi orbita sa foarte eliptică în jurul Soarelui.

"(Soarele) răsare din est şi porneşte spre vest apoi se opreşte şi se întoarce puţin spre est, după care porneşte din nou spre vest şi apune", explică Blewett, adăugând că pe cerul lui Mercur Soarele se vede de 2,5 ori mai mare decât se vede de pe Pământ.

În plus, în cursul unei zile, cerul lui Mercur are culoarea neagră, nu albastră, pentru că această planetă nu are o atmosferă capabilă să reflecte lumina solară. "Aici pe Pământ, la nivelul mării, moleculele de aer se ciocnesc de miliarde de ori pe secundă. Însă pe Mercur, atmosfera, sau 'exosfera', este atât de rarefiată încât practic atomii din ea nu intră niciodată în coliziune unii cu alţii". În aceste condiţii, pe cerul nopţii, stelele văzute de pe Mercur nu sclipesc aşa cum se întâmplă pe Pământ.

Fără atmosferă, Mercur nu are nici fenomene meteorologice, aşa că măcar din acest punct de vedere, eventualii colonişti nu vor trebui să-şi facă probleme cu privire la pericolul producerii unor furtuni ca pe Pământ sau pe alte planete din sistemul solar. În plus, cum Mercur nu are nici oceane de apă şi nici vulcani activi, coloniştii ar fi feriţi şi de fenomene de tip tsunami sau de erupţii vulcanice.

Cu toate acestea, şi pe Mercur se pot produce dezastre naturale. "Suprafaţa acestei planete este expusă impactului cu meteoriţi de toate dimensiunile", conform lui Blewett, în absenţa atmosferei care să distrugă meteoriţii mai mici, prin frecare, aşa cum se întâmplă pe Pământ. De asemenea, coloniştii ar fi în pericol şi din cauza cutremurelor.

Mercur are 2/5 din dimensiunea Pământului şi o gravitaţie similară lui Marte (de 38% din gravitaţia terestră). În asemenea condiţii, am putea sări de de trei ori mai departe pe Mercur decât o facem pe Pământ, iar obiectele grele ar fi mult mai uşor de ridicat.

Nu în ultimul rând, coloniştii nu se vor putea bucura de o legătură rapidă cu cei de acasă. Semnalele transmise de pe Mercur ajung pe Pământ în 5 minute.AGERPRES/(AS - autor: Codruţ Bălu, editor: Mariana Ionescu)