Tel Aviv, 3 mar /Agerpres/ - O echipă de arheologi care îşi desfăşoară activitatea pe un sit din Nazaret a identificat o casă datând din secolul I ca fiind, posibil, locul în care Iisus şi-a petrecut copilăria, conform unui material publicat de Live Science.

Pereţii casei sunt din pietre îmbinate cu ajutorul mortarului şi se află într-o cavitate săpată la baza unui deal. Ruinele acestei case au fost descoperite la sfârşitul secolului XIX de călugăriţele din ordinul Surorile din Nazaret (Sisters of Nazareth), însă abia în 2006 o echipă de arheologi coordonată de profesorul Ken Dark, de la Universitatea din Reading, Marea Britanie, a datat casa ajungând la concluzia că provine din secolul I.

Această datare susţine credinţa transmisă din generaţie în generaţie de-a lungul secolelor că acolo ar fi crescut Iisus. Totuşi, nu se poate şti cu siguranţă dacă Iisus a trăit în această casă, dar arheologii susţin că este o posibilitate. În plus, chiar dacă nu aceasta este casa copilăriei Mântuitorului, este foarte probabil că Iisus a crescut într-o casă asemănătoare.

"Este aceasta casa în care a crescut Iisus? Este imposibil de stabilit din punct de vedere arheologic. Pe de altă parte însă, nu există niciun temei arheologic pentru a respinge această posibilitate", scrie Ken Dark într-un articol publicat în revista Biblical Archaeology Review.

Izvoarele istorice susţin ipoteza că Iisus a copilărit la Nazaret. Conform arheologilor, până în secolul VII, perioadă în care Imperiul Bizantin a deţinut controlul asupra regiunii Nazaretului, casa respectivă a fost decorată cu mozaicuri şi peste ea a fost construită o bazilică.

Lăsată în paragină pentru o perioadă de timp, biserica a fost reparată de cruciaţi în secolul XII, după care a căzut din nou în ruină. Dovezile arheologice confirmă faptul că atât bizantinii, cât şi cruciaţii au crezut că aceasta este casa copilăriei lui Iisus.

Până recent erau cunoscute foarte puţine vestigii din secolul I în Nazaret, iar cele câteva descoperite erau în marea lor majoritate morminte. În ultimii câţiva ani însă arheologii au identificat două case datând din secolul în care a trăit Iisus. Cea de-a doua casă a fost descoperită în 2009 şi nu există niciun fel de indicii că ar fi putut să aibă vreo legătură cu Mântuitorul.

După ce călugăriţele au descoperit locaţia casei în deceniul 8 al secolului XIX, preotul iezuit Henri Sene, fost arhitect, a vizitat situl în 1936. El a realizat o schiţă de mare detaliu a vestigiilor descoperite de călugăriţe, însă activitatea lui nu a fost publicată, rămânând cunoscută doar în cadrul ordinului religios Surorile din Nazaret.

În anul 2006 acelaşi ordin călugăresc a acordat acces deplin la sit pentru echipa coordonată de Ken Dark în cadrul Nazareth Archaeological Project, dar şi la schiţele şi însemnările lăsate de preotul Henri Sene. Dark şi colegii săi au cercetat situl şi, prin analiza comparată a propriilor descoperiri cu însemnările lăsate de preot şi cu cele aparţinând ordinului Surorile din Nazaret, au reuşit să reconstruiască istoria acestei locuinţe din secolul I şi până în prezent.

Printre artefactele descoperite în perimetrul casei se numără vase ceramice pentru gătit, un fus şi veselă din calcar, care sugerează că în această casă a locuit o familie. Faptul că vesela descoperită este din piatră de var este un detaliu important care confirmă că familia care a trăit în această casă era iudaică - iudeii cred că piatra de var nu poate deveni impură - ceea ce constituie încă un argument circumstanţial în sprijinul ipotezei că ar fi vorba de casa copilăriei lui Iisus.

Această casă a fost construită prin săparea unei cavităţi în coasta unui povârniş din calcar. Pereţii casei erau construiţi din calcar şi din piatră, îmbinate cu mortar, conform lui Dark. "Structura include o serie de camere. Una dintre camere, cu tot cu cadrul uşii, a supravieţuit secolelor la înălţimea sa originară. O altă cameră era dotată cu o scară pe unul dintre pereţi. În camera conservată integral arheologii au adus la lumină fragmente din podeaua originară realizată tot din piatră de var", conform lui Ken Dark.

Dovezile arheologice adunate indică şi faptul că această casă a fost abandonată la un moment dat, în secolul I. După aceea în apropierea casei a fost deschisă o carieră de calcar iar mai târziu, dar tot în primul secol, povârnişul la poalele căruia se află casa a fost transformat în necropolă, două morminte fiind construite chiar lângă casă.

Câteva secole mai târziu, bizantinii au construit o bazilică în jurul casei şi al celor două morminte din proximitatea sa. Biserica a fost abandonată în cursul secolului VIII dar a fost reconstruită în secolul XII de cruciaţi. În secolul XIII a căzut însă pradă unui incendiu.

Faptul că această casă a fost "protejată" încă din primele secole după răspândirea creştinismului explică excelenta sa stare de conservare. "Atât mormintele cât şi casa au fost decorate cu mozaicuri în perioada bizantină, ceea ce sugerează că erau considerate importante şi posibil chiar venerate ca locuri sfinte", încă înainte de construcţia bazilicii, conform arheologului britanic.

Pe lângă dovezile arheologice, un text scris în anul 670 de abatele Adomna'n al mânăstirii de pe insula Iona (în apropierea coastei vestice a Scoţiei), text care relatează pelerinajul la Nazaret făcut de episcopul franc Arculf, menţionează existenţa bisericii "acolo unde odinioară a fost casa în care Domnul a crescut". Unul dintre mormintele din apropierea casei a fost venerat drept mormântul lui Iosif, tatăl pământesc al lui Iisus.

"Mormântul care ocupă o parte din casă este cunoscut în prezent drept mormântul Sfântului Iosif. Este însă puţin probabil să fie chiar mormântul Sfântului Iosif pentru că datează dintr-o perioadă ulterioară abandonării casei şi deschiderii carierei de calcar din secolul I", a declarat profesorul Dark pentru Live Science.

În apropierea acestei case au fost descoperite şi alte vestigii din aceeaşi perioadă de timp în care Roma deţinea controlul asupra Israelului. Conform arheologilor, în pofida ocupaţiei romane, locuitorii din Nazaretul secolului I respingeau această cultură. "Acest lucru sugerează că zona Nazaretului era o celulă antiromană în care se menţinea un puternic sentiment al identităţii iudaice", conform lui Dark.AGERPRES/(AS - autor: Codruţ Bălu, editor: Mariana Ionescu)