Washington, 26 mai /Agerpres/ - Calea Lactee, galaxia din care face parte şi sistemul nostru solar, cuprinde peste 100 de miliarde de stele, pe lângă un volum uriaş de gaze şi praf cosmic, precum şi de materie întunecată şi totuşi este o galaxie "pitică" prin comparaţie cu alte galaxii din Univers, conform unui material publicat de The Daily Beast.

În Univers există galaxii cu o masă de sute de ori mai mare decât a Căii Lactee, galaxii care sunt de obicei asociate în clustere galactice ce se pot întinde pe milioane de ani lumină. Clusterele galactice sunt cele mai mari obiecte din Univers care sunt menţinute de propria atracţia gravitaţională. Conform unor noi studii, aceste galaxii gigantice se pot naşte doar în clustere, medii suficient de bogate în praf, gaz şi materie întunecată pentru ca aceste galaxii să poată ajunge la un asemenea volum şi dimensiuni.

Pentru a înţelege galaxiile trebuie să înţelegem mediul în care se află. Calea Lactee este cea de-a doua galaxie ca mărime dintr-un grup de galaxii denumit "Grupul Local (Local Group - LG), alături de galaxia Andromeda şi peste 50 de alte obiecte cosmice mai mici. Acest Grup Local este mult mai mic decât un cluster galactic, fiind format dintr-o masă mult mai mică de gaz şi praf cosmic.

Prin contrast, Clusterul Coma - un gigantic cluster galactic aflat la 320 de milioane de ani lumină distanţă - numără peste 1.000 de galaxii de sute de ori mai mari decât Calea Lactee, printre care şi 10 galaxii spiralate foarte strălucitoare, vizibile şi prin intermediul instrumentelor optice folosite de astronomii amatori.

În Clusterul Coma, dar şi în alte clustere galactice similare, galaxiile spiralate, aşa cum este Calea Lactee, sunt plasate spre margine, în timp ce în centru sunt uriaşele galaxii eliptice. Galaxiile eliptice sunt aglomerări de stele roşii, importante pentru că le arată astronomilor cum arată o galaxie ajunsă "la vârsta a treia": aceste galaxii şi-au epuizat gazul şi praful cosmic şi nu mai produc noi stele. Prin contrast, galaxiile spiralate adăpostesc stele mai tinere, care emit lumină spre culoarea albastră a spectrului.

Clusterul Coma, la fel ca şi Grupul Local, reprezintă rezultatul a miliarde de ani de evoluţie cosmică. Spre exemplu, în funcţie de vârsta stelelor, cunoaştem că galaxia noastră are vârsta de aproximativ 13,2 miliarde de ani. Nu putem vedea exact cum arăta galaxia noastră în perioada în care se forma, dar Universul le oferă astronomilor instrumentele necesare pentru a evalua modul în care s-a format Calea Lactee, un fel de arheologie cosmică.

În timp ce citeşti acest material, lumina are nevoie de aproximativ 1/1 miliard dintr-o secundă pentru a ajunge de la monitor la ochiul tău. Lumina solară călătoreşte timp de 8 minute până ajunge la Pământ, iar lumina unor stele masive şi foarte strălucitoare, aşa cum este Betelgeuse, ajunge pe Pământ după zeci de ani sau chiar secole. Cu alte cuvinte, atunci când ne uităm pe cer este ca şi cum am privi înapoi în timp. Astfel, Clusterul Coma pe care-l vedem în prezent este Clusterul Coma aşa cum arăta în urmă cu aproximativ 320 de milioane de ani.

Însă chiar şi un interval de timp de ordinul sutelor de milioane de ani este foarte scurt raportat la timpul cosmic, iar astronomii caută obiecte şi mai îndepărtate. Cu cât o galaxie este mai îndepărtată, cu atât este mai greu de observat. Pentru a observa un cluster galactic aflat la mare distanţă în spaţiu-timp, astronomii trebuie să identifice mai multe galaxii aflate la aproximativ aceeaşi distanţă faţă de Pământ şi apoi să se asigure că acestea fac parte din aceaşi structură cosmică şi nu sunt alăturate în mod aleator.

Din acest motiv, anunţarea descoperirii clusterului galactic denumit JKCS 041 a provocat vâlvă printre astronomi. Aflat la 9,9 miliarde de ani lumină distanţă, acest cluster galactic este cel mai îndepărtat obiect cosmic de acest fel descoperit până în prezent. Astronomii au descoperit acest cluster în 2006, însă distanţa este atât de mare încât au avut nevoie de mai mulţi ani pentru a se asigura că toate cele 19 galaxii gigantice observate fac parte din acelaşi cluster. Acest lucru a implicat măsurarea distanţei la care ne aflăm faţă de fiecare dintre aceste 19 galaxii dar şi măsurarea distanţei dintre ele, pentru a determina dacă sunt suficient de apropiate pe cer pentru a se afla sub imperiul forţei gravitaţionale reciproce.

Ţinând cont de numeroasele galaxii strălucitoare observate, se poate să existe numeroase alte galaxii în clusterul JKCS 041 care sunt pur şi simplu prea puţin strălucitoare pentru a fi văzute. Acest lucru înseamnă că acest cluster poate reprezenta un bun exemplu pentru modul în care ar fi arătat Clusterul Coma în perioada sa de tinereţe.

De asemenea, foarte interesant este cât de mature sunt aceste galaxii, chiar dacă datează de acum 9,9 miliarde de ani. La fel ca şi în cazul Clusterului Coma, cele mai tinere stele se află în galaxiile din apropierea marginii clusterului, foarte puţin noi stele aprinzându-se în galaxiile din zona centrală.

Aceste informaţii ne spun foarte multe lucruri despre evoluţia aglomerărilor galactice. Odată ce procesul de naştere a stelelor se opreşte într-o galaxie, singurul mod prin care o astfel de galaxie poate creşte este prin contopirea cu alte galaxii sau prin "înghiţirea" unor corpuri galactice mai mici.

Contopirea a două galaxii se poate produce doar dacă acestea sunt suficient de apropiate una faţă de cealaltă. Spre exemplu, astronomii se aşteaptă ca peste 5 miliarde de ani Calea Lactee să se unească cu Andromeda, formând împreună o gigantică galaxie eliptică.AGERPRES/(AS - editor: Codruţ Bălu)