Washington, 3 mai /Agerpres/ - Ganymede, unul dintre sateliţii giganticei planete gazoase Jupiter, ar putea ascunde, conform astronomilor, oceane de apă dispuse în mai multe straturi sub suprafaţa îngheţată, existând chiar şi posibilitatea ca în aceste oceane să existe viaţă microbiană, conform Reuters.

Sonda Galileo, aparţinând NASA, a survolat acest corp cosmic în anii '90 şi a confirmat existenţa unui ocean subteran, identificând şi dovezi ale salinităţii acestui ocean.

Ganymede, care are un diametru de 5.300 km, este cel mai mare satelit natural din sistemul nostru solar, fiind mai mare decât planeta Mercur.

O echipă de cercetători a realizat un model computerizat în funcţie de datele cunoscute despre acest satelit, ţinând cont şi de modul în care sarea măreşte densitatea lichidelor în condiţiile extreme prezente în subsolul lui Ganymede. Pe lângă acest model computerizat, ei au apelat şi la un experiment de laborator privind modul în care evoluează oceanele saline subterane.

Deşi rezultatele unor studii anterioare indicau o dispunere de tip sandviş pe Ganymede, unde la suprafaţa satelitului se află gheaţă, apoi apă şi straturile de rocă din compoziţia satelitului, noul studiu indică faptul că ar putea exista mai multe straturi de apă între cele de gheaţă şi rocă.

Steve Vance, astrobiolog NASA de la Jet Propulsion Laboratory din California, susţine că pe acest satelit ar putea exista un strat de gheaţă la suprafaţă, urmat de un strat de apă în stare lichidă, apoi încă un strat de gheaţă şi încă un strat de apă şi un al treilea strat de gheaţă sub care s-ar afla un ultim strat de apă care ar ajunge până la stratul de rocă care formează crusta acestui satelit. Apa din ultimul strat ar avea cel mai ridicat grad de salinitate, fiind şi implicit cea mai densă.

"Acesta ar fi, fără îndoială, cel mai mare sandviş din întregul sistem solar", a comentat Steve Vance.

Pe Ganymede se află foarte multă apă, probabil de 25 de ori mai multă decât în oceanul planetar terestru. Oceanele de sub stratul de gheaţă care îmbracă această lume îndepărtată ar avea o adâncime estimată la 800 de kilometri.

În condiţiile în care ar exista suficient de multă sare, apa de pe Ganymede ar putea să fie suficient de densă pentru a se scufunda până la crusta din rocă a satelitului, interacţionând cu mineralele din adâncuri şi oferind condiţii în care ar putea să se dezvolte viaţă microbiană.

Unii oameni de ştiinţă sunt de părere că viaţa pe Pământ a apărut într-un mod similar, în jurul izvoarelor termale de pe fundul oceanului planetar.

"Modul în care noi înţelegem felul în care a apărut viaţa pe Pământ implică o serie de interacţiuni între apă şi roci. Acest studiu indică faptul că astfel de interacţiuni ar fi fost posibile şi pe Ganymede", conform lui Steve Vance.

Acest studiu a fost publicat în ultimul număr al revistei Planetary and Space Science.

Ganymede este unul dintre cei cinci sateliţi din sistemul nostru solar despre care se crede că dispun de apă sub forma unor oceane ascunse sub suprafaţa îngheţată. Alte doi astfel de sateliţi, Europa şi Callisto, se află pe orbita lui Jupiter, în timp ce lunile Titan şi Enceladus se află pe orbita unui alt gigant gazos, planeta Saturn.AGERPRES/(AS - editor: Codruţ Bălu)