România anului 2019, aceeași Românie pe care am considerat că o vom schimba fundamental acum nu mai puțin de 29 de ani. Aceasta, cel puțin din perspectiva sistemului de sănătate, mentalității majorității personalului activ al aceluiași sistem, precum și nepăsării crase pe care mulți o pun în locul obligațiilor legale și a profesionalismului.

Spațiul temporal în care a ales să rămână țara noastră ar putea fi identificat cu ușurință, însă poate că asta ar ameliora din îngrijorare dacă oamenii din acest sistem ar încerca prin puțină atenție, sprijin și compasiune să arate că oricare dintre noi, ca ființe umane, nu reprezentăm doar obiectul muncii medicului, ci o persoană care merită și trebuie să fie tratată cu minimum de empatie.

Scriem în speranța că cel puțin noi, cei din afara sistemului, vom conștientiza că avem puterea să-l punem în mișcare, indiferent de încercările prin care trecem și de crezul pe care îl avem.

Credem că o persoană care știe care îi sunt drepturile și cum poate să și le exercite va primi mai multă atenție decât aceea care se ascunde în suferință, asta pentru că medicul își va da seama că orice comportament neadecvat poate avea consecințe definitive asupra profesiei sale.

De aceea, cu sprijinul echipei de avocați avocatum.ro, am reușit sintetizarea legilor care reglementează drepturile pacientului, a răspunderii medicilor și a personalului medical în general, în cazul nerespectării dispozițiilor legale.

Legea prevede, dincolo de dreptul de a fi informat asupra stării de sănătate, a intervențiilor medicale propuse, a riscurilor potențiale ale fiecărei proceduri, a alternativelor existente la procedurile propuse, dreptul de a cere și de a obține o altă opinie medicală sau de a nu fi fotografiat sau filmat într-o unitate medicală fără consimțământ, și faptul că pacientul are dreptul de a fi respectat ca persoană umană, legea prevăzând expres faptul că orice informație trebuie adusă la cunoștință pacientului într-un limbaj respectuos.          

Aceeași casă de avocatură specializată în cazuri de malpraxis, precizează că nerespectarea de către personalul medico-sanitar a confidențialității datelor despre pacient și a confidențialității actului medical, precum și a celorlalte drepturi ale pacientului prevăzute în lege atrage, după caz, răspunderea disciplinară, contravențională sau chiar penală.

Suplimentar formelor de răspundere menționate anterior de Legea nr. 46/2003, Legea nr. 95/2006 reglementează în mod expres răspunderea civilă a personalului medical (medic, farmacist, asistent medical) pentru:

• prejudiciile produse din eroare, care includ și neglijența, imprudența sau cunoștințe medicale insuficiente în exercitarea profesiunii prin acte individuale în cadrul procedurilor de prevenție, diagnostic sau tratament;
• prejudiciile ce decurg din nerespectarea reglementărilor prezentului titlu privind confidențialitatea, consimțământul informat și obligativitatea acordării asistenței medicale;
• prejudiciile produse în exercitarea profesiei și atunci când își depășește limitele competenței, cu excepția cazurilor de urgență în care nu este disponibil personal medical ce are competența necesară.

Separat de orice considerații teoretice, în practică, întrebarea cel mai des adresată unui avocat se rezumă la modalitatea de atragere a răspunderii personalului medical în cazul în care acesta are un comportament neadecvat în relația cu pacientul.

Răspusul nu poate fi decât afirmativ și, chiar dacă nu avem o reglementare expresă în legile speciale în materie, Codul Civil și Codul penal acoperă inclusiv aceste situații.

În timp ce Codul civil reglementează drepturile inerente oricărei ființe umane și atrage răspunderea delictuală în cazul încălcării acestora de către medic, Codul penal reglementează infracțiunea de purtare abuzivă, fiind incriminată fapta oricărei persoane care se află în exercitarea atribuțiilor de serviciu (ex. personalul medical) de a întrebuința expresii jignitoare/ amenințări sau violențe față de o altă persoană (ex. pacientul), pedeapsa prevăzută de lege fiind închisoarea.

Concluzionând, important este să știm că normalizarea raporturilor juridice prin înlăturarea abuzurilor, indiferent de cadrul instituțional, nu poate fi realizată fără concursul fiecăruia dintre noi. Numai cunoscându-ne drepturile, exprimându-le și demarând toate procedurile existente, atunci când ne sunt încălcate, vom reuși.