Sâmbăta asta (adică pe 23 februarie), de la ora 19, Curtea Berarilor Ploieşti şi Wold Darts Club organizează, în ambianţa plină de farmec istoric a Casei Mamaciu (clădirea unde este amenajată berăria) un mare concurs de darts. Înscrierea la concurs vă costă 10 lei, însă veţi fi răsplătit cu diplome şi surprize.

Administratorii de la Curtea Berarilor Timişoreana s-au orientat bine: după ce şi-a instalat strategic puburile în centrul vechi al Bucureştiului, Iaşiului şi Timişoarei, la Ploieşti au decis să-şi exporte conceptul de pub nemţesc în singura clădire neogotică din oraş, Casa Mamaciu, botezată aşa după primul ei proprietar, bancherul evreu Ergas Avram Mamaciu. Construcţia a fost comandată unui arhitect sas, Christian Kertch, care a mai proiectat alte două clădiri în stilul emblematic al Imperiului Habsburgic – însă construcţia de pe Mihai Kogalniceanu nr. 52 e singura care a mai rămas în picioare.

Nu-i aşa? Parcă altfel merge o bere sau un ciolan bavarez într-o ambianţă cu un puternic parfum austriac, în austeritatea demnă a unor pereţi datând de la 1870. Bucătăria austriacă şi bavareză nu e neapărat o culme a rafinamentului, dar e săţioasă şi gustoasă, mai ales – aş recomanda din meniul de la Curtea Berarilor - scăriţa bavareză, platoul vienez sau pulpa de raţă pe varză.

În plus, cei care beau o bere la Curtea Berarilor ar trebui să nu uite că aici a locuit, în 1877, timp de 19 zile, cancelarul rus Gorceacov - mai mult, că în această casă, cancelarul şi ţarul Alexandru al II-lea au transmis, pe canale diplomatice, deal-ul pe care Rusia îl propunea României – cedarea sudului Basarabiei, restituit României în 1856, în schimbul Dobrogei, câştigată de ruşi de la otomani. Se pare că la Ploieşti s-a negociat participarea României la Războiul ruso-turc (1877 -1878), război care ne-a scos definitiv de sub influenţa muribundului Imperiu Otoman.

Pentru cele 19 zile cât a durat vizita oficială a curţii imperiale ruseşti (în frunte cu ţarul, cancelarul, fratele ţarului, cei doi fii ai acestuia, ministrul de război şi mai mulţi generali), statul român a rechiziţionat mai multe proprietăţi în centrul oraşului, printre care şi Casa Mamaciu. Ca proprietate de stat, aceasta a devenit ulterior sediul prefecturii (1880-1910), apoi de şcoală şi chiar de club.

În 1941 omul de afaceri Ilie Georgescu cumpără clădirea şi o transformă în primul cinematograf din oraş – “Colorado” -, care rezistă până în 1949, când autorităţile comuniste decid că prea multă cultură strică şi mută Casa Armatei în Casa Mamaciu.

Totuşi, în 1955, la doi ani de la moartea lui Stalin, în minidezgheţul cultural de atunci, construcţia îşi recapătă funcţia culturală, fiind transformată în Teatrul pentru copii Ciufulici.

Din fericire, chiar dacă după retrocedarea din 2010 a devenit berărie, locul nu a renunţat la ideea de cultură, adăpostind lansări, sesiuni de jazz, concerte.

Iar sâmbăta asta -  un concurs de darts. Organizatorii promit o distracţie de zile mari: „Dacă n-aveţi săgeţi... avem noi!”, spune sloganul concursului.